ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3726/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3726/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Iași, prin Sentința penală nr. 288

din 24 iulie 2012, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea

juridică a faptelor pentru care inculpații I.O. și P.G. au fost trimiși în

judecată, din infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, în participație improprie la complicitate la

introducerea în țară de droguri de risc, prev. de art. 31 alin. (2) raportat la

art. 26 C. pen. cu referire la art. 3 alin. (1) din aceeași lege, texte de lege

în baza cărora, și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. a) C.

pen., inculpații I.O. (fără antecedente penale) și P.G. (zis "G.",

fără antecedente penale) au fost condamnați la câte 4 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata de câte 6 ani.

În baza art. 71 C.

pen., inculpaților li s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 1095,4 gr.

cannabis rămasă după efectuarea analizelor de laborator.

Pentru a pronunța

sentința, instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

emis în Dosarul nr. 14/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Iași, cei doi inculpați au

fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc,

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, actul de inculpare disjungând

cauza cu privire la I.O.Z. pentru infracțiunea de introducere în țară de

droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din aceeași lege, precum și

scoaterea de sub urmărire penală a numitului M.I. pentru infracțiunea prev. de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În esență,

rechizitoriul a reținut că în luna iulie 2009, inculpații I.O. și P.G. au

trimis suma de 2.050 euro în Italia, de aici, I.O.Z., fratele primului inculpat

a cumpărat aproximativ 1 kg cannabis, transportul drogului cu destinația

România fiind monitorizat de cei doi, ambii deținând pentru comercializare

1240,8 gr. rezină de cannabis.

M.I. a fost prins în

flagrant, asupra lui găsindu-se 1102,5 g. cannabis.

La cercetarea

judecătorească, inculpații s-au prevalat de dreptul la tăcere.

La termenul de

judecată din 17 iulie 2012, instanța, din oficiu, a pus în discuție schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de droguri de risc,

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în complicitate la infracțiunea

de introducere în țară de droguri de risc în participație improprie, prev. de

art. 26 C. pen. raportat la art. 31 alin. (2) din același cod, cu referire la

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Ca situație de fapt,

judecătorul fondului a reținut că inculpații, la începutul lunii iulie 2009,

s-au hotărât să aducă în România "un litru" (1 kg rezină de cannabis

- hașiș) din Italia, drog ce urma a fi comercializat pe raza municipiului Iași.

Ca atare, inculpatul I.O. a luat legătura cu fratele lui, I.O.Z., acesta

aflându-se în Italia - Milano, ambii convenind să se remită celui de-al doilea

o sumă de bani în euro.

La 22 iulie 2009,

inculpatul I.O. l-a solicitat pe A.C., deținător al unei societăți de transport

internațional care opera și pe ruta România - Italia și la domiciliul aceluia,

i-a dat 2050 euro pentru a-i înmâna lui I.O.Z. în vederea cumpărării hașișului.

La 24 iulie 2009,

odată ajuns la Milano, A.C. a fost întâmpinat de o cunoștință de fraților I.,

aceasta a luat banii, din sumă predându-i 20 de euro.

Interceptările

convorbirilor telefonice au reliefat că în perioada 24 iulie - 31 iulie 2009,

I.O.Z. s-a ocupat de cumpărarea hașișului; în amiaza ultimei zile amintite el

comunicându-i inculpatului I.O. că a luat marfa și i-o va trimite.

În dimineața zilei de

02 august 2009, A.C., aflat în piața San Donato din apropierea orașului Milano,

a fost contactat de I.O.Z. și de M.I.Z., aceștia dându-i spre transport, o

geantă de voiaj de culoare bleumarin, o alta din rafie de culoare roșie și o jucărie

din plastic. Cei amintiți i-au spus transportatorului că fratele lui M.I.Z.,

M.I., zis "D.", va ridica bagajele în Iași și l-au plătit cu 50 de

euro.

Spre amiaza, zilei de

03 august 2009, I.O.Z., telefonic, l-a contactat pe inculpatul I.O. și i-a spus

să ia legătura cu "D." pentru că un pachet îi este destinat.

Totodată, discuția a comportat și asupra măsurilor de precauție, dar și asupra

locului unde erau disimulate drogurile, respectiv într-o sacoșă albă care

conținea o cutie maro. Inculpații au convenit să ia legătura cu M.I., să-l

trimită după bagaje și să ia drogul din locuința lui.

În aceeași

după-amiază, spre orele 16.00, cei doi inculpați l-au luat pe M.I. în

autoturismul V.G. cu nr. de înmatriculare X și s-au deplasat pe ruta

Străpungere Silvestru - B-dul Nicolae Iorga - Calea Galata - Str. Pantelinom

Halipa - Str. Bradului - Str. Cetățuia, aici M.I. a coborât și s-a deplasat

spre un microbuz marca "R.", M.I. a luat de la A.C. geanta de voiaj,

sacoșa din rafie și jucăria și s-a reîntors la domiciliul său, înaintea acestui

moment, inculpații convenind să fie apelați telefonic pentru a veni și ei, ceea

ce M.I. a îndeplinit.

Odată ajuns în scara

blocului în care locuia, M.I. a fost oprit de organele de poliție, în același

timp fiind opriți și inculpații, într-o altă zonă a orașului.

Verificarea

conținutului genții din rafie a evidențiat existența unei cutii de culoare maro

în care se aflau 6 calupuri, în interiorul fiecăruia găsindu-se câte două plăci

dintr-un produs solidificat ce avea miros înțepător.

Raportul de

constatare nr. 68901 din 03 august 2009 a înscris că probele examinate însumau

1240,8 gr rezină de cannabis (hașiș), substanță psihotropă biosintetizată din

planta cannabis - Tabel anexă III Legea nr. 143/2000.

Raportul de

constatare nr. 117321/2009 a menționat că amprentele ridicate de pe plăcuțele

și coletele cu hașiș aparțineau lui I.O.Z.

Martorul cu

identitate protejată "G.V." a declarat că fiind consumator de

droguri, adesea se "aproviziona" cu cannabis de la inculpatul P.G.

despre care știa că are astfel de preocupări în zona cartierului F. din

municipiul Iași, aceleași aspecte fiind oferite și de martorul V.M.C., acesta

spunând și prețul cerut, dar și locul unde se desfășurau cumpărăturile de

droguri.

Vinovăția

inculpatului P.G., astfel cum reține judecătorul fondului, este probată de

convorbirea telefonică din 20 iulie 2009, inculpatul I.O., vorbind cu fratele

lui, I.O.Z., codificat, îi spune că "G. vinde marfa", iar vorbind

despre bani, îi spune că-i vor împărți și că se "zbat să-i strângă".

De asemenea, în

convorbirea din 28 iulie 2009, discutând cu I.O., inculpatul P.G. se plânge că

nu mai are bani nici pentru un SMS și că este nerăbdător să primească pachetul.

În ce privește

încadrarea juridică a faptei, judecătorul fondului a reținut că ajutorul dat de

cei doi inculpați, chiar dacă mijlocit prin intermediul expeditorului I.O.Z. le

atrage răspunderea penală pentru complicitate la infracțiunea prevăzută de art.

3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, sub aspect subiectiv conținutul convorbirilor

telefonice interceptate autorizat obiectivând că inculpații au urmărit

introducerea în țară a drogurilor.

Împotriva sentinței,

inculpații au declarat apeluri, P.G. criticând-o pentru nelegala sa condamnare,

hotărârea nefiind susținută de probe, interceptările telefonice nefăcând dovada

participării lui la strângerea banilor sau trimiterea lor în Italia, niciun

martor nu a evidențiat o altă situație de fapt decât cea susținută de inculpat,

declarația martorului cu identitate protejată nefiind legală pentru că nu

îndeplinea condițiile prev. de art. 86

1

alin. (1) C. proc. pen., iar

conținutul ei se referă la decembrie 2008 în condițiile în care declarația fost

consemnată la 04 august 2008, urmărirea penală efectuându-se pentru o presupusă

faptă din iulie - august 2009.

Inculpatul I.O. a

criticat sentința pentru greșita încadrare juridică a faptei, pentru greșita

schimbare a încadrării juridice în condițiile în care i s-a încălcat și dreptul

la apărare și dreptul la proces echitabil odată ce instanța de fond nu a oferit

detalii privind descrierea noii infracțiuni, iar probele nu au răsturnat

prezumția de nevinovăție nici pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc,

pachetul de drog fiind dat de A.C. lui M.I., ceea ce implică achitarea sa.

Curtea de Apel Iași,

prin Decizia penală nr. 184 din 20 decembrie 2012 a admis apelul declarat de

inculpatul P.G., a desființat, în parte, sentința, inculpatul fiind achitat în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 26 C.

pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Apelul declarat de

inculpatul I.O. a fost respins, ca nefondat.

Împotriva deciziei

pronunțată în apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Iași și inculpatul I.O.

Recursul parchetului

a fost motivat pe greșita achitare a inculpatului P.G., urmare analizei eronate

a probatoriului administrat odată ce martorul cu identitate protejată

"G.V." a susținut că P.G. se ocupa cu vânzarea de droguri, el

personal cumpărând droguri de la inculpat, la fel a declarat martorul V.M.C.,

acesta referindu-se că inculpatul i-a vândut droguri începând cu ultima lună a

anului 2008, dar și în lunile iernii 2009, inculpatul ocupându-se constant cu

vânzarea drogului, iar convorbirile interceptate oferă date importante privind

implicarea inculpatului în ce privește introducerea în țară a drogurilor.

Inculpatul I.O. și-a

motivat recursul pe cazurile de casare prev. de pct. 18 și pct. 14 ale art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.

Recursul declarat de

parchet, motivat pe cazul de casare prevăzut de pct. 18 al art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt cu consecința

greșitei achitări în apel a inculpatului P.G., nu este fondat.

Potrivit art. 5

2

C. proc. pen., orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea

vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.

Potrivit art. 3 C.

proc. pen., în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea

adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire

la persoana făptuitorului, sens în care art. 4 C. proc. pen. prevede că

organele de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să aibă rol

activ, rezultând astfel că instanța, când hotărăște asupra învinuirii trebuie

să constate că s-au obținut și administrat legal toate probele utile aflării,

că prin acestea s-au lămurit toate aspectele cauzei și, deci, soluția sa este

rezultat cert impus de probe.

Detaliind probele ce

l-ar viza pe inculpatul P.G., recursul parchetului enumera convorbirile

telefonice interceptate pentru zilele de 20 iulie 2009, 24 iulie 2009, 27 iulie

2009, 28 iulie 2009, 01 august 2009, precum și declarațiile martorilor cu

identitate protejată "G.V." și martorului V.M.C.

Cu referire la aceste

probe, niciuna nu conține vreo dată de participare efectivă a inculpatului P.G.

la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat în fond.

Referitor la declarația

martorului cu identitate protejată "G.V.", aceasta este datată 04

august 2008 și în conținut se relevă: "(...) m-am aprovizionat cu hașiș de

la P.G. după ce acesta a revenit din Italia. Începând cu luna decembrie a

anului 2008 a avut la vânzare droguri pentru o perioadă de câteva luni,

aproximativ 3 - 4 luni. La cercetarea judecătorească, sus-indicatul martor, la

15 mai 2012 relatează că știa că inculpatul P.G. se ocupa cu vânzarea de

droguri, respectiv hașiș, nu știa de unde se aproviziona cu hașiș, crede că a

cumpărat o lună sau două hașiș de la inculpat. Martorul V.M.C., în declarația

dată la 07 august 2009 a susținut că a cumpărat de la "G." hașiș de

mai multe ori în ultima lună a anului 2008 și în lunile de iarnă ale anului în

curs, cunoscând și că un prieten al lui a cumpărat hașiș în urmă cu două luni.

La cercetarea

judecătorească, s-a constatat imposibilitatea audierii martorului.

În cauză, nu există o

altă probă care să-l implice pe inculpat în strângerea sumei de bani pentru a

fi trimisă în Italia în vederea cumpărării drogului sau în

"monitorizarea" ajungerii acestuia din Italia în România.

Inculpatul I.O., în

declarația dată la urmărirea penală la 03 august 2009 detaliază momentul când,

în acea zi, spre orele 15.30, din cartierul F. până în cartierul N. s-a

întâlnit cu P.G. zis "G." și acesta s-a urcat pe scaunul din dreapta

față al autoturismului condus de el, s-au deplasat în zona Autogării, pe urmă

s-au reîntors spre zona C., "D." a coborât (M.I.).

La momentul judecării

propunerii arestării preventive, același inculpat, a declarat (la 04 august

209): "(...) suma de 2050 euro i-am trimis-o fratelui meu I.O.Z. în

Italia. Arăt că inculpatul P.G. nu a avut nicio contribuție la strângerea

acestei sume (...) eu, cu inculpatul P.G., în timp ce intenționam să mergem la

locuințele părinților noștri am fost opriți de organele de poliție (...) nu

cred că P.G. avea vreo informație legată de conținutul coletului".

Ca atare, probatoriul

cauzei, just analizat de instanța de apel conduce la concluzia că inculpatul

P.G. nu a săvârșit fapta pentru care, în fond, a fost condamnat, împrejurarea

că s-a aflat în apropierea coinculpatului I.O. când se aștepta intrarea în

posesia bagajului ce conținea drogul nefiind suficientă pentru a-i angaja

răspunderea penală pentru fapta pentru care s-a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptei.

În cauză, instanța de

apel nu a comis o eroare gravă de fapt, ci legal și temeinic a analizat

concordanța datelor conținute de probatoriu, acesta neevidențiind vinovăția

inculpatului P.G., soluția de achitare a acestuia fiind legală și temeinică.

În ce privește

recursul declarat de inculpatul I.O., acesta nu este fondat, vinovăția lui în

participația improprie la introducerea în țară de droguri de risc sub forma

complicității fiind temeinic stabilită.

Astfel, martorul A.C.

"N.", a arătat că la 22 iulie 2009, a primit de la inculpatul I.O.,

suma de 2050 euro pentru a o preda, în Italia, fratelui aceluia, I.O.Z. În

continuare, același martor a declarat că la 02 august 2009, de la I.O.Z. și

M.I.Z., a primit trei colete (bagaje), între acestea aflându-se și o sacoșă din

rafie ce trebuia dusă în România și predată lui M.I. "D.". Acesta din

urmă a declarat că "la 03 august 2009 respectivul colet trebuia dat

inculpatului I.O. așa cum se primiseră indicații". Procesele-verbale din

04 august 2009, de redare a convorbirilor telefonice interceptate relevă că în

03 august 2009 inculpatul I.O. discută cu fratele lui I.O.Z. în legătură cu

coletul ce trebuia ridicat de "D." de la A.C. "N.", acesta

urmând a-l preda inculpatului. La 03 august 2009, discuția dintre inculpat și

M.I. demonstrează faptul necesității întâlnirii lor pentru preluarea coletului.

Supravegherea operativă a celor trei, la 03 august 2009, a evidențiat găsirea,

asupra lui M.I., a sacoșei de rafie ce conținea drogul.

Aceste probe,

coroborate între ele, dar și cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii

flagrante din 03 august 2009, cu raportul de constatare tehnico-științifică nr.

689018 din aceeași dată care înscrie că în sacoșa de rafie exista cutia ce a

conținut rezina de cannabis în cantitate de 1020,5 gr., sunt elocvente și

suficiente pentru stabilirea situației de fapt și a vinovăției inculpatului

I.O.

Privind pct. 14 al

art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., respectiv inculpatului i s-a

aplicat o pedeapsă individualizată netemeinic în raport cu art. 72 C. pen.,

nici acesta nu este fondat.

Fapta reținută în

sarcina inculpatului este de pericol social grav, ea aduce atingere vieții și

sănătății omului, a fost săvârșită printr-o modalitate aptă să prejudicieze

prin consecințele ei, posibil, o colectivitate relativ mare în special din

rândul tinerilor de pe raza municipiului Iași, iar cu referire la persoana

inculpatului, instanța de fond a considerat comportamentul avut de inculpat anterior,

motiv pentru care a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a)

C. pen., 4 ani închisoare executabili în regim de detenție fiind apți să-l

reeduce, limitele de pedeapsă pentru fapta săvârșită situându-se între 10 - 20

ani închisoare.

Pentru considerentele

expuse, recursurile declarate de parchet și de către inculpatul I.O. nefiind

fondate, în baza art. 385

9

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi

respinse.

În baza art. 192, cu

referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul recurent I.O. va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Conform art. 192

alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare ocazionate în recursul

parchetului în ce-l privește pe inculpatul P.G., rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași și inculpatul I.O. împotriva

Deciziei penale nr. 184 din 20 decembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția

penală și pentru cauze cu minori, privind și pe inculpatul P.G.

Cheltuielile

judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor rămân în sarcina statului.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.G., în

sumă de 150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 26 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - GV