ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3564/2013

Asupra recursului de

față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 141 din 08 iulie

2013 a Tribunalului Suceava, a fost condamnat inculpatul

I.V.,

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la

omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

320

1

C. proc. pen., la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare.

În temeiul art. 65

alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., i-au fost

interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a,

lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 5 (cinci)

ani.

În baza art. 71 C.

pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C.

pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive

aplicate în prezenta cauză inculpatului, de la data de 30 martie 2013 la zi, iar

în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menținându-se arestarea preventivă

a acestuia.

Conform art. 118

alin. lit. b) C. pen., s-a dispus luarea față de inculpatul I.V. a măsurii de siguranță

a confiscării speciale a cuțitului (colet nr. 1, cuțit tip briceag în lungime totală

de 16,8 cm. cu lama în lungime de 7,7 cm.), ridicat în vederea efectuării cercetărilor

și înaintat Camerei de corpuri delicte a Tribunalului Suceava.

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm C. civ., a fost obligat inculpatul

I.V. la plata sumei de

1.161,89 RON

către partea

civilă Spitalul Județean de Urgență S.I.N. Suceava, reprezentând cheltuieli de spitalizare

a părții vătămate C.C.A.

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm C. civ., a fost, de asemenea, obligat

inculpatul I.V. la plata sumei de 14.449,55 RON către partea civilă Spitalul Clinic

de Pneumoftiziologie Iași, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate

C.C.A.

În baza art. 1349, 1357

din Legea nr. 287/2009, a mai fost obligat inculpatul la plata sumei 1.500 euro

în echivalent RON la data plății, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune

materiale către partea vătămată C.C.A.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, că

la data de 29

martie 2013, într-un imobil din municipiul Rădăuți, cu intenție, a exercitat acte

de violență cu un cuțit asupra victimei C.A.C., în zone vitale, producându-i acesteia

leziuni care i-au pus viața în primejdie.

În ceea ce

privește latura civilă, instanța de fond a reținut că Spitalul de Pneumoftiziologie

Iași, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 14.449,55 RON, la care se

adaugă dobânda legală până la achitarea totală, reprezentând cheltuielile de spitalizare

ocazionate cu internarea părții vătămate C.C.A.

De asemenea,

Spitalul Județean de Urgență S.I.N. Suceava s-a constituit parte civilă în cursul

urmăririi penale cu suma de 1.161,89 RON reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea

părții vătămate C.C.A.

Prin urmare, în baza

art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm C. civ., a obligat inculpatul

I.V. la plata sumei de

1.161,89 RON

către partea

civilă Spitalul Județean de Urgență S.I.N. Suceava, reprezentând cheltuieli de spitalizare

a părții vătămate C.C.A.

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm C. civ., obligă inculpatul I.V.

la plata sumei de 14.449,55 RON către partea civilă Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie

Iași, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate C.C.A.

La termenul de judecată

din 08 iulie 2013, partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă în cauză

cu suma de 1.500 de euro, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea și cu medicamentele,

sumă pe care inculpatul a fost de acord să o plătească, recunoscând astfel, faptul

că, prin fapta sa ilicită a cauzat părții vătămate un prejudiciu al cărui cuantum

se ridică la suma indicată de acesta din urmă.

Prin urmare, văzând și

dispozițiile art. 16

1

alin. (3) C. pr. pen. potrivit cărora „în cazul

recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii”,

precum și dispozițiile art. 1349, 1357 C. civ., tribunalul l-a obligat pe inculpat

la plata sumei 1.500 euro în echivalent RON la data plății, cu titlu de despăgubiri

civile reprezentând daune materiale către partea vătămată C.C.A.

Împotriva sentinței tribunalului,

a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării

pedepsei, atât în ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare.

Prin decizia penală

nr. 106 din 21 august 2013, Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze

cu minori a admis apelul declarat de inculpatul I.V. împotriva sentinței penale

nr. 141 din 08.07.2013 a Tribunalului Suceava.

A desființat în parte

sentința apelată și în rejudecare:

A redus pedepsele aplicate

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., de la 6 ani

închisoare (pedeapsă principală) și 5 ani (pedeapsă complementară) la 3 ani și 4

luni închisoare (pedeapsă principală) și 2 ani (pedeapsă complementară).

A dedus în continuare

durata arestării preventive a inculpatului începând cu data de 08.07.2013 la zi

și a menținut această măsură.

A menținut celelalte dispoziții

ale sentinței care nu au fost contrare deciziei de față.

Cheltuielile judiciare

din apel avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 385

3

C.

proc. pen., inculpatul I.V..

Criticile formulate de

recurentul inculpat vizează netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând aplicarea

unei modalități de executare neprivative de libertate.

În susținerea acestei

critici, inculpatul Nae Ioan Adrian invocă disp. art. 385

9

pct. 17

C. proc. pen..

Analizând decizia penală

atacată în raport de disp. art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., potrivit

cărora instanța de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare

prev. de art. 385

9

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat

de inculpat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte amintește

că decizia penală nr. 106 împotriva căreia inculpatul a declarat recurs a fost pronunțată

la data de 21 august 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care a fost

modificat conținutul art. 385

9

C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri

de casare și prin modificarea conținutului cazurilor de casare rămase în vigoare.

În cauza dedusă judecății,

recurentul inculpat I.V. solicită aplicarea unui regim sancționator mai blând, invocând

în susținerea recursului disp. art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen..

Motivul de casare prev.

de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., reține Înalta Curte că

nu este incident în cauză.

Cazul de casare prev.

de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. se referă la situația

în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită

aplicare a legii.

Nici una din aceste situații

reglementate de dispozițiile legale invocate nu se regăsește în cauza dedusă judecății.

Recurentul inculpat I.V.

critică modul de individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului, cât și a modalității

de executare, ori din acest punct de vedere apreciază Înalta Curte că nu poate supune

analizei acest motiv de recurs prin prisma disp.art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la „chestiuni de drept”, iar greșita

individualizare a pedepsei, ca atribut exclusiv al instanței de judecată, nu constituie

o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidența cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

De altfel, din expunerea

de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesitățile ce au determinat emiterea

acestei legi a fost transformarea Înaltei Curți în Curte de Casație, astfel că este

lipsit de sens de a proroga incidența unor cazuri de casare asupra unor probleme

ce exced conținutului acestora.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Se va deduce din pedeapsă

timpul arestării preventive.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 106 din 21 august 2013

a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei

aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 30 martie

2013 la 15 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 noiembrie 2013

.