ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3564/2013

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 141 din 08 iulie 2013 a Tribunalului Suceava, a fost condamnat inculpatul I.V., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 5 (cinci) ani. În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive aplicate în prezenta cauză inculpatului, de la data de 30 martie 2013 la zi, iar în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menținându-se arestarea preventivă a acestuia. Conform art. 118 alin. lit. b) C. pen., s-a dispus luarea față de inculpatul I.V. a măsurii de siguranță a confiscării speciale a cuțitului (colet nr. 1, cuțit tip briceag în lungime totală de 16,8 cm. cu lama în lungime de 7,7 cm.), ridicat în vederea efectuării cercetărilor și înaintat Camerei de corpuri delicte a Tribunalului Suceava. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm C. civ., a fost obligat inculpatul I.V.

la plata sumei de 1.161,89 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență S.I.N. Suceava, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate C.C.A. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm C. civ., a fost, de asemenea, obligat inculpatul I.V. la plata sumei de 14.449,55 RON către partea civilă Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate C.C.A. În baza art. 1349, 1357 din Legea nr. 287/2009, a mai fost obligat inculpatul la plata sumei 1.500 euro în echivalent RON la data plății, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale către partea vătămată C.C.A. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 29 martie 2013, într-un imobil din municipiul Rădăuți, cu intenție, a exercitat acte de violență cu un cuțit asupra victimei C.A.C., în zone vitale, producându-i acesteia leziuni care i-au pus viața în primejdie.

În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a reținut că Spitalul de Pneumoftiziologie Iași, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 14.449,55 RON, la care se adaugă dobânda legală până la achitarea totală, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate C.C.A. De asemenea, Spitalul Județean de Urgență S.I.N. Suceava s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 1.161,89 RON reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părții vătămate C.C.A. Prin urmare, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm C. civ., a obligat inculpatul I.V. la plata sumei de 1.161,89 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență S.I.N.

Suceava, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate C.C.A. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm C. civ., obligă inculpatul I.V. la plata sumei de 14.449,55 RON către partea civilă Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate C.C.A. La termenul de judecată din 08 iulie 2013, partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1.500 de euro, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea și cu medicamentele, sumă pe care inculpatul a fost de acord să o plătească, recunoscând astfel, faptul că, prin fapta sa ilicită a cauzat părții vătămate un prejudiciu al cărui cuantum se ridică la suma indicată de acesta din urmă.

Prin urmare, văzând și dispozițiile art. 16 1 alin. (3) C. pr. pen. potrivit cărora „în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii”, precum și dispozițiile art. 1349, 1357 C. civ., tribunalul l-a obligat pe inculpat la plata sumei 1.500 euro în echivalent RON la data plății, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale către partea vătămată C.C.A. Împotriva sentinței tribunalului, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, atât în ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare. Prin decizia penală nr. 106 din 21 august 2013, Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori a admis apelul declarat de inculpatul I.V.

împotriva sentinței penale nr. 141 din 08.07.2013 a Tribunalului Suceava. A desființat în parte sentința apelată și în rejudecare: A redus pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., de la 6 ani închisoare (pedeapsă principală) și 5 ani (pedeapsă complementară) la 3 ani și 4 luni închisoare (pedeapsă principală) și 2 ani (pedeapsă complementară). A dedus în continuare durata arestării preventive a inculpatului începând cu data de 08.07.2013 la zi și a menținut această măsură. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu au fost contrare deciziei de față. Cheltuielile judiciare din apel avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 385 3 C. proc. pen., inculpatul I.V.. Criticile formulate de recurentul inculpat vizează netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând aplicarea unei modalități de executare neprivative de libertate. În susținerea acestei critici, inculpatul Nae Ioan Adrian invocă disp. art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen.. Analizând decizia penală atacată în raport de disp. art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanța de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte amintește că decizia penală nr. 106 împotriva căreia inculpatul a declarat recurs a fost pronunțată la data de 21 august 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care a fost modificat conținutul art. 385 9 C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de casare și prin modificarea conținutului cazurilor de casare rămase în vigoare. În cauza dedusă judecății, recurentul inculpat I.V. solicită aplicarea unui regim sancționator mai blând, invocând în susținerea recursului disp. art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen.. Motivul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., reține Înalta Curte că nu este incident în cauză.

Cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. se referă la situația în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Nici una din aceste situații reglementate de dispozițiile legale invocate nu se regăsește în cauza dedusă judecății. Recurentul inculpat I.V. critică modul de individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, ori din acest punct de vedere apreciază Înalta Curte că nu poate supune analizei acest motiv de recurs prin prisma disp.art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la „chestiuni de drept”, iar greșita individualizare a pedepsei, ca atribut exclusiv al instanței de judecată, nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidența cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. De altfel, din expunerea de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesitățile ce au determinat emiterea acestei legi a fost transformarea Înaltei Curți în Curte de Casație, astfel că este lipsit de sens de a proroga incidența unor cazuri de casare asupra unor probleme ce exced conținutului acestora. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 106 din 21 august 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 30 martie 2013 la 15 noiembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2013 .