ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3014/2013

Asupra cauzei penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 41020.01/3/2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 87/ A din 8 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. A casat decizia atacată și a menținut sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală. A respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.M., G.G., E.O., M.F. și C.G.R. împotriva aceleiași decizii. A dedus din pedepsele aplicate inculpaților reținerea și arestarea preventivă după cum a urmat: - pentru inculpații G.G., C.G.R.

și V.M. de la 27 iunie 2009 la 30 noiembrie 2010, iar în ceea ce îi privește pe inculpații M.F. și E.O., perioada executată de la 2 august 2005 - 28 septembrie 2005 și arestarea preventivă de la 1 septembrie 2009 la 30 noiembrie 2010 pentru cel dintâi, respectiv perioada executată de la 27 iunie 2009 la 1 septembrie 2010 și arestarea preventivă de la 1 septembrie 2009 la 30 noiembrie 2010 pentru cel de-al doilea. A obligat recurentul inculpat C.G.R. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. A obligat recurentul inculpat G.G. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

A obligat recurenții inculpați V.M., E.O. și M.F. la plata sumei de câte 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva deciziei penale mai sus-menționate condamnatul G.G. a formulat prezenta contestație în anulare. Prin memoriul depus la dosar (fila 2) contestatorul condamnat a arătat că deși a recunoscut comiterea faptei, instanța de recurs, pronunțând Decizia penală nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 nu i-a aplicat dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. ce ar fi avut drept consecință reducerea pedepsei, contestatorul apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea aspră. Totodată a mai arătat că în același dosar ar fi trebuit să fie cercetați și trași la răspundere penală în calitate de inculpați și numiții C.G.R. și V.M. Contestația în anulare formulată este inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare pentru motivele ce se vor arăta: Potrivit disp. art. 386 C. proc. pen.

împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f), j), i) 1 , cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) 1 ori art. 385 16 alin. (1). Examinând actele și lucrările dosarului se constată că inculpatul G.G. a formulat contestație în anulare fiind nemulțumit în esență de modul cum a fost individualizată pedeapsa care i-a fost aplicată de instanța de recurs, solicitând admiterea cererii astfel cum a fost formulată. Întrucât se constată că inculpatul contestator nu a invocat în susținerea cererii sale niciunul din cazurile de contestație în anulare prevăzute expres și limitativ în art. 386 lit. a) - e) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.G. împotriva Deciziei penale nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 41020.01/3/2009. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 octombrie 2013.