ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3014/2013

Asupra cauzei penale

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 4292 din 30 noiembrie 2010

pronunțată în Dosarul nr. 41020.01/3/2009 Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București împotriva Deciziei penale nr. 87/ A din 8 aprilie 2010 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

A casat decizia

atacată și a menținut sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 a

Tribunalului București, secția a II-a penală.

A respins, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații V.M., G.G., E.O., M.F. și C.G.R.

împotriva aceleiași decizii.

A dedus din pedepsele

aplicate inculpaților reținerea și arestarea preventivă după cum a urmat:

- pentru inculpații G.G.,

C.G.R. și V.M. de la 27 iunie 2009 la 30 noiembrie 2010, iar în ceea ce îi

privește pe inculpații M.F. și E.O., perioada executată de la 2 august 2005 -

28 septembrie 2005 și arestarea preventivă de la 1 septembrie 2009 la 30

noiembrie 2010 pentru cel dintâi, respectiv perioada executată de la 27 iunie

2009 la 1 septembrie 2010 și arestarea preventivă de la 1 septembrie 2009 la 30

noiembrie 2010 pentru cel de-al doilea.

A obligat recurentul

inculpat C.G.R. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

A obligat recurentul

inculpat G.G. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

A obligat recurenții

inculpați V.M., E.O. și M.F. la plata sumei de câte 900 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit

interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Împotriva deciziei

penale mai sus-menționate condamnatul G.G. a formulat prezenta contestație în

anulare.

Prin memoriul depus

la dosar (fila 2) contestatorul condamnat a arătat că deși a recunoscut

comiterea faptei, instanța de recurs, pronunțând Decizia penală nr. 4292 din 30

noiembrie 2010 nu i-a aplicat dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen. ce ar fi avut drept consecință reducerea pedepsei, contestatorul

apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea aspră. Totodată a mai arătat că

în același dosar ar fi trebuit să fie cercetați și trași la răspundere penală

în calitate de inculpați și numiții C.G.R. și V.M.

Contestația în

anulare formulată este inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare pentru

motivele ce se vor arăta:

Potrivit disp. art.

386 C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face

contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f), j), i)

1

, cu privire la

care existau probe în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

e) când, la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1)

1

ori art. 385

16

alin. (1).

Examinând actele și

lucrările dosarului se constată că inculpatul G.G. a formulat contestație în

anulare fiind nemulțumit în esență de modul cum a fost individualizată pedeapsa

care i-a fost aplicată de instanța de recurs, solicitând admiterea cererii

astfel cum a fost formulată.

Întrucât se constată

că inculpatul contestator nu a invocat în susținerea cererii sale niciunul din

cazurile de contestație în anulare prevăzute expres și limitativ în art. 386

lit. a) - e) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă

contestația în anulare.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.G.

împotriva Deciziei penale nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr.

41020.01/3/2009.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 octombrie 2013.