ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 270/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 270/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului
penal de față,
Analizând actele și
lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea de la 18 ianuarie 2012 Curtea
de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca neîntemeiată cererea de
liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.A.
încarcerat la Arestul D.G.P.M.B, obligând inculpatul la 100 RON cheltuieli
judiciare către stat.
Pentru a dispune
această soluție instanța de fond a reținut că inculpatul M.A. este cercetat în
Dosarul nr. 77/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
justiție - Direcția Națională Anticorupție, pentru săvârșirea infracțiunilor de
luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin.
(1) C. pen., trafic de influență prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat
la art. 257 alin. (1) C. pen., fals intelectual în forma participației improprii
(instigare mediată) prev. de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 C. pen.
raportat la art. 17 din Legea nr. 78/2000 și asociere în vederea săvârșirii de
infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 17 lit.
b) din Legea nr. 78/2000.
În fapt, în sarcina
inculpatului s-a reținut că, în calitate de primar al comunei Jilava, a pretins
suma de 500.000 euro de la denunțătorul P.F., în scopul de a abuza de
prerogativele funcției în exercitarea atribuțiilor de serviciu și a dispune eliberarea
unui plan parcelar în care să fie incluse toate terenurile denunțătorului (23
loturi în suprafață de 23,8 ha) amplasate unul în vecinătatea celuilalt, precum
și în scopul de a-și trafica influența pe care a lăsat să se creadă că o are
asupra directorului Oficiului de Cadastru și Publicitate imobiliară Ilfov,
numita G.R.N., pentru a o determina să avizeze planul parcelar și să emită
documentele cadastrale în vederea alipirii terenurilor. L-a determinat pe finul
său S.O. să încheie la notariat, un contract de cesiune fictiv cu denunțătorul
P.F., Contract încheiat și autentificat sub nr. 2611 din 28 iulie 2011, prin
care s-au atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece în
realitate acest contract a fost încheiat în scopul de a garanta și de a ascunde
infracțiunea de luare de mită.
Inculpatul a fost
arestat preventiv în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin Încheierea
din 22 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,
pe o perioadă de 29 de zile de la data încarcerării.
Reținând că în cauză
sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 160
6
alin. (2) C. proc. pen. dar și condițiile prevăzute de art. 160
2
alin. (1) C. proc. pen. instanța de fond a dispus admiterea în principiu a
cererii, însă sub aspectul temeiniciei a apreciat că se impune nu numai
analizarea condițiilor expres prevăzute de dispozițiile art. 160
2
alin. (2) C. proc. pen. ci și analiza tuturor elementelor ce țin de persoana
inculpatului dar și de circumstanțele cauzei.
Astfel se constată că
infracțiunile pentru care M.A. este cercetat au o puternică rezonanță socială
negativă, iar împrejurările concrete în care au fost comise, așa cum reies din
actele și lucrările dosarului, cu valoarea unor indicii temeinice, evidențiază că
inculpatul a acționat într-o perioadă îndelungată de timp și pentru a-și
asigura folosul infracțiunii a colaborat și cu alte persoane recurgând chiar la
întocmirea unor acte notariale false.
În raport de aceste
împrejurări, reține instanța fondului că nu se impune liberarea provizorie sub
control judiciar a inculpatului, mai ales că timpul scurs de la arestarea
preventivă nu a scos în evidență împrejurări noi care să conducă la concluzia
că scopul prevăzut de art. 136 C. proc. pen. poate fi atins în alt mod decât
prin privare de libertate.
Împotriva acestei
încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.A. criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie motivând că argumentele reținute de
instanța de fond în motivarea soluției de respingere a cererii de liberare
provizorie sub control judiciar exced cadrului procesual în condițiile în care
reține că poziția de nerecunoaștere a faptelor adoptată de inculpat, ca și
durata mică a arestului preventiv sunt date suficiente pentru a constata
netemeinicia cererii.
Susține de asemenea
apărarea că instanța fondului nu a avut în vedere la pronunțarea soluției nici
datele personale pozitive ce caracterizează persoana inculpatului.
Se apreciază că față
de stadiul în care se află urmărirea penală ce se apropie de final, datele
pozitive ce caracterizează persoana inculpatului, faptul că unul dintre
coinculpați este cercetat în stare de libertate sunt criterii suficiente pentru
liberare provizorie sub control judiciar.
Critica adusă nu este
fondată.
Analizând legalitatea
și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât
și din oficiu, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen. sub toate
aspectele de fapt și de drept, apreciază Înalta Curte că recursul inculpatului
M.A. nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce
urmează.
Înalta Curte
apreciază că soluția dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, în
mod corect reținând că verificarea temeiniciei cererii de liberare provizorie
implică nu numai examinarea condițiilor prevăzute de art. 160
2
alin.
(2) C. proc. pen. ci și analiza tuturor elementelor ce țin de persoana
inculpatului și de circumstanțele cauzei.
Instituția liberării
sub control judiciar este reglementată de legea procedural penală ca o modalitate
prin care poate fi realizat scopul procesului penal respectiv pentru a se
asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica
sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la
judecată ori de la executarea pedepsei.
Dispozițiile art. 136
alin. (8) C. proc. pen. statuează că alegerea măsurii ce urmează a fi luată se
face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al
infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana
față de care se ia măsura.
În raport de
dispozițiile legale menționate, rezultă cu certitudine că analizarea
temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar implică în mod inevitabil
și analizarea circumstanțelor reale și personale ale comiterii faptelor.
Astfel, faptele
reținute în sarcina inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social
concretizat prin natura faptelor comise, respectiv fapte de corupție
desfășurate pe o perioadă lungă de timp cu implicarea mai multor persoane, cu
un puternic impact negativ asupra opiniei publice.
De asemenea calitatea
în care inculpatul a comis aceste fapte respectiv de primar al Comunei Jilava
imprimă faptelor un grad sporit de pericol social, cât timp acesta în loc să-și
desfășoare activitatea în slujba celor care l-au ales în această funcție a
preferat să comită fapte penale cu scopul vădit de a obține în mod ilicit sume
importante în moneda europeană.
Este adevărat că
inculpatul M.A. beneficiază de circumstanțe personale pozitive însă această
împrejurare nu poate diminua gradul de pericol social concret al faptelor
comise, faza procesuală în care se află cauza nefiind una oportună pentru a da
o eficiență sporită acestor date personale pozitive.
Chiar și poziția
manifestată de inculpat până în acest moment procesual de nerecunoaștere a
faptelor este un alt element ce justifică soluția adoptată de instanța de fond,
apreciind Înalta Curte că pentru bunul mers al procesului penal, măsura
preventivă aleasă este aptă să contribuie în mod efectiv la atingerea scopului
procesului penal.
Față de toate
argumentele prezentate, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile
privind temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar Înalta
Curte urmează ca în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să
respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.A.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva Încheierii din 18
ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în
Dosarul nr. 326/2/2012 (146/2012).
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 125 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea
din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 27 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - LM