ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 270/2012

Asupra recursului

penal de față,

Analizând actele și

lucrările dosarului constată următoarele:

Prin Încheierea de la 18 ianuarie 2012 Curtea

de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca neîntemeiată cererea de

liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.A.

încarcerat la Arestul D.G.P.M.B, obligând inculpatul la 100 RON cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a dispune

această soluție instanța de fond a reținut că inculpatul M.A. este cercetat în

Dosarul nr. 77/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

justiție - Direcția Națională Anticorupție, pentru săvârșirea infracțiunilor de

luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin.

(1) C. pen., trafic de influență prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat

la art. 257 alin. (1) C. pen., fals intelectual în forma participației improprii

(instigare mediată) prev. de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 C. pen.

raportat la art. 17 din Legea nr. 78/2000 și asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 17 lit.

b) din Legea nr. 78/2000.

În fapt, în sarcina

inculpatului s-a reținut că, în calitate de primar al comunei Jilava, a pretins

suma de 500.000 euro de la denunțătorul P.F., în scopul de a abuza de

prerogativele funcției în exercitarea atribuțiilor de serviciu și a dispune eliberarea

unui plan parcelar în care să fie incluse toate terenurile denunțătorului (23

loturi în suprafață de 23,8 ha) amplasate unul în vecinătatea celuilalt, precum

și în scopul de a-și trafica influența pe care a lăsat să se creadă că o are

asupra directorului Oficiului de Cadastru și Publicitate imobiliară Ilfov,

numita G.R.N., pentru a o determina să avizeze planul parcelar și să emită

documentele cadastrale în vederea alipirii terenurilor. L-a determinat pe finul

său S.O. să încheie la notariat, un contract de cesiune fictiv cu denunțătorul

P.F., Contract încheiat și autentificat sub nr. 2611 din 28 iulie 2011, prin

care s-au atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece în

realitate acest contract a fost încheiat în scopul de a garanta și de a ascunde

infracțiunea de luare de mită.

Inculpatul a fost

arestat preventiv în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin Încheierea

din 22 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

pe o perioadă de 29 de zile de la data încarcerării.

Reținând că în cauză

sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 160

6

alin. (2) C. proc. pen. dar și condițiile prevăzute de art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen. instanța de fond a dispus admiterea în principiu a

cererii, însă sub aspectul temeiniciei a apreciat că se impune nu numai

analizarea condițiilor expres prevăzute de dispozițiile art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen. ci și analiza tuturor elementelor ce țin de persoana

inculpatului dar și de circumstanțele cauzei.

Astfel se constată că

infracțiunile pentru care M.A. este cercetat au o puternică rezonanță socială

negativă, iar împrejurările concrete în care au fost comise, așa cum reies din

actele și lucrările dosarului, cu valoarea unor indicii temeinice, evidențiază că

inculpatul a acționat într-o perioadă îndelungată de timp și pentru a-și

asigura folosul infracțiunii a colaborat și cu alte persoane recurgând chiar la

întocmirea unor acte notariale false.

În raport de aceste

împrejurări, reține instanța fondului că nu se impune liberarea provizorie sub

control judiciar a inculpatului, mai ales că timpul scurs de la arestarea

preventivă nu a scos în evidență împrejurări noi care să conducă la concluzia

că scopul prevăzut de art. 136 C. proc. pen. poate fi atins în alt mod decât

prin privare de libertate.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.A. criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie motivând că argumentele reținute de

instanța de fond în motivarea soluției de respingere a cererii de liberare

provizorie sub control judiciar exced cadrului procesual în condițiile în care

reține că poziția de nerecunoaștere a faptelor adoptată de inculpat, ca și

durata mică a arestului preventiv sunt date suficiente pentru a constata

netemeinicia cererii.

Susține de asemenea

apărarea că instanța fondului nu a avut în vedere la pronunțarea soluției nici

datele personale pozitive ce caracterizează persoana inculpatului.

Se apreciază că față

de stadiul în care se află urmărirea penală ce se apropie de final, datele

pozitive ce caracterizează persoana inculpatului, faptul că unul dintre

coinculpați este cercetat în stare de libertate sunt criterii suficiente pentru

liberare provizorie sub control judiciar.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât

și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub toate

aspectele de fapt și de drept, apreciază Înalta Curte că recursul inculpatului

M.A. nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce

urmează.

Înalta Curte

apreciază că soluția dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, în

mod corect reținând că verificarea temeiniciei cererii de liberare provizorie

implică nu numai examinarea condițiilor prevăzute de art. 160

2

alin.

(2) C. proc. pen. ci și analiza tuturor elementelor ce țin de persoana

inculpatului și de circumstanțele cauzei.

Instituția liberării

sub control judiciar este reglementată de legea procedural penală ca o modalitate

prin care poate fi realizat scopul procesului penal respectiv pentru a se

asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica

sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la

judecată ori de la executarea pedepsei.

Dispozițiile art. 136

alin. (8) C. proc. pen. statuează că alegerea măsurii ce urmează a fi luată se

face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al

infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana

față de care se ia măsura.

În raport de

dispozițiile legale menționate, rezultă cu certitudine că analizarea

temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar implică în mod inevitabil

și analizarea circumstanțelor reale și personale ale comiterii faptelor.

Astfel, faptele

reținute în sarcina inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social

concretizat prin natura faptelor comise, respectiv fapte de corupție

desfășurate pe o perioadă lungă de timp cu implicarea mai multor persoane, cu

un puternic impact negativ asupra opiniei publice.

De asemenea calitatea

în care inculpatul a comis aceste fapte respectiv de primar al Comunei Jilava

imprimă faptelor un grad sporit de pericol social, cât timp acesta în loc să-și

desfășoare activitatea în slujba celor care l-au ales în această funcție a

preferat să comită fapte penale cu scopul vădit de a obține în mod ilicit sume

importante în moneda europeană.

Este adevărat că

inculpatul M.A. beneficiază de circumstanțe personale pozitive însă această

împrejurare nu poate diminua gradul de pericol social concret al faptelor

comise, faza procesuală în care se află cauza nefiind una oportună pentru a da

o eficiență sporită acestor date personale pozitive.

Chiar și poziția

manifestată de inculpat până în acest moment procesual de nerecunoaștere a

faptelor este un alt element ce justifică soluția adoptată de instanța de fond,

apreciind Înalta Curte că pentru bunul mers al procesului penal, măsura

preventivă aleasă este aptă să contribuie în mod efectiv la atingerea scopului

procesului penal.

Față de toate

argumentele prezentate, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile

privind temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar Înalta

Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să

respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.A.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva Încheierii din 18

ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în

Dosarul nr. 326/2/2012 (146/2012).

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 125 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - LM