ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 270/2012

Asupra recursului penal de față, Analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin Încheierea de la 18 ianuarie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.A. încarcerat la Arestul D.G.P.M.B, obligând inculpatul la 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune această soluție instanța de fond a reținut că inculpatul M.A. este cercetat în Dosarul nr. 77/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție - Direcția Națională Anticorupție, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., trafic de influență prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., fals intelectual în forma participației improprii (instigare mediată) prev. de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 C. pen.

raportat la art. 17 din Legea nr. 78/2000 și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000. În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în calitate de primar al comunei Jilava, a pretins suma de 500.000 euro de la denunțătorul P.F., în scopul de a abuza de prerogativele funcției în exercitarea atribuțiilor de serviciu și a dispune eliberarea unui plan parcelar în care să fie incluse toate terenurile denunțătorului (23 loturi în suprafață de 23,8 ha) amplasate unul în vecinătatea celuilalt, precum și în scopul de a-și trafica influența pe care a lăsat să se creadă că o are asupra directorului Oficiului de Cadastru și Publicitate imobiliară Ilfov, numita G.R.N., pentru a o determina să avizeze planul parcelar și să emită documentele cadastrale în vederea alipirii terenurilor.

L-a determinat pe finul său S.O. să încheie la notariat, un contract de cesiune fictiv cu denunțătorul P.F., Contract încheiat și autentificat sub nr. 2611 din 28 iulie 2011, prin care s-au atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece în realitate acest contract a fost încheiat în scopul de a garanta și de a ascunde infracțiunea de luare de mită. Inculpatul a fost arestat preventiv în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin Încheierea din 22 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, pe o perioadă de 29 de zile de la data încarcerării. Reținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 160 6 alin. (2) C. proc. pen.

dar și condițiile prevăzute de art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen. instanța de fond a dispus admiterea în principiu a cererii, însă sub aspectul temeiniciei a apreciat că se impune nu numai analizarea condițiilor expres prevăzute de dispozițiile art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen. ci și analiza tuturor elementelor ce țin de persoana inculpatului dar și de circumstanțele cauzei. Astfel se constată că infracțiunile pentru care M.A. este cercetat au o puternică rezonanță socială negativă, iar împrejurările concrete în care au fost comise, așa cum reies din actele și lucrările dosarului, cu valoarea unor indicii temeinice, evidențiază că inculpatul a acționat într-o perioadă îndelungată de timp și pentru a-și asigura folosul infracțiunii a colaborat și cu alte persoane recurgând chiar la întocmirea unor acte notariale false.

În raport de aceste împrejurări, reține instanța fondului că nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, mai ales că timpul scurs de la arestarea preventivă nu a scos în evidență împrejurări noi care să conducă la concluzia că scopul prevăzut de art. 136 C. proc. pen. poate fi atins în alt mod decât prin privare de libertate. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivând că argumentele reținute de instanța de fond în motivarea soluției de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar exced cadrului procesual în condițiile în care reține că poziția de nerecunoaștere a faptelor adoptată de inculpat, ca și durata mică a arestului preventiv sunt date suficiente pentru a constata netemeinicia cererii.

Susține de asemenea apărarea că instanța fondului nu a avut în vedere la pronunțarea soluției nici datele personale pozitive ce caracterizează persoana inculpatului. Se apreciază că față de stadiul în care se află urmărirea penală ce se apropie de final, datele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului, faptul că unul dintre coinculpați este cercetat în stare de libertate sunt criterii suficiente pentru liberare provizorie sub control judiciar. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază Înalta Curte că recursul inculpatului M.A.

nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte apreciază că soluția dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect reținând că verificarea temeiniciei cererii de liberare provizorie implică nu numai examinarea condițiilor prevăzute de art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen. ci și analiza tuturor elementelor ce țin de persoana inculpatului și de circumstanțele cauzei. Instituția liberării sub control judiciar este reglementată de legea procedural penală ca o modalitate prin care poate fi realizat scopul procesului penal respectiv pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

Dispozițiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen. statuează că alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În raport de dispozițiile legale menționate, rezultă cu certitudine că analizarea temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar implică în mod inevitabil și analizarea circumstanțelor reale și personale ale comiterii faptelor. Astfel, faptele reținute în sarcina inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social concretizat prin natura faptelor comise, respectiv fapte de corupție desfășurate pe o perioadă lungă de timp cu implicarea mai multor persoane, cu un puternic impact negativ asupra opiniei publice.

De asemenea calitatea în care inculpatul a comis aceste fapte respectiv de primar al Comunei Jilava imprimă faptelor un grad sporit de pericol social, cât timp acesta în loc să-și desfășoare activitatea în slujba celor care l-au ales în această funcție a preferat să comită fapte penale cu scopul vădit de a obține în mod ilicit sume importante în moneda europeană. Este adevărat că inculpatul M.A. beneficiază de circumstanțe personale pozitive însă această împrejurare nu poate diminua gradul de pericol social concret al faptelor comise, faza procesuală în care se află cauza nefiind una oportună pentru a da o eficiență sporită acestor date personale pozitive.

Chiar și poziția manifestată de inculpat până în acest moment procesual de nerecunoaștere a faptelor este un alt element ce justifică soluția adoptată de instanța de fond, apreciind Înalta Curte că pentru bunul mers al procesului penal, măsura preventivă aleasă este aptă să contribuie în mod efectiv la atingerea scopului procesului penal. Față de toate argumentele prezentate, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile privind temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.A. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva Încheierii din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 326/2/2012 (146/2012). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2012. Procesat de GGC - LM