ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4774/2013

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 31 ianuarie 2012, reclamantul B.Gh., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și B.A., a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 1, 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, anularea Sentinței penale nr. 203/F din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, amendarea pârâților, în temeiul dispozițiilor art. 108 C. proc. civ., art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, cu maximul amenzii, acordarea ajutorului public judiciar conform O.U.G. nr. 51/2008 și, pe cale de consecință, scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, cheltuieli judiciare, precum și obligarea la daune morale și materiale în cuantum de 100.000 RON, respectiv 320.000 RON.

În susținerea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că a formulat plângere împotriva Rezoluțiilor din 17 mai 2011 și 18 iulie 2011 din Dosarele nr. 621/P/2010 și, respectiv, nr. 693/II/2/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, formându-se astfel Dosarul nr. 1024/44/2011 pe rolul Curții de Apel Galați. A susținut că dosarul a fost soluționat prin grave erori judiciare, întrucât instanța de fond a respins proba cu înscrisuri, solicitată de reclamant. Prin urmare, nu i-au fost respectate drepturile prevăzute de art. 301, 302 C. proc. pen. și nici cele constituționale. Apărările pârâților Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii Înalta Curte de Casație și Justiție analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii invocată din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., constată că prezenta cerere este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

De asemenea, potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. În conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Analizând cererea reclamantului prin prisma dispozițiilor legale invocate, Înalta Curte constată că aceasta nu se circumscrie prevederile legale precitate, motiv pentru care Înalta Curte constată că cererea de față este inadmisibilă.

Dreptul cetățeanului la un proces echitabil și dreptul la justiție sunt garantate de Constituția României, însă aceste drepturi trebuie exercitate în limitele dispozițiilor legale, căci există și o obligație corelativă a acestor drepturi impusă cetățeanului, respectiv obligația de respectare a legilor și de exercitare a drepturilor conferite de lege în limitele impuse de dispozițiile legale în discuție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea formulată de B.Gh. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și B.A., ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2013. Procesat de GGC - LM