ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3837/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3837/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

3 iulie 2009, reclamanții D.G.C., M.I., R.C., C.N., Z.A.D., S.L., K.D., O.N.,

I.S., N.T.E., T.D. și C.I., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei,

Comerțului și Mediului de Afaceri și Agenția Română pentru Dezvoltare Durabilă

a Zonelor Industriale, au solicitat instanței să constate:

- nulitatea art. 21 alin.

(1) din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 585/2009 privind aprobarea Regulamentului

de organizare și funcționare și a structurii organizatorice ale Agenției Române

pentru Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale, emis de Ministerul Economiei,

publicat în M. Of. nr. 196/27 martie  2009 și pe cale de consecință,

- să dispună anularea

testării și preluarea în condițiile legii, prin transfer, a salariaților de la

fosta Agenția Națională pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere;

- nulitatea

Deciziilor nr. 66 și 67 din 7 aprilie 2009 emise de Președintele Agenției

Române pentru Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale în vederea desfășurării

"testării" personalului.

În subsidiar,

reclamanții au solicitat să se constate că a avut loc o concediere colectivă în

sensul că 68 de funcții publice au fost desființate și ca atare, să fie

obligați pârâții să facă aplicarea dispozițiilor art. 72 alin. (2) și art. 169

din C. muncii și la plata salariilor compensatorii conform art. 67 C. muncii.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că pârâta a fost înființată în baza O.U.G. nr. 14/2009.

Potrivit acestei ordonanțe de urgență, Agenția Română pentru Dezvoltare

Durabilă a Zonelor Industriale se înființează prin reorganizarea Agenției

Naționale pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere, care se desființează.

Prin art. 1 alin. (6)

se stabilește faptul că: "personalul agenției este format din personal

contractual", iar prin alin. (7) al aceluiași articol, așa cum a fost

modificat prin legea de aprobare a O.U.G. nr. 14/2009, se prevede faptul că

"personalul Agenției Naționale pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere va fi

preluat în condițiile legii".

În opinia

reclamanților, art. 21 alin. (1) din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 585/2009

contravine normelor constituționale privind neîngrădirea dreptului la muncă și

libertatea muncii, precum și cele privind protecția socială a salariaților.

Mai arată reclamanții

că textul criticat contravine art. 169 din C. muncii, încalcă prevederile Legii

nr. 67/2006 privind protecția salariaților în cazul transferului întreprinderii,

al unității sau al unor părți ale acestora, precum și art. art. 1 alin. (7) din

O.U.G. nr. 14/2009, care stabilește că personalul fostei Agenții Naționale

pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere va fi preluat în condițiile legii de Agenția

Română pentru Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale. Faptul că se

stabilește prin ordonanța de urgentă că personalul va fi preluat, ordinul

ministrului economiei nu are forța juridică de a modifica prevederile C. muncii

sau ale altor legi speciale, nici a de completa prevederile unei ordonanțe a

Guvernului.

Referitor la cele

două decizii contestate, reclamanții au arătat că procedura de testare încalcă

prevederile art. 30 din C. muncii.

În cauză a fost

formulată o cerere de intervenție principală de către intervenienta T.M.,

cererea având același obiect cu cererea principală.

Pârâta Agenția Română

pentru Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale a formulat întâmpinare prin

care a solicitat respingerea acțiunii, arătând, în esență că, prin Ordinul nr.

585/2009, emis de Ministrul Economiei, a fost aprobat Regulamentul de

organizare și funcționare și structura organizatorică a pârâtei Agenția Română

pentru Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale.

Ordinul a fost emis

în baza prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 14/2009, potrivit căreia respectiva

agenție se organizează și funcționează pe baza Regulamentului de organizare și

funcționare aprobat prin ordin al ministrului economiei, ca urmare a

reorganizării Agenției Naționale pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere.

Potrivit art. 1 alin.

(7) din aceeași ordonanță, personalul Agenției Naționale pentru Dezvoltarea

Zonelor Miniere va fi preluat, în condițiile legii, în funcțiile contractuale

corespunzătoare, menținându-și drepturile salariale, de către Agenție.

Conform art. 21 alin.

(1) din Regulamentul de organizare și funcționare, text contestat de

reclamanți, personalul fostei Agenții Naționale pentru Dezvoltarea Zonelor

Miniere care optează pentru renunțarea la funcția publică și trecerea pe o

funcție de personal contractual în cadrul Agenției va fi preluat în condițiile

legii, prin echivalare și testare, în conformitate cu condițiile de ocupare a

noilor funcții.

de fond

Prin Sentința nr.

3873 din 31 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanți și cererea

de intervenție în interes propriu formulată de T.M., ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a constatat că art. 21 alin. (1) din Anexa nr. 1

a Ordinului nr. 585/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și

funcționare și a structurii organizatorice ale Agenției Române pentru

Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale, emis de Ministerul Economiei nu

încalcă prevederile C. muncii, contrar susținerilor reclamanților.

Prima instanță a

constatat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 169 din C. muncii și nici

ale prevederilor Legii nr. 67/2006, deoarece în cauză nu a operat un transfer

al vechii agenții către agenția nou înființată.

În fapt, Agenția

Națională pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere a fost desființată, iar noua

agenție și-a recrutat personalul în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.

14/2009, act normativ care nu instituie nicio condiție în ce privește

modalitatea de preluare a personalului, ceea ce înseamnă că agenția nou creată

are deplină libertate de a stabili criteriile de selecție.

În speță, prin art.

21 alin. (1) din regulament, s-a dispus preluarea personalului prin echivalare

și testare.

În opinia primei

instanțe, această modalitate de recrutare a personalului nu este contrară

niciunei legi, dimpotrivă, asigură autorității pârâte posibilitatea de a

verifica în ce măsură persoanele care-și manifestă voința de a ocupa posturile

vacante corespund cerințelor acestora.

În ceea ce privește

Deciziile nr. 66 și 67 din 7 aprilie 2009 emise de Președintele Agenției Române

pentru Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale în vederea desfășurării

"testării" personalului, prima instanță a reținut că au fost emise în

temeiul prevederilor regulamentului, iar reclamanții nu au invocat niciun motiv

concret de nelegalitate, cu excepția faptului că nu au avut suficient timp

pentru studierea bibliografiei, însă acest motiv nu constituie, în sine, o

cauză de nelegalitate a deciziilor contestate.

De asemenea, au fost

înlăturate susținerile reclamanților cu privire la existența unei concedieri

colective mascate, prima instanță reținând că vechea Agenție Națională pentru

Dezvoltarea Zonelor Miniere a fost desființată, astfel că, în momentul desființării

sale, a încetat de drept orice raport juridic între personal și respectiva

agenție prin voința legii, iar nu prin actul unilateral al pârâtei.

II. Instanța de

recurs

reclamanților

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs reclamanții, care au criticat-o pentru nelegalitate

și netemeinicie susținând că aceasta s-a pronunțat cu greșita aplicare și

interpretare a legii.

Recurenții au arătat

că nu le-a fost comunicată încheierea de ședință din 24 mai 2011, astfel că nu

au putut verifica dacă instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor discutate la

acel termen de judecată.

Cu privire la

sentința atacată s-a arătat că instanța nu a ținut cont de textele legale

invocate de ei, respectiv art. 17 din O.U.G. nr. 14/2009, modificat prin legea

de aprobare, care prevedea că "Personalul Agenției Naționale pentru

Dezvoltarea Zonelor Miniere va fi preluat în condițiile legii", fără să se

condiționeze în niciun fel preluarea, art. 12 din Ordonanță arătând că Agenția

Română pentru Dezvoltarea Durabilă a Zonelor Industriale preia toate

responsabilitățile Agenției Naționale pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere, deci

și personalul, în Referatul de aprobare elaborat de Direcția Resurse Umane din

cadrul Ministerului Economiei precizându-se că "Personalul Agenției este

format din personal contractual, fiind preluat de la Agenția Națională pentru

Dezvoltarea Zonelor Miniere, în condițiile legii, în funcțiile contractuale

corespunzătoare și menținându-și drepturile salariale".

Au concluzionat

recurenții că niciunul din textele citate care stau la baza emiterii Ordinului

atacat al ministrului nu face vorbire de preluarea personalului prin testare și

echivalare, astfel că această condiție impusă prin art. 21 alin. (1) din Anexa

nr. 1 a Ordinului nr. 585/2009 este nelegală, întrucât contravine C. muncii de

la data emiterii Ordinului, încalcă Legea nr. 67/2006 privind protecția

salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor

părți ale acestora, precum și O.U.G. nr. 14/2009.

S-a solicitat de către

recurenți să fie luate în considerare și dispozițiile art. 117 din Legea nr.

188/1999, dar și faptul că recurenții-reclamanți și intervenienta în nume

propriu au fost încadrați la Agenția Națională pentru Dezvoltarea Zonelor

Miniere în urma promovării unui concurs sau examen, iar reorganizarea acestei

autorități prin impunerea unei noi "testări" este abuzivă și

nelegală, făcută în scopul eliminării unor persoane neagreate de noua

conducere.

intimatei

Intimata prin

întâmpinarea depusă la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. și

prin reprezentantul său în instanță a solicitat respingerea recursului ca

tardiv formulat, iar în subsidiar ca nefondat.

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că

nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în

continuare:

Excepția tardivității

recursului reclamanților, invocată de intimați este nefondată, deoarece din

dovezile de comunicare a sentinței atacate, existente la dosar, rezultă că

hotărârea s-a comunicat la 29 iulie 2011, iar cererea de recurs s-a expediat la

16 august 2011 (luni) după cum rezultă din plicul de la dosar, în termenul

prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Cu privire la

încheierea de amânare a pronunțării din 24 mai 2011 se constată că deși a fost

menționată în cererea de recurs, nu s-a formulat nicio critică anume.

Motivele de recurs

invocate de recurenții-reclamanți nu sunt veritabile critici a sentinței

atacate, ci o reluare a argumentelor din cererea de chemare în judecată, care

au format deja obiectul cercetării judecătorești.

Recurenții sunt

nemulțumiți de modalitatea de preluare, ca personal contractual în cadrul

Agenției Române de Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale, înființată în

baza O.U.G. nr. 14/2009, deoarece au fost încadrați prin examen/concurs la

autoritatea desființată ca urmare a reorganizării - Agenția Națională pentru

Dezvoltarea Zonelor Miniere, astfel că "testarea" impusă prin art. 21

alin. (1) din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 585/2009 s-a apreciat a fi abuzivă și

nelegală.

Așa cum corect a

reținut și prima instanță, Ordinul nr. 585/2009 emis de Ministerul Economiei

prin care s-a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a structurii

organizatorice a Agenției Naționale pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere, deci

inclusiv art. 21 alin. (1) din Regulament s-a emis în baza art. 1 din O.U.G.

nr. 14/2009, act normativ asupra căruia Curtea Constituțională s-a pronunțat

prin Decizia nr. 437/2010 și l-a validat ca fiind emis în acord cu prevederile

Constituției României.

În speță, nu au fost

încălcate nici prevederile art. 169 C. muncii și nici ale Legii nr. 67/2006,

deoarece nu se putea realiza un transfer al personalului de la vechea Agenție -

Agenția Națională pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere către noua Agenție -

Agenția Română pentru Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale, care nu are în

structura sa decât personal contractual, nu și funcționari publici, cum au fost

recurenții.

În concluzie, în noua

Agenție nu existau funcții publice pe care recurenții să le poată ocupa, din

acest motiv organizându-se o modalitate obiectivă de selectare a personalului

"prin echivalare și testare" la care unii recurenți au participat,

fără să o promoveze.

De altfel, se poate

observa că vechea Agenție avea atribuții limitate numai la dezvoltarea zonelor

miniere, în timp ce noua Agenție (înființată la recomandarea B.M. și din

necesitatea recuperării întârzierilor în implementarea Acordului de împrumut

dintre România și B.I.R.D. pentru finanțarea Proiectului privind închiderea

minelor, refacerea mediului și regenerarea socioeconomică semnat la București

la 28 ianuarie 2005, conform Legii nr. 167/2005) are atribuții extinse la

sprijinirea mediului economic în scopul diminuării efectelor crizei economice,

dezvoltarea zonelor afectate de restructurarea industrială, nelimitat la

specificul de zone miniere, potrivit art. 3 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr.

14/2009.

Sintagma privind

preluarea personalului "în condițiile legii" nu poate fi interpretată

decât în sensul că operațiunea de preluare nu se putea face decât cu

respectarea art. 29 alin. (1) și art. 30 alin. (1) din C. muncii, prevederi

respectate atât de Ordinul nr. 585/2009, cât și de Deciziile nr. 66 și 67/2009

ale Președintelui Agenției Române de Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale,

contestate de reclamanți.

de recurs

Constatând că

sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau

modificare prevăzut de art. 312 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamanților ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția de

tardivitate a recursului ca nefondată.

Respinge recursul

declarat de D.G.C., M.I., R.C., C.N., Z.A.D., S.L., K.D., O.N., I.S., N.T.E.,

T.D. și C.I. și T.M., împotriva Sentinței nr. 3873 din 31 mai 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AS