ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4784/2010

Asupra recursului de

față constată următoarele:

Prin Sentința nr. 274 din 31 martie 2004,

Tribunalul Prahova, secția civilă, a admis excepția prematurității formulării

contestației, invocată din oficiu. A respins contestația formulată de A.I.V. și

G.M.L. împotriva pârâtei SC V. SA ca prematur introdusă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au atacat o adresă emisă de

pârâtă, care nu poate fi asimilată unei decizii în sensul Legii nr. 10/2001,

având în vedere și faptul că, ulterior, SC V. SA a emis o decizie care a fost

atacată în termenul legal, acțiune care se află în curs de judecată la

respectiva instanță.

Apelul declarat de

reclamanți împotriva sentinței tribunalului a fost respins ca nefondat de

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin Decizia nr. 2046 din 29 iunie

2004.

Împotriva acestei

ultime decizii au declarat recurs reclamanții A.I.V. și B.I.D. și G.D.A., în

calitate de succesori ai defunctei G.M.L., recurs care a fost înregistrat pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, la data de 6 august 2004.

La 24 mai 2006,

Înalta Curte a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 155

1

C.

proc. civ., constatând că recurenții nu și-au îndeplinit obligația stabilită de

instanță la termenul anterior, în sensul de a depune dovada calității de

moștenitori ai reclamantei G.M.L.

Dosarul a fost repus

pe rol, din oficiu, la data de 4 mai 2010, în vederea discutării perimării, în

acord cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată

aplicabile în cauză dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd

că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un

an.

Din redactarea

textului de lege menționat, care sancționează pasivitatea procedurală a

părților, reiese caracterul imperativ al excepției invocate, instanța având

îndrituirea și corelativ obligația de a veghea asupra respectării dispozițiilor

de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă

părții, a procesului civil.

Perimarea se

înfățișează însă nu numai ca o sancțiune procedurală pentru nerespectarea

termenului prevăzut de lege dar și ca o prezumție tacită de desistare, dedusă

din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter

mixt.

Cum în cauză dosarul

a rămas în nelucrare de la 24 mai 2006, data suspendării judecării cauzei în

temeiul dispozițiilor art. 155

1

C. proc. civ. și până la 4 mai 2010,

data repunerii, din oficiu, a cauzei pe rol, din vina părților nefiind întocmit

niciun act de procedură, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va

constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanții A.I.V., B.I.D. și G.D.A. împotriva Deciziei

nr. 2046 din 29 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN