ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 30 din 2 martie 2011 Curtea de Apel Iași a respins cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Moldova de recunoaștere și punere în executare a sentinței Judecătoriei sectorului Buiucani, municipiul Chișinău din 12 iunie 2009 dată în Dosarul nr. 1-52/2009, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 2 decembrie 2009, de condamnare a numitului C.M. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (4) C. pen. Pentru a hotăra astfel Curtea de Apel a reținut că prin sentința pronunțată la data de 12 iunie 2009 de Judecătoria sector Buiucani, municipiul Chișinău, inculpatul C.M.

a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 190 alin. (4) C. pen. al Republicii Moldova. Inculpatul nu a fost prezent la judecarea cauzei în fond și nici în calea de atac a apelului. La data de 30 martie 2009 inculpatul s-a căsătorit în România, în municipiul Iași, luând numele soției de G. Când inculpatul a fost condus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, unde i s-a înmânat copia hotărârii de condamnare, pronunțată împotriva sa de autoritățile judiciare ale Republicii Moldova, acesta a declarat că nu a avut cunoștință de existența unei asemenea hotărâri.

Urmare a solicitării Curții de Apel Iași, Judecătoria Buiucani a comunicat că inculpatului i-a fost asigurată asistența juridică de un apărător din oficiu întrucât acesta, din cauza neprezentărilor la judecată a fost anunțat în căutare de la data de 6 decembrie 2008. Din același document rezultă și informația că Judecătoria Buiucani nu are confirmarea faptului că inculpatului i-a fost adusă la cunoștință sentința de condamnare. Potrivit art. 116 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cu modificările ulterioare, printre condițiile ce trebuiesc îndeplinite pentru recunoașterea pe teritoriul României, a unei hotărâri penale străine, la lit. b) este consemnată condiția să fi fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.

Curtea de Apel Iași a constatat, față de precizările făcute de autoritățile judiciare moldovene și față de dispozițiile Tratatului bilateral încheiat între România și Republica Moldova privind asistența juridică în material civilă și penală, că, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 116 și art. 117 din Legea nr. 302/2004 cu modificările ulterioare, întrucât hotărârea de condamnare nu a fost adusă la cunoștința persoanei condamnate, care, astfel, nu a putut uza de căile de atac și pe cale de consecință, hotărârea nu ar fi definitivă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Judecătoria sector Buiucani, municipiul Chișinău. Prin demersul judiciar efectuat, Judecătoria Buiucani a precizat că, la data de 17 decembrie 2010 persoana condamnată C.M.

a luat la cunoștință de sentința de condamnare fiindu-i adusă la cunoștință de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și , întrucât acesta nu a declarat nicio cale de atac împotriva acestei hotărâri, data de 17 decembrie 2010 este data la care sentința Judecătoriei Buiucani a rămas definitivă și irevocabilă. Ca atare urmează a fi repetată declanșarea procedurii preluării executării pedepsei pe teritoriul României a sentinței Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din data de 12 iunie 2009 în privința condamnatului C.M. Examinând recursul prin prisma prevederilor art. 385 6 alin. (3) și art. 385 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că, față de precizările Judecătoriei Buiucani inserate în adresa din 1 august 2011, existente la dosarul instanței de recurs, nu a fost învestită cu soluționarea unui recurs împotriva sentinței nr. 30 din 2 martie 2011 pronunțată de Curții de Apel Iași.

În adresa mai susmenționată, în ultimul aliniat se precizează că: urmează a fi repetată declanșarea procedurii preluării executării pedepsei pe teritoriul României a sentinței Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din data de 12 iunie 2009 în privința condamnatului C.M., astfel că, Înalta Curte califică prezentul demers judiciar drept o nouă cerere adresată de autoritățile judiciare ale Republicii Moldova autorităților judiciare competente române, pentru recunoașterea și punerea în executare a sentinței Judecătoriei sectorului Buiucani. Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată în M. Of., Partea I nr. 377/31.05.2011, competența materială, în prima instanță, pentru recunoașterea unei hotărâri penale străine aparține Curții de Apel în circumscripția căreia domiciliază sau își are reședința condamnatul.

Întrucât condamnatul C.M. domiciliază în municipiul Iași, competența de soluționare, în primă instanță, aparține Curții de Apel Iași, astfel că, Înalta Curte va trimite cauza acestei instanțe, spre competentă soluționare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Scoate cauza de pe rol privind pe intimate persoană condamnată C.M. și o trimite spre soluționare la Curtea de Apel Iași. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 17 ianuarie 2012.