ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3355/2013

Asupra recursurilor penale de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 182 din 18 decembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de părțile civile S.I.O., C.I.D. și de inculpații T.D.M., G.M.D. și P.V., împotriva sentinței penale nr. 173 din 03 mai 2012 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care a menținut-o. În baza dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 145 1 alin. (2) C. proc. pen., art. 145 alin. (3) C. proc. pen. și art. 148 lit. a) C. proc. pen., a fost înlocuită măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă prin încheierea din 29 septembrie 2011 a Tribunalului Iași, în Dosarul nr. 8379/99/2011, cu măsura arestării preventive față de inculpatul P.V., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., pentru o perioadă de 30 de zile, de la data punerii în executare a mandatului de arestare. S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă emis pe numele inculpatului P.V. S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpații T.D.M. și G.M.D. prin încheierea de ședință din 29 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași. Au fost obligate părțile civile recurente S.I.O., C.I.D. și inculpații recurenți T.D.M., G.M.D. și P.V. la plata a câte 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 173 din 3 mai 2012 a Tribunalului Iași s-au dispus următoarele: S-a respins cererea formulată de inculpații T.D.M., P.V.

și G.M.D., prin apărători, privind schimbarea a încadrării juridice a faptelor deduse judecății, din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și, în consecință, s-a respins cererea de declinare a competenței cauzei, în favoarea Judecătoriei Iași. Au fost condamnați inculpații: 1. T.D.M., la următoarele pedepse: - 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.; - 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prev. de art. 293 C. pen., cu aplicarea disp.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare. S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și b C. pen., pe o durată de 2 ani. S-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 06 mai 2011 până la data de 30 septembrie 2011. S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de inculpată, prin încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2011. 2. P.V., la următoarele pedepse: - 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de dispozițiile art. 26 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 37 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. b) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.; - 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prev. de art. 293 C. pen., cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. b) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate a restului de pedeapsă de 880 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 787 din 30 noiembrie 2007 a Tribunalului Iași, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa rezultantă din prezenta hotărâre, inculpatul având de executat pedeapsa de 6 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și b C. pen. pe o durată de 2 ani. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 06 mai 2011 până la data de 30 septembrie 2011. S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de inculpat, prin încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2011. 3. G.M.D., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de dispozițiile art. 26 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), b) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și b C. pen. pe o durată de 2 ani. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 06 mai 2011 până la data de 30 septembrie 2011. S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de inculpat, prin încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2011. În baza art. 14 și 346 C. proc.

pen. au fost obligați inculpații să achite, în solidar, sumele de 40850 euro sau echivalentul în lei, la data achitării sumei, către partea civilă S.I.O. și suma de 40850 euro sau echivalentul în lei, la data achitării sumei, către partea civilă C.I.D. În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații să achite suma de 552 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Din sesizarea scrisă a părților civile C.I.D. și S.I.O., ambii din Iași, rezultă că aceștia, în cursul lunii martie 2011, au fost contactați telefonic de către numitul T. (fost C.) D. care i-a întrebat dacă sunt interesați de achiziționarea unui apartament situat în zona Piața Unirii, la un preț rezonabil, determinat de o situație stringentă în care se afla proprietara.

Aceștia au fost de acord și, în acest scop, s-au întâlnit cu o tânără, care s-a prezentat a fi numita G.O.A.M. - proprietară a două apartamente de pe raza mun. Iași - și cu prietenul acesteia pe nume D. La datele de 15 martie 2011 și 18 martie 2011 au încheiat antecontractele de vânzare-cumpărare autentificate la BNP - C.Ș. și Asociații sub nr. x și y, plătind prețul total de 81.700 euro. Ulterior, după încheierea actelor, deplasându-se la apartamentul din zona Piața Unirii, cei doi promitenți cumpărători au găsit-o pe numita O.C.S., mama proprietarei de drept G.O.A.M., care le-a relatat că fiica sa nu a vândut nici un apartament, aceasta fiind plecată în Italia de mai mult timp.

Din cercetările efectuate, au fost identificați T.D.M., G.M.D., P.V., T.D., T.E., care acționând după un plan elaborat, prin folosirea de calități mincinoase și de acte falsificate, au vândut cele două imobile aparținând lui G.O.A.M., stabilindu-se următoarea situație de fapt: La data de 08 martie 2011, inculpata T.D.M. a fost contactată telefonic de către prietenul ei, martorul C.A.A., care i-a comunicat faptul că va trece să o ia cu autoturismul din fața blocului unde ea locuiește cu chirie, pentru a discuta. După ce s-au întâlnit, martorul i-a spus inculpatei că un amic pe nume T.D., cunoscut după numele purtat anterior, acela de „C. ” , dorește să discute cu ea. Inculpata a fost de acord, fapt pentru care numitul C.A.A.

l-a sunat pe T.D. și au stabilit să se întâlnească în parcarea din fața Palatului Culturii. Inculpata și prietenul ei s-au deplasat în locul indicat, aici întâlnindu-se cu T.D., care era însoțit de fratele lui, T.E., de inc. P.V., de martorul V.F. și de un alt tânăr, neidentificat până în prezent. Numitul T.D. i-a propus inculpatei T.D.M. să-și atribuie o altă identitate, în scopul efectuării unei tranzacții cu un imobil. în acest sens, i-a explicat că se va ocupa el de procurarea unui document falsificat, solicitându-i o fotografie tip carte de identitate, pe care urma să o atașeze pe documentul fals cu datele de stare civilă ale proprietarei imobilului. Inculpata a fost de acord cu propunerea făcută de T.D., i-a dat o fotografie, iar la data de 14 martie 2011 s-a întâlnit din nou cu numiții T.D.

și T.E., precum și cu inculpații P.V. și G.M.D., acesta din urmă având rolul de a o însoți, în calitate de presupus iubit, la întâlnirile cu părțile vătămate și la notariat. Tot cu această ocazie, inculpatul P.V. i-a înmânat inculpatei T.D.M. două cărți de identitate falsificate (una emisă de autoritățile din România, iar cealaltă de cele din Italia) pe numele G.O.A.M., dar cu fotografia inculpatei. Apoi, împreună cu inculpatul G.M.D. s-a întâlnit cu părțile vătămate (potențiali cumpărători ai imobilului) la o cafenea de la Moldova Mall și au stabilit împrejurările efectuării tranzacției, urmând ca a doua zi să le prezinte imobilul și să întocmească actele. După această întâlnire, cei doi inculpați s-au întâlnit din nou cu inculpatul P.V.

și cu T.D., restituindu-i lui P.V. documentele falsificate, acesta la rândul lui încredințându-i inculpatei T.D.M. o copie xerox după documentul italian real al lui G.O.A.M., sugerându-i să exerseze imitarea semnăturii titularei. Inculpata a mers la domiciliul de reședință din mun. Iași, unde locuiește împreună cu B.I.M., verișoara ei, și i-a relatat acesteia că urmează să își atribuie o altă identitate și că trebuie să învețe semnătura proprietarei unui apartament pe care ea urma să-l lase garanție pentru un împrumut. A încercat în acea seară să semneze precum G.O.A.M., însă nu a reușit, semnătura fiind destul de alambicată. S-a decis ca în ziua tranzacției să semneze actele cu numele trecut în clar, G.O.A.M.

La data de 15 martie 2011, în jurul orei 13:00, inculpata a fost sunată de către T.D. care i-a spus că va trebui să se întâlnească la ora 14 cu potențialii cumpărători, sugerându-i să se îmbrace și să fie pregătită de întâlnire. La ora 13:20, inculpata s-a întâlnit în fața blocului cu T.D., T.E., inculpatul P.V., inculpatul G.D. și cu martorul V.F. În timp ce stăteau toți de vorbă, inculpata a fost contactată de C.I., unul dintre cumpărători, acesta spunându-i că dorește să vadă apartamentul înainte de a încheia contractul. Pentru mai multe detalii referitoare la apartament, inculpata i-a comunicat lui C.I. numărul de telefon al inculpatului G.M.D., ea neștiind în acel moment adresa apartamentului.

După încheierea convorbirii telefonice, au plecat toți spre zona Piața Unirii, urmând ca inculpata T.D.M. și inculpatul G.M.D. să le prezinte apartamentul celor două părți vătămate, iar ceilalți să aștepte în autoturism, în aceeași zonă, dar la o distanță de câteva sute de metri pentru a nu fi observați. Astfel, inculpata T.D.M. și inculpatul G.M.D. s-au deplasat cu un autoturism marca O., iar inc. P.V., T.D., T.E., V.F. și acel tânăr blond neidentificat s-au deplasat cu un autoturism marca Ford, condus de către T.E.. După ce au parcat mașinile pe strada Piața Unirii, tânărul neidentificat a coborât din autoturismul Ford și a mers lângă T.D.M. și G.M.D., înmânându-i acestuia din armă cheile de la apartamentul pe care urma să-l prezinte, precum și actele falsificate.

Cei doi inculpați le-au prezentat părților vătămate C.I.D. și S.I.O. imobilul din mun. Iași, str. Piața Unirii, le-au înmânat acestora actul de proprietate al apartamentului, act original în posesia căruia intraseră prin săvârșirea unei infracțiuni de furt, (dosar aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, fiind înregistrat cu A.N.) și, ulterior, s-au deplasat la B.N.P. C.Ș. și Asociații unde, folosind cărțile de identitate falsificate, inculpata T.D.M., pretinzând că este G.O.A.M. (proprietara imobilului, conform actelor prezentate la notar), a întocmit antecontractul autentificat sub numărul x din 15 martie 2011, în calitate de promitent vânzător, primind de la părțile vătămate, în calitate de promitenți cumpărători, suma de 31.700 euro, reprezentând prețul integral al imobilului.

În aceeași zi, inculpata a semnat și o procură prin care îi mandata pe promitenții cumpărători să perfecteze vânzarea, după împlinirea termenului stipulat în antecontract. După tranzacție, cei doi inculpați s-au întâlnit cu T.D. și cu inc. P.V., predându-i celui din urmă atât banii obținuți în urma tranzacției, cât și actele de identitate falsificate. Inculpatul P.V. i-a remis inculpatei T.D.M. suma de 1.000 de euro și inculpatului G.M.D. suma de 300 de euro, pentru participația lor la săvârșirea faptei. Din banii primiți, inculpata a răscumpărat dintr-o casă de amanet două lanțuri din aur cu suma de 1.300 lei, și-a achiziționat un telefon mobil marca Samsung contra sumei de 130 lei, apoi a împrumutat-o pe martora B.I.M.

cu 70 lei, iar pe iubitul ei, C.A.A. cu suma de 700 lei. La data de 18 martie 2011, în jurul orei 10, inculpata a fost apelată de T.D. care i-a cerut să vină în mun. Iași, fiindcă promitenții cumpărători erau interesați să achiziționeze și un alt imobil ce aparținea tot lui G.O.A.M. La acel moment, inculpata se afla în satul Gropnița, la iubitul ei. Inițial, inculpata T.D.M. i-a replicat lui T.D. că nu este de acord cu propunerea acestuia, însă în final a acceptat, gândindu-se că era o afacere oneroasă. Astfel, inculpata T.D.M. s-a deplasat în mun. Iași, întâlnindu-se în clubul V., situat la demisolul complexului comercial I.M., cu inc. P.V., T.D., T.E., V.F. și inculpatul G.M.D., unde au așteptat ca inculpata să fie contactată de partea vătămată C.I.D.

pentru a stabili ora prezentării la biroul notarului public. De aici, toți au plecat la un bar din zona Podul de Fier, pentru a fi în apropierea B.N.P. - C.Ș. și Asociații, unde, în timp ce au consumat băuturi răcoritoare au comunicat inculpatei că trebuie să vândă un apartament de pe strada Străpungerii Silvestru. Inculpatul P.V. i-a înmânat martorului V.F. actele falsificate, spunându-i să iasă din bar și să i le dea inculpatei. După ce a primit documentele, inculpata T.D.M. a plecat cu inculpatul G.M.D. la BNP - C.Ș. și Asociații, unde îi așteptau părțile vătămate C.I.D. și S.I.O..Aceștia intraseră în posesia contractului de vânzare-cumpărare al apartamentului de la inculpatul G.M.D., care la rândul său primise actele de la T.D.

Și de această dată, inculpata T.D.M. a semnat două acte, un antecontract de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x, privind apartamentul din Iași, str. Străpungerii Silvestru, pentru care părțile vătămate au achitat prețul integral, acela de 50.000 de euro, și o procură prin care îi mandata pe cei doi promitenți cumpărători să întocmească în numele ei și pentru ea orice act necesar vânzării. Banii au fost numărați de către inculpatul G.M.D., din declarația căruia reiese că a numărat doar suma de 31.700 euro, nicidecum 50.000 euro. Inculpata T.D.M. nu a numărat banii și nu poate preciza suma exactă, însă știe că a semnat pentru suma de 50.000 euro. Banii au fost așezați în geanta inculpatei, iar după tranzacție, inculpatul G.M.D.

l-a sunat pe T.D., stabilind cu acesta să se întâlnească în zona stației de tramvai P. Ajunși la locul indicat, cei doi inculpați s-au întâlnit cu inc. P.V. și cu T.D., care au urcat în autoturismul marca O. condus de G.M.D. Inculpata a scos din geantă banii, actele întocmite la notariat și documentele de identitate falsificate, înmânându-i-le inc. P.V. Acesta a numărat banii, după care i-a remis inculpatei suma de 1.000 de euro, iar inculpatul G.M.D. suma de 200 de euro. Inculpata s-a deplasat la domiciliu, i-a relatat martorei B.I.M. și despre această tranzacție, după care a plecat în satul Gropnița la prietenul ei, cumpărându-i acestuia un cal și o căruță pentru suma de 1200 lei, banii proveniți din comiterea faptei.

În fața instanței inculpații au dat declarații, însă nu au recunoscut în totalitate faptele reținute prin rechizitoriu. De asemenea, s-au formulat cereri de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. Inculpatul P.V. nu a recunoscut nici una din faptele imputate prin rechizitoriu. S-a mai solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, ca urmare a formulării cererii de schimbare a încadrării juridice. În cursul cercetării judecătorești inculpata T.D. a mai solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., însă cererea a fost respinsă de instanță raportat la declarația data de această inculpata în fața instanței. În cursul cercetării judecătorești s-au audiat nemijlocit, în cea mai mare parte, martorii din lucrări precum și cei propuși de inculpați. S-au solicitat de la parchet relații referitoare la stadiul anchetei penale în ceea ce îi privește pe numiții T.D. și T.E., pentru care s-a disjuns cauza prin rechizitoriu. Analizând actele și lucrările dosarului, cererile formulate de inculpați, instanța a reținut, în fapt, ca dovedită situația reținută prin rechizitoriu. Astfel, în ceea ce o privește pe inculpata T.D., trebuie reținut, din analiza coroborată a declarației acesteia cu declarațiile părților civile, ale actelor din dosar precum și cu declarațiile celorlalți inculpați, că aceasta a recunoscut, în principal, că a folosit actul fals de identitate și a înșelat, prin folosirea unei identități nereale, în schimbul unei sume de bani, pe părțile vătămate.

Însă, inculpata nu recunoaște valoarea sumelor care s-au oferit, la notariat, ca urmare a încheierii antecontractelor de vânzare cumpărare. Deși recunoaște că valoarea prejudiciului a fost stabilită de către organele de urmărire penală ca urmare a valorilor trecute în antecontractele de vânzare cumpărare aceasta susține că suma reală a fost mult mai mică decât cea reținută, și, în consecință, nu pot fi reținute dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen. În acest sens, s-au depus mai multe acte, printre care și una act provenind de la Camera Notarilor Publici, din care rezultă că raportat la onorariul primit de către notar valoarea tranzacției ilicite a fost mult mai mică. La dosarul de urmărire penală s-au depus antecontractele de vânzare cumpărare semnate atât de părțile civile cât și de către inculpată.

Aceste acte dovedesc, fără dubiu, valoarea prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii, în timp ce susținerile inculpatei sunt bazate doar pe presupuneri și dovezi indirecte, care nu privesc cauza de față ci doar chestiuni de ordin general referitoare la taxele și impozitele notariale în cazuri asemănătoare. Astfel, instanța a reținut că prejudiciul, care este de esența infracțiunii de înșelăciune dedusă judecății, este cel reținut prin rechizitoriu, ca urmare a valorii din antecontractele de vânzare cumpărare. Ca urmare, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor, formulată de inculpați. În ceea ce privește însă activitatea propriu zisă de inducere în eroare a părților civile, inculpata a recunoscut această faptă precum și falsul privind identitatea.

Tot din declarația inculpatei coroborată cu declarațiile inculpatului G.M.D. rezultă faptul că inculpatul P.V. a fost prezent la întâlnirile inculpatei cu frații T. Inculpatul G.M.D. a recunoscut săvârșirea faptelor, însă a făcut aceleași precizări ca și inculpata T.D., referitoare la sumele de bani ce au fost achitate la notariat și care nu ar corespunde sumelor din actele întocmite. Cu toate acestea, instanța nu a putut avea în vedere declarațiile celor doi inculpați, declarații care sunt în contradicție cu cele înscrise într-un act autentic care nu a fost desființat până la acest moment. Însă, este evident din declarațiile celor doi inculpați și ale martorilor audiați, inclusiv a martorului T.E., că acesta și fratele său au fost inițiatorii acestei activități infracționale, urmând ca organele de urmărire penală să concluzioneze cu privire la ancheta privind pe acești inculpați.

În ceea ce îl privește pe inculpatul P.V., acesta nu a recunoscut nici una din faptele imputate prin rechizitoriu, precizând că i-a cunoscut pe inculpații T. și G. la poliție și că îi cunoaște pe frații Tudor din Iași, fiind amici. Cu toate acestea declarațiile inculpatei T.D. se coroborează cu declarațiile inculpatului G.M. și declarațiile martorului C.A.A. Declarația martorului se coroborează cu declarația inculpaților T.D.M. și G.M.D., probe din care rezultă cu certitudine vinovăția lui P.V. De asemenea și martora B.I.M. a precizat că îl recunoaște pe inculpat, însă nu știe cu certitudine dacă T.D. a primit actele false de la Tudor sau de la Pascu, însă erau cu certitudine amândoi la momentul întâlnirii.

Vinovăția inculpaților este dovedită cu următoarele mijloace de probă: - plângerea penală formulată de părțile vătămate C.I.D. și S.I.O. din care rezultă că, prin mijlocirea numitului T.D., le-a fost prezentată inculpata T.D.M. ca fiind G.O.A.M. și inc. G.M.D. ca fiind Daniel, prietenul acesteia, încheind cu aceasta antecontractele de vânzare-cumpărare din 15 martie 2011 și din 18 martie 2011 și declarațiile date de aceste părți vătămate în cursul urmăririi penale; - antecontractele de vânzare-cumpărare din 15 martie 2011 și din 18 martie 2011, autentificate la BNP - C.Ș.

și Asociații, încheierile de intabulare a apartamentelor din Piața Unirii și Străpungerii Silvestru, precum și schițele acestora, contractele de vânzare-cumpărare care au stat la baza încheierii antecontractelor între inculpată și părțile vătămate; - copiile actelor de identitate emise de autoritățile române și italiene pe numele lui O.A.M., respectiv G.O.A.M., acesta din urmă având poza inculpatei T.D.M.; - proces-verbal din data de 02 mai 2011 încheiat de lucrătorii din cadrul Poliție mun. Iași din care rezultă că fizionomia lui O.A.M. nu coincide cu cea a persoanei prezentate la BNP - C.Ș. și Asociații; - procese-verbale încheiate cu ocazia recunoașterii după fotografii a inculpaților T.D.M.

și G.M.D. de către părțile vătămate, dar și de recunoaștere a inculpatului P.V., poreclit G.,de către inculpații T.D.M. și G.M.D.; declarațiile martorilor asistenți la recunoașterile după fotografii, C. și B.P. date în cursul urmăririi penale și în cursul judecății; - declarațiile martorului C.A.A., date în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, declarații care se coroborează între ele și cu celelalte probe din dosar. În ceea ce privește declarația acestui martor, instanța va avea în vedere declarația dată la data de 29 martie 2012, prin care revine asupra primei declarații, din data de 19 ianuarie 2012, precizând că menține declarațiile date în cursul urmării penale, întrucât prima declarație dată în instanța nu se corobora cu nici un mijloc de probă și martorul nu a putut preciza care este motivul pentru care declara altceva decât în cursul urmăririi penale.

- declarațiile martorei B.I.M., care cunoștea faptul că inculpata a primit copia unui document italian pentru a exersa semnătura, precum și faptul că inculpata s-a deplasat la notariat în vederea amanetării unui apartament, dându-se drept proprietara apartamentului, tranzacție pentru care a primit o sumă de bani. Mai mult, din declarația acestei martore, care se coroborează cu ultima declarație dată de martorul C.A. rezultă că inculpata s-a întâlnit cu P.V. și cu frații T., înainte de perfectarea tranzacției în scopul de a-i preda documentele false. - declarațiile martorului V.F., fratele concubinei inculpatului P.V., nu pot fi avute în vedere de către instanță, întrucât acestea se contrazic, în declarația dată în fața instanței acesta nu mai relatează aspectele de la urmărirea penală, acest martor fiind în mod evident influențat de relația de rudenie cu inculpatul P.V.

- copii după plângerea și declarațiile numitei G.O.A.M. referitor la furtul din locuință al documentelor de proprietate privind cele două apartamente; - declarațiile inculpatei T.D.M. date în cursul urmăririi penale și în cursul judecății; - declarațiile inculpatului G.M.D. date în cursul urmăririi penale și în cursul judecății; - declarațiile inculpatului P.V. din cursul judecății; - declarațiile date de martorul T.E., în faza de judecată și în cursul urmăririi penale. Raportat la considerentele expuse mai sus, instanța a reținut, în drept, că faptele inculpatei T.D.M., care la datele de 15 martie 2011 și 18 martie 2011, în realizarea aceleași rezoluții infracționale, după un plan prestabilit cu inculpații G.M.D., P.V.

și alții și cu complicitatea acestora, a indus în eroare părțile vătămate C.D. și S.I.O., pretinzând în mod nereal că este proprietara a două imobile din Iași, s-a deplasat cu inculpatul G.M.D. la BNP - C.Ș. și Asociații, unde a folosit numele lui G.O.A.M. și două cărți de identitate false (una emisă de autoritățile din România, iar cealaltă de cele din Italia, încheind astfel antecontractele autentificate sub nr. x și y, privind vânzarea-cumpărarea a două imobile aparținând lui G.O.A.M. și încasând de la părțile vătămate suma totală de 81.700 euro, bani pe care i-a predat inculpatului P.V., și din care inculpata T.D.M. a obținut suma 2.000 de euro pentru efectuarea tranzacțiilor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune - prev. și ped.

de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și fals privind identitatea, prev. și ped. de art. 293 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. Fapta inculpatului G.M.D., care la datele de 15 martie 2011 și 18 martie 2011, în realizarea aceleași rezoluții infracționale, după un plan prestabilit cu inculpații P.V. și alții, precum și cu T.D.M., a contribuit la inducerea în eroare a părților vătămate C.D. și S.I.O., pretinzând în mod nereal că inculpata este proprietara a două imobile din Iași, ca urmare a folosirii numele lui G.O.A.M. și a două cărți de identitate false (una emisă de autoritățile din România, iar cealaltă de cele din Italia), asistând și la încheierea de către inculpata T.D.M.

a antecontractelor autentificate sub nr. x și y, privind vânzarea-cumpărarea a două imobile aparținând lui G.O.A.M. (proprietarul real al imobilelor) cauzând un prejudiciu părților vătămate în sumă totală de 81.700 euro, bani pe care i-a predat inc. P.V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. și ped. de art. 26 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. Faptele inculpatului P.V., care la datele de 15 martie 2011 și 18 martie 2011, în realizarea aceleași rezoluții infracționale, împreună cu inculpații T.D.M., G.M.D. și alții au stabilit să realizeze o activitate de inducere în eroare a părților vătămate C.D.

și S.I.O., prin pretinderea în mod nereal că inculpata T.D.M. ar avea calitatea de proprietar a două imobile situate în Iași, prin folosirea de cărți de identitate false pe numele G.O.A.M. (proprietarul real al imobilelor), care au fost înmânate acesteia de către inculpatul P.V. și care au servit la încheierea antecontractelor autentificate sub nr. x și y la BNP – C.Ș. și Asociații, privind vânzarea-cumpărarea celor două imobile, prin care s-a cauzat prejudicierea părților vătămate cu suma totală de 81.700 euro, sumă ce a intrat în posesia inculpatului P.V. și a celorlalți participanți, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, prev. și ped. de art. 26 din C. pen.

rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și fals privind identitatea, prev. și ped. de art. 293 alin. (2) din C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Pentru săvârșirea acestor infracțiuni, inculpații au fost condamnați la câte o pedeapsă cu închisoarea, în regim de detenție. La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere atât criteriile generale stabilite de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv de gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei precum și de circumstanțele personale ale fiecărui inculpat.

De asemenea, s-au avut în vedere consecințele produse prin săvârșirea faptelor precum și mijloacele folosite în săvârșirea faptelor, mijloace care denotă o pregătire prealabilă a planului. Chiar dacă nu au fost ei inițiatorii planului de a înșela victimele totuși, trebuie reținut că inculpații au dat dovadă de stăpânire și de calm cu ocazia semnării actelor la notariat, aspecte care conduc la concluzia unui pericol social sporit. De asemenea, instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate.

Astfel, în ceea ce o privește pe inculpata T.D., deși aceasta a fost persoana fără de care nu s-ar fi putut desfășura activitatea infracțională a inculpaților, instanța a avut totuși în vedere atitudinea de recunoaștere și regret a faptelor precum și lipsa antecedentelor penale, vârsta acesteia precum și posibilitățile de reinserție socială, urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a), b), c) C. pen. cu referire la art. 76 lit. c) C. pen. și a coborî sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute. A făcut, de asemenea, aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. În ceea ce îl privește pe inculpatul P.V., instanța a reținut că deși contribuția acestuia în desfășurarea activității infracționale nu este atât de vizibilă, la prima analiză, este determinantă, fără actele false neputând avea loc desfășurarea evenimentelor.

De asemenea, s-a avut în vedere și antecedența penală a acestuia precum și atitudinea acestuia de nerecunoaștere a faptelor. Cu toate acestea, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 lit. b) C. pen. și a coborât sub minimul prevăzut de lege. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 61 C. pen. precum și a dispozițiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 37 lit. a) C. pen. Referitor la inculpatul G.M.D., instanța a avut în vedere atât contribuția acestuia la săvârșirea faptelor, precum și atitudinea de recunoaștere și regret a faptelor, dar și faptul că acest inculpat nu are antecedente penale și are o vârstă la care este posibilă reeducarea și reinserția în societate. Ca urmare a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a), b) C. pen.

și va coborî sub minimul prevăzut de lege. A aplicat inculpaților câte o pedeapsă complementară. A făcut aplicarea pedepselor accesorii, în conformitate cu deciziile CEDO, fără a interzice global și nedeterminat toate drepturile inculpaților, respectiv a interzis doar drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A dedus din pedepsele aplicate celor trei inculpați perioada reținerii și arestării preventive și, în conformitate cu dispozițiile art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de cei trei inculpați, prin încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2011. În latură civilă, raportat la declarațiile celor două părți vătămate precum și față de cele înscrise în antecontractele de vânzare cumpărare nr. x din 15 martie 2011 și y din 18 martie 2011, autentificate la BNP - C.Ș.

și Asociații, instanța, în baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a admis acțiunile civile formulate de cele două părți civile și a obligat inculpații să achite, în solidar, părților civile S.I.O. și C.I.D. câte 40.850 de euro sau echivalentul în lei la data achitării sumei, sume ce reprezintă prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., privind obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat. În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat apel părțile civile S.I.O., C.I.D. și inculpații T.D.M., G.M.D. și P.V. Părțile civile S.I.O. și C.I.D. au invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii apelate, în ceea ce privește cuantumul și modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților, apreciate ca fiind prea mici față de modalitatea și gravitatea faptelor comise de aceștia.

Au făcut trimitere la faptul că inculpații au plănuit, premeditat săvârșirea infracțiunilor și au derulat o activitate de înșelare bine pusă la punct până la cele mai mici detalii. În acest sens au solicitat să se constate că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea art. 74 lit. a)-c) C. pen., deoarece nu se poate vorbi de o recunoaștere a faptelor, având în vedere declarațiile contradictorii ale inculpaților și faptul că aceștia nu au recunoscut faptele așa cum au fost descrise în rechizitoriu. Inculpata T.D.M. a solicitat admiterea cererii sale de aplicare a art. 320 1 C. proc. pen., arătând că instanța fondului a apreciat greșit că o schimbare a încadrării juridice este incompatibilă cu procedura simplificată.

A mai solicitat să se constate că instanța fondului greșit a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen., acordând valoare absolută antecontractelor de vânzare-cumpărare cu privire la prejudiciul produs. S-a făcut trimitere la onorariile încasate de către notari în cazul celor două contracte și prin corelare cu sumele plătite se concluzionează că prejudiciul era mult mai mic, aspect care justifică schimbarea încadrării juridice. Un al treilea motiv de apel vizează individualizarea pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare. În raport de circumstanțele reale și personale, arătate pe larg în motivele de apel, se solicită reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a)-c) C. pen.

și, suplimentar, ca efect al aplicării art. 320 1 C. proc. pen., reducerea cuantumului pedepsei aplicate și suspendarea executării acesteia, simplă sau sub supraveghere, văzând și faptul că a achitat suma de 2000 euro, conform recipisei de consemnare, sumă pe care a încasat-o din comiterea infracțiunii. Inculpatul G.M.D. a invocat aceleași aspecte ca și inculpata T.D.M., în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice și individualizarea pedepsei, cu trimitere la înscrisurile depuse la dosar în apel. Suplimentar, a solicitat să se evalueze și posibilitatea executării pedepsei la locul de muncă, în acest sens fiind depus acordul angajatorului. Inculpatul P.V. a solicitat să se dispună achitarea sa pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat de instanța fondului, arătând că nu există probe care să dovedească vinovăția sa.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, în considerarea circumstanțelor personale, respectiv faptul că are o soție bolnavă, doi copii minori iar el este singurul întreținător al familiei. Examinând apelurile declarate de către inculpați și părțile civile, sub aspectul motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea a constatat că sunt nefondate din următoarele considerente: Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptelor inculpaților, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză și, ca urmare a coroborării acestuia, a statuat asupra vinovăției inculpaților T.D.M., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune - prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracțiunii de fals privind identitatea - prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.M.D., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune - prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și P.V., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune - prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și a infracțiunii de fals privind identitatea, prev. și ped. de art. 293 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Din analiza întreg materialului probator administrat în cursul cercetării judecătorești asupra fondului, dar și în apel, respectiv reaudierea părților vătămate, Curtea a reținut că instanța de fond a realizat o amănunțită analiză a probatoriului administrat, expunând în detaliu elementele care au determinat reținerea probelor coroborate ce au dus la concluzia reținerii vinovăției inculpaților, precum și motivele înlăturării apărărilor acestora. Reevaluând probatoriul administrat, la fond și în apel, Curtea a constatat că, de plano, reținerea unei situații faptice poate fi realizată din coroborarea unor probe directe și altele majoritar indirecte, cât timp din înlănțuirea lor rezultă cursivitatea argumentației logice, care duce la concluzia înlăturării oricăror dubii.

În același timp, este de remarcat faptul că situațiile faptice specifice infracțiunilor de înșelăciune, desfășurate de regulă într-un cadru limitat la părțile vătămate și inculpați, așa cum este cauza dedusă judecății, nu pot fi probate exclusiv prin probe directe, tocmai datorită naturii evenimentelor, locului în care se desfășoară, persoanelor implicate și, în principal, zonei restrânse de participare a unor terțe persoane la aspectele concrete deduse judecății. În cauza de față, probele administrate au dus la concluzia că, la datele de 15 martie 2011 și 18 martie 2011, în realizarea aceleași rezoluții infracționale, după un plan prestabilit, inculpata T.D.M., împreună cu inculpații G.M.D., P.V.

și alții și cu complicitatea acestora, a indus în eroare părțile vătămate C.D. și S.I.O., pretinzând în mod nereal că este proprietara a două imobile din Iași. Inculpata s-a deplasat cu inculpatul G.M.D. la BNP - C.Ș. și Asociații, unde a folosit numele lui G.O.A.M. și două cărți de identitate false, una emisă de autoritățile din România, iar cealaltă de cele din Italia, încheind astfel antecontractele autentificate sub nr. x și y, privind vânzarea-cumpărarea a două imobile aparținând lui G.O.A.M. și încasând de la părțile vătămate suma totală de 81.700 euro, bani pe care i-a predat inc. P.V. și din care inculpata T.D.M. a obținut suma 2.000 de euro pentru efectuarea tranzacțiilor.

În ceea ce privește motivul de apel vizând faptul că instanța fondului greșit a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul înlăturării alin. 5 al art. 215 C. pen., Curtea a constatat că este neîntemeiat, deoarece cele două antecontracte de vânzare-cumpărare nr. x din 15 martie 2011 și y din 18 martie 2011, autentificate la BNP - C.Ș. și Asociații fac dovada cuantumului prejudiciului, de 81.700 euro. În cuprinsul celor două acte notariale, semnate de părțile civile, în calitate de promitenți-cumpărători și de inculpata T.D.M., care s-a prezentat fals ca fiind G.O.A.M., în calitate de promitentă-vânzătoare, se menționează expres că s-a făcut plata integrală pentru cele două apartamente, respectiv sumele de 31700 euro și 50000 euro.

Aspectele invocate cu privire la onorariile practicate de notari pentru acest tip de tranzacții sunt conexe problemei supuse analizei în cauza de față, relativ la întinderea prejudiciului și, în eventualitatea realității lor nu afectează valabilitatea actului juridic. În acest context, este neîntemeiat și motivul de apel al inculpatei T.D.M. care susține că erau incidente prevederile art. 320 1 C. proc. pen. Instanța de fond a respins în mod corect această solicitare la termenul din 30 august 2011. Curtea a apreciat că prejudiciul este un element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, nu numai ca și realitate dar și ca întindere, această infracțiune fiind una de rezultat, care aduce o încălcare efectivă a relațiilor patrimoniale.

Neproducerea pagubei face ca infracțiunea de înșelăciune să rămână în faza tentată, care este de altfel pedepsită de lege. Realizarea efectivă a pagubei în patrimoniul părților civile duce la consumarea infracțiunii. Utilizarea în norma de incriminare a sintagmei,,dacă s-a pricinuit o pagubă” înseamnă determinarea cuantumului acesteia și nu pot fi acceptate variațiuni ale pagubei ca întindere, deoarece pentru fiecare sumă se modifică conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune. În același timp, procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. presupune recunoașterea în totalitate a faptelor, așa cum sunt descrise în actul de inculpare și de sesizare a instanței, situație care în cazul infracțiunii deduse judecății include și cuantumul prejudiciului.

Faptul că acest prejudiciu, în cazul infracțiunii de înșelăciune duce la reținerea unor alineate diferite, în funcție de întinderea lui, constituie o prevedere legală, care nu are incidență din perspectiva încadrării juridice asupra aplicării sau neaplicării art. 320 1 C. proc. pen., această instituție juridică referindu-se la situația factuală din rechizitoriu și nu la încadrarea juridică. Cum inculpata T.D.M. nu a recunoscut valoarea pagubei din rechizitoriu, element concret al situației de fapt reținută în sarcina sa, corect s-a respins cererea sa de judecare conform procedurii simplificate. În ceea ce privește motivul de apel al inculpatului P.V., care invocă nevinovăția sa, Curtea a constatat că declarațiile inculpatei T.D.

se coroborează cu declarațiile inculpatului G.M. și cu declarațiile martorului C.A.A., probe din care rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului P.V. Și martora B.I.M. a precizat că îl recunoaște pe inculpat, însă nu știe cu certitudine dacă T.D. a primit actele false de la Tudor sau de la Pascu, însă erau cu certitudine amândoi la momentul întâlnirii. Toate aceste probe atestă faptul că inculpatul P.V. a avut o contribuție determinantă în realizarea activității infracționale, fără actele false, element care circumstanțiază complicitatea sa la realizarea infracțiunii de înșelăciune, neputând avea loc desfășurarea evenimentelor. Reevaluând probatoriul administrat, și din perspectiva apărărilor inculpatului apelant, Curtea a constatat că aspectele reținute de către instanța de fond, atât sub aspect factual, cât și juridic, sunt corecte, fiind consecința directă a coroborării probatoriului administrat.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, în apel solicitându-se, fie reducerea acestora de inculpații apelanți, fie majorarea lor de părțile civile apelante, Curtea a constatat că s-au avut în vedere de către Tribunalul Iași criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că reeducarea inculpaților s-ar putea realiza prin stabilirea unor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum situat sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a analizării corelative a condițiilor anterior menționate, respectiv gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, de modalitatea de comitere a acestora, de urmările produse, și ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante.

Mijloacele folosite în săvârșirea faptelor denotă o pregătire prealabilă a planului. Deși nu au fost ei inițiatorii planului de a înșela victimele, inculpații au dat dovadă de stăpânire și de calm cu ocazia semnării actelor la notariat, aspecte care conduc la concluzia unui pericol social sporit. Curtea a constatat că instanța de fond a avut în vedere toate elementele care circumstanțiază fapta și inculpații, reținând față de inculpata T.D. că este persoana fără de care nu s-ar fi putut desfășura activitatea infracțională a inculpaților, față aceasta și față de inculpatul G.M.D. atitudinea de recunoaștere, chiar parțială, și de regret a faptelor, precum și lipsa antecedentelor penale, vârsta acestora, precum și posibilitățile lor de reinserție socială, și pentru toți inculpații poziția lor privind recuperarea pagubei, materializată în cazul inculpatei Timofte de consemnarea la CEC a sumei de 2000 euro.

În raport de aceste aspecte, corect instanța de fond a reținut în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen., distinct pentru fiecare inculpat, în raport de particularitățile arătate mai sus și a coborât sub minimul special prevăzut de lege pedepsele pentru infracțiunile reținute. Consemnarea la CEC a sumei de 2.000 euro de inculpata T. s-a făcut în virtutea susținerilor ei, referitoare la faptul că a încasat numai această sumă din valoarea totală a prejudiciului. Această sumă nu poate fi scăzută din cuantumul prejudiciului, deoarece plata nu a fost încasată și nu se poate constata, așa cum solicită inculpata Timofte, că prejudiciul, în ceea ce o privește, a fost acoperit, deoarece obligația este solidară pentru toți cei trei inculpați, cu privire la întreaga sumă de 87.000 euro.

Reevaluând coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, Curtea a constatat că pedepsele rezultante aplicate inculpaților apelanți sunt optime atingerii scopurilor și funcțiilor acestora, redozarea solicitată nefiind de natură a asigura reeducarea și reinserția socială a acestora. Așa fiind, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respinge, ca nefondate, apelurile formulate de părțile civile S.I.O., C.I.D. și inculpații T.D.M., G.M.D. și P.V. împotriva sentinței penale nr. 173 din 3 mai 2012 a Tribunalului Iași, pe care o va menține. Cu privire la inculpatul P.V., Curtea a reținut că acesta se afla sub incidența măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, dispusă prin încheierea din 29 septembrie 2011 a Tribunalului Iași, în Dosarul nr. 8379/99/2011.

Prin această încheiere a fost înlocuită măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara și inculpatului i-au fost impuse o serie de măsuri, printre care și cele privind obligativitatea de a se prezenta la instanța de judecată ori de câte ori este chemat, de a respecta programul de supraveghere întocmit de Pol. Mun. Iași, de a nu-și schimba locuința fără încuviințarea instanței. Această încheiere i-a fost comunicată inculpatului la data de 29 septembrie 2011 de instanță și, ulterior, de organul de supraveghere, care i-a comunicat și graficul de supraveghere, precum și sancțiunile care intervin în cazul nerespectării obligațiilor dispuse de instanță, printr-un proces-verbal din 30 septembrie 2011 (fila 98) dosar apel.

Din actele comunicate de Pol. Mun. Iași, aflate la filele 95-104 dosar apel, rezultă că inculpatul nu s-a mai prezentat din 25 iunie 2012 la Pol. Mun. Iași iar la instanță nu s-a prezentat la niciun termen în apel. Din procesele-verbale întocmite de organul de supraveghere și la instanță, rezultă că inculpatul a părăsit domiciliul cunoscut și probabil țara, imediat după pronunțarea hotărârii fondului, aflându-se probabil in Italia. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpații T.D.M. și G.M.D. și recurentele părți civile C.I.D. și S.I.O., criticând soluția ca netemeinică și nelegală. Inculpata T.D.M. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) din același cod deoarece cuantumul prejudiciului se înscrie sub minimul prevăzut de alin. (5) al art. 215 C. pen. A solicitat de asemenea reindividualizarea pedepsei având în vedere circumstanțele personale și faptul că a încercat să recupereze prejudiciul produs. Inculpatul G.M.D. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 1 C. proc. pen. privind nerespectarea dispozițiilor de competență materială arătând că în mod greșit au fost reținute dispozițiile alin. (5) al art. 215 C. pen., deoarece în prețul celor două apartamente pe lângă banii care s-au dat cu împrumut a fost inclusă și dobânda, ajungându-se în mod artificial la suma ce constituie prejudiciul.

Ca urmare a greșitei încadrări juridice a fost greșit stabilită și competența materială de soluționare a cauzei. Inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Părțile civile S.I.O. și C.I.D. au criticat cuantumul pedepsei aplicat inculpaților T.D.M., G.M.D. și P.V. având în vedere modalitatea și gravitatea faptelor săvârșite de aceștia și solicitând majorarea sancțiunilor aplicate. Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 1, 12 și 14 C. proc. pen. constată următoarele: Încadrarea juridică stabilită în cauză de cele două instanțe este corectă, deoarece din probele administrate a rezultat că părțile vătămate au plătit pentru achiziționarea imobilelor suma de 86.700 euro, sumă ce constituie prejudiciul produs în cauză.

Prejudiciul ce a rezultat în urma săvârșirii activității infracționale nu trebuie confundat cu beneficiul material realizat de fiecare din inculpați, respectiv 2.000 euro în cazul inculpatei T.D.M. Ca atare reținerea elementului circumstanțial prevăzut de alin. (5) al art. 215 C. pen. este corectă, și ca atare cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. nu este incident, fiind întrunite în cauză toate elementele constitutive ale infracțiunii, inclusiv cele ce țin de urmarea imediată, producerea unei pagube și cuantumul corespunzător rețin