ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3355/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3355/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale

de față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 182 din 18 decembrie

2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost

respinse ca nefondate apelurile formulate de părțile civile S.I.O., C.I.D. și

de inculpații T.D.M., G.M.D. și P.V., împotriva sentinței penale nr. 173 din 03

mai 2012 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care a menținut-o.

În baza dispozițiilor

art. 350 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 145

1

alin. (2) C.

proc. pen., art. 145 alin. (3) C. proc. pen. și art. 148 lit. a) C. proc. pen.,

a fost înlocuită măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă prin încheierea

din 29 septembrie 2011 a Tribunalului Iași, în Dosarul nr. 8379/99/2011, cu

măsura arestării preventive față de inculpatul P.V., trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C.

pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea

dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., pentru o

perioadă de 30 de zile, de la data punerii în executare a mandatului de

arestare.

S-a dispus emiterea

de îndată a mandatului de arestare preventivă emis pe numele inculpatului P.V.

S-a menținut măsura

obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpații T.D.M. și G.M.D. prin

încheierea de ședință din 29 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași.

Au fost obligate

părțile civile recurente S.I.O., C.I.D. și inculpații recurenți T.D.M., G.M.D.

și P.V. la plata a câte 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța

această soluție Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 173 din 3 mai 2012

a Tribunalului Iași s-au dispus următoarele:

S-a respins cererea

formulată de inculpații T.D.M., P.V. și G.M.D., prin apărători, privind

schimbarea a încadrării juridice a faptelor deduse judecății, din infracțiunea

de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în

infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și,

în consecință, s-a respins cererea de declinare a competenței cauzei, în

favoarea Judecătoriei Iași.

Au fost condamnați

inculpații:

următoarele pedepse:

- 6 ani și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de

dispozițiile art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., și art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.;

- 2 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prev. de art. 293 C.

pen., cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), b), c) C.

pen. și art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) și 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata

să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare.

S-a aplicat

inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a doua și b C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-a interzis

inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și b) C. pen. pe

durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a dedus din

pedeapsa rezultantă aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la

06 mai 2011 până la data de 30 septembrie 2011.

S-a menținut măsura

obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de inculpată, prin încheierea de

ședință din data de 29 septembrie 2011.

pedepse:

- 6 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de

dispozițiile art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 37 lit. a) C. pen. și art. 74 lit.

b) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.;

- 2 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prev. de art. 293 C.

pen., cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art.

74 lit. b) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) și 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata

să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

În baza art. 61 C.

pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate a restului de pedeapsă de

880 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 787 din 30 noiembrie 2007 a Tribunalului Iași, rest pe care

l-a contopit cu pedeapsa rezultantă din prezenta hotărâre, inculpatul având de

executat pedeapsa de 6 ani închisoare.

S-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a doua și b C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și b) C. pen.

pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a dedus din

pedeapsa rezultantă aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la

06 mai   2011 până la data de 30 septembrie 2011.

S-a menținut măsura

obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de inculpat, prin încheierea de

ședință din data de 29 septembrie 2011.

pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la

înșelăciune prevăzută de dispozițiile art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74

lit. a), b) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.

S-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a doua și b C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și b) C. pen.

pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a dedus din

pedeapsa rezultantă aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 06

mai 2011 până la data de 30 septembrie 2011.

S-a menținut măsura

obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de inculpat, prin încheierea de

ședință din data de 29 septembrie 2011.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen. au fost obligați inculpații să achite, în solidar, sumele de

40850 euro sau echivalentul în lei, la data achitării sumei, către partea

civilă S.I.O. și suma de 40850 euro sau echivalentul în lei, la data achitării

sumei, către partea civilă C.I.D.

În baza art. 191 C.

proc. pen. au fost obligați inculpații să achite suma de 552 lei fiecare, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Din

sesizarea scrisă a părților civile C.I.D. și S.I.O., ambii din Iași, rezultă că

aceștia, în cursul lunii martie 2011, au fost contactați telefonic de către

numitul T. (fost C.) D. care i-a întrebat dacă sunt interesați de

achiziționarea unui apartament situat în zona Piața Unirii, la un preț

rezonabil, determinat de o situație stringentă în care se afla proprietara.

Aceștia

au fost de acord și, în acest scop, s-au întâlnit cu o tânără, care s-a

prezentat a fi numita G.O.A.M. - proprietară a două apartamente de pe raza mun.

Iași - și cu prietenul acesteia pe nume D. La datele de 15 martie 2011 și 18

martie 2011 au încheiat antecontractele de vânzare-cumpărare autentificate la BNP - C.Ș. și Asociații sub nr. x și y, plătind prețul total de 81.700 euro. Ulterior, după

încheierea actelor, deplasându-se la apartamentul din zona Piața Unirii, cei

doi promitenți cumpărători au găsit-o pe numita O.C.S., mama proprietarei de

drept G.O.A.M., care le-a relatat că fiica sa nu a vândut nici un apartament,

aceasta fiind plecată în Italia de mai mult timp.

Din

cercetările efectuate, au fost identificați T.D.M., G.M.D., P.V., T.D., T.E.,

care acționând după un plan elaborat, prin folosirea de calități mincinoase și

de acte falsificate, au vândut cele două imobile aparținând lui G.O.A.M.,

stabilindu-se următoarea situație de fapt:

La data

de 08 martie 2011, inculpata T.D.M. a fost contactată telefonic de către

prietenul ei, martorul C.A.A., care i-a comunicat faptul că va trece să o ia cu

autoturismul din fața blocului unde ea locuiește cu chirie, pentru a discuta.

După ce s-au întâlnit, martorul i-a spus inculpatei că un amic pe nume T.D.,

cunoscut după numele purtat anterior, acela de „C.

”

, dorește să discute

cu ea. Inculpata a fost de acord, fapt pentru care numitul C.A.A. l-a sunat pe T.D.

și au stabilit să se întâlnească în parcarea din fața Palatului Culturii.

Inculpata

și prietenul ei s-au deplasat în locul indicat, aici întâlnindu-se cu T.D.,

care era însoțit de fratele lui, T.E., de inc. P.V., de martorul V.F. și de un

alt tânăr, neidentificat până în prezent.

Numitul T.D.

i-a propus inculpatei T.D.M. să-și atribuie o altă identitate, în scopul

efectuării unei tranzacții cu un imobil. în acest sens, i-a explicat că se va

ocupa el de procurarea unui document falsificat, solicitându-i o fotografie tip

carte de identitate, pe care urma să o atașeze pe documentul fals cu datele de

stare civilă ale proprietarei imobilului. Inculpata a fost de acord cu

propunerea făcută de T.D., i-a dat o fotografie, iar la data de 14 martie 2011

s-a întâlnit din nou cu numiții T.D. și T.E., precum și cu inculpații P.V. și G.M.D.,

acesta din urmă având rolul de a o însoți, în calitate de presupus iubit, la

întâlnirile cu părțile vătămate și la notariat.

Tot cu

această ocazie, inculpatul P.V. i-a înmânat inculpatei T.D.M. două cărți de

identitate falsificate (una emisă de autoritățile din România, iar cealaltă de

cele din Italia) pe numele G.O.A.M., dar cu fotografia inculpatei. Apoi,

împreună cu inculpatul G.M.D. s-a întâlnit cu părțile vătămate (potențiali

cumpărători ai imobilului) la o cafenea de la Moldova Mall și au stabilit împrejurările efectuării tranzacției, urmând ca a doua zi să le

prezinte imobilul și să întocmească actele.

După

această întâlnire, cei doi inculpați s-au întâlnit din nou cu inculpatul P.V.

și cu T.D., restituindu-i lui P.V. documentele falsificate, acesta la rândul

lui încredințându-i inculpatei T.D.M. o copie xerox după documentul italian

real al lui G.O.A.M., sugerându-i să exerseze imitarea semnăturii titularei.

Inculpata a mers la domiciliul de reședință din mun. Iași, unde locuiește

împreună cu B.I.M., verișoara ei, și i-a relatat acesteia că urmează să își

atribuie o altă identitate și că trebuie să învețe semnătura proprietarei unui

apartament pe care ea urma să-l lase garanție pentru un împrumut. A încercat în

acea seară să semneze precum G.O.A.M., însă nu a reușit, semnătura fiind destul

de alambicată. S-a decis ca în ziua tranzacției să semneze actele cu numele

trecut în clar, G.O.A.M.

La data

de 15 martie 2011, în jurul orei 13:00, inculpata a fost sunată de către T.D.

care i-a spus că va trebui să se întâlnească la ora 14 cu potențialii

cumpărători, sugerându-i să se îmbrace și să fie pregătită de întâlnire. La ora

13:20, inculpata s-a întâlnit în fața blocului cu T.D., T.E., inculpatul P.V.,

inculpatul G.D. și cu martorul V.F.

În timp

ce stăteau toți de vorbă, inculpata a fost contactată de C.I., unul dintre

cumpărători, acesta spunându-i că dorește să vadă apartamentul înainte de a

încheia contractul. Pentru mai multe detalii referitoare la apartament,

inculpata i-a comunicat lui C.I. numărul de telefon al inculpatului G.M.D., ea

neștiind în acel moment adresa apartamentului. După încheierea convorbirii

telefonice, au plecat toți spre zona Piața Unirii, urmând ca inculpata T.D.M.

și inculpatul G.M.D. să le prezinte apartamentul celor două părți vătămate, iar

ceilalți să aștepte în autoturism, în aceeași zonă, dar la o distanță de câteva

sute de metri pentru a nu fi observați.

Astfel,

inculpata T.D.M. și inculpatul G.M.D. s-au deplasat cu un autoturism marca O.,

iar inc. P.V., T.D., T.E., V.F. și acel tânăr blond neidentificat s-au deplasat

cu un autoturism marca Ford, condus de către T.E.. După ce au parcat mașinile

pe strada Piața Unirii, tânărul neidentificat a coborât din autoturismul Ford

și a mers lângă T.D.M. și G.M.D., înmânându-i acestuia din armă cheile de la

apartamentul pe care urma să-l prezinte, precum și actele falsificate.

Cei doi

inculpați le-au prezentat părților vătămate C.I.D. și S.I.O. imobilul din mun.

Iași, str. Piața Unirii, le-au înmânat acestora actul de proprietate al

apartamentului, act original în posesia căruia intraseră prin săvârșirea unei

infracțiuni de furt, (dosar aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Iași, fiind înregistrat cu A.N.) și, ulterior, s-au deplasat la B.N.P. C.Ș. și

Asociații unde, folosind cărțile de identitate falsificate, inculpata T.D.M.,

pretinzând că este G.O.A.M. (proprietara imobilului, conform actelor prezentate

la notar), a întocmit antecontractul autentificat sub numărul x din 15 martie 2011,

în calitate de promitent vânzător, primind de la părțile vătămate, în calitate

de promitenți cumpărători, suma de 31.700 euro, reprezentând prețul integral al

imobilului.

În

aceeași zi, inculpata a semnat și o procură prin care îi mandata pe promitenții

cumpărători să perfecteze vânzarea, după împlinirea termenului stipulat în

antecontract.

După

tranzacție, cei doi inculpați s-au întâlnit cu T.D. și cu inc. P.V., predându-i

celui din urmă atât banii obținuți în urma tranzacției, cât și actele de

identitate falsificate. Inculpatul P.V. i-a remis inculpatei T.D.M. suma de 1.000

de euro și inculpatului G.M.D. suma de 300 de euro, pentru participația lor la

săvârșirea faptei. Din banii primiți, inculpata a răscumpărat dintr-o casă de

amanet două lanțuri din aur cu suma de 1.300 lei, și-a achiziționat un telefon

mobil marca Samsung contra sumei de 130 lei, apoi a împrumutat-o pe martora B.I.M.

cu 70 lei, iar pe iubitul ei, C.A.A. cu suma de 700 lei.

La data de

18 martie 2011, în jurul orei 10, inculpata a fost apelată de T.D. care i-a

cerut să vină în mun. Iași, fiindcă promitenții cumpărători erau interesați să

achiziționeze și un alt imobil ce aparținea tot lui G.O.A.M.

La acel

moment, inculpata se afla în satul Gropnița, la iubitul ei.

Inițial,

inculpata T.D.M. i-a replicat lui T.D. că nu este de acord cu propunerea

acestuia, însă în final a acceptat, gândindu-se că era o afacere oneroasă.

Astfel, inculpata T.D.M. s-a deplasat în mun. Iași, întâlnindu-se în clubul V.,

situat la demisolul complexului comercial I.M., cu inc. P.V., T.D., T.E., V.F.

și inculpatul G.M.D., unde au așteptat ca inculpata să fie contactată de partea

vătămată C.I.D. pentru a stabili ora prezentării la biroul notarului public.

De aici, toți au

plecat la un bar din zona Podul de Fier, pentru a fi în apropierea B.N.P. - C.Ș.

și Asociații, unde, în timp ce au consumat băuturi răcoritoare au comunicat

inculpatei că trebuie să vândă un apartament de pe strada Străpungerii

Silvestru. Inculpatul P.V. i-a înmânat martorului V.F. actele falsificate,

spunându-i să iasă din bar și să i le dea inculpatei.

După ce a

primit documentele, inculpata T.D.M. a plecat cu inculpatul G.M.D. la BNP - C.Ș. și Asociații, unde îi așteptau părțile vătămate C.I.D. și S.I.O..Aceștia intraseră

în posesia contractului de vânzare-cumpărare al apartamentului de la inculpatul

G.M.D., care la rândul său primise actele de la T.D.

Și de

această dată, inculpata T.D.M. a semnat două acte, un antecontract de vânzare-cumpărare,

autentificat sub nr. x, privind apartamentul din Iași, str. Străpungerii

Silvestru, pentru care părțile vătămate au achitat prețul integral, acela de 50.000

de euro, și o procură prin care îi mandata pe cei doi promitenți cumpărători să

întocmească în numele ei și pentru ea orice act necesar vânzării.

Banii au

fost numărați de către inculpatul G.M.D., din declarația căruia reiese că a

numărat doar suma de 31.700 euro, nicidecum 50.000 euro. Inculpata T.D.M. nu a

numărat banii și nu poate preciza suma exactă, însă știe că a semnat pentru

suma de 50.000 euro. Banii au fost așezați în geanta inculpatei, iar după

tranzacție, inculpatul G.M.D. l-a sunat pe T.D., stabilind cu acesta să se

întâlnească în zona stației de tramvai P.

Ajunși la

locul indicat, cei doi inculpați s-au întâlnit cu inc. P.V. și cu T.D., care au

urcat în autoturismul marca O. condus de G.M.D. Inculpata a scos din geantă

banii, actele întocmite la notariat și documentele de identitate falsificate,

înmânându-i-le inc. P.V. Acesta a numărat banii, după care i-a remis inculpatei

suma de 1.000 de euro, iar inculpatul G.M.D. suma de 200 de euro. Inculpata s-a

deplasat la domiciliu, i-a relatat martorei B.I.M. și despre această

tranzacție, după care a plecat în satul Gropnița la prietenul ei, cumpărându-i

acestuia un cal și o căruță pentru suma de 1200 lei, banii proveniți din

comiterea faptei.

În fața instanței inculpații

au dat declarații, însă nu au recunoscut în totalitate faptele reținute prin

rechizitoriu.

De asemenea, s-au

formulat cereri de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de

înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen. în înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Inculpatul P.V. nu a recunoscut nici una din faptele imputate prin

rechizitoriu. S-a mai solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Iași, ca urmare a formulării cererii de schimbare a

încadrării juridice.

În cursul cercetării

judecătorești inculpata T.D. a mai solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., însă cererea a fost respinsă de instanță raportat la declarația

data de această inculpata în fața instanței.

În cursul cercetării

judecătorești s-au audiat nemijlocit, în cea mai mare parte, martorii din

lucrări precum și cei propuși de inculpați. S-au solicitat de la parchet relații

referitoare la stadiul anchetei penale în ceea ce îi privește pe numiții T.D.

și T.E., pentru care s-a disjuns cauza prin rechizitoriu.

Analizând actele și

lucrările dosarului, cererile formulate de inculpați, instanța a reținut, în

fapt, ca dovedită situația reținută prin rechizitoriu.

Astfel, în ceea ce o

privește pe inculpata T.D., trebuie reținut, din analiza coroborată a

declarației acesteia cu declarațiile părților civile, ale actelor din dosar

precum și cu declarațiile celorlalți inculpați, că aceasta a recunoscut, în

principal, că a folosit actul fals de identitate și a înșelat, prin folosirea

unei identități nereale, în schimbul unei sume de bani, pe părțile vătămate.

Însă, inculpata nu recunoaște valoarea sumelor care s-au oferit, la notariat,

ca urmare a încheierii antecontractelor de vânzare cumpărare. Deși recunoaște

că valoarea prejudiciului a fost stabilită de către organele de urmărire penală

ca urmare a valorilor trecute în antecontractele de vânzare cumpărare aceasta

susține că suma reală a fost mult mai mică decât cea reținută, și, în

consecință, nu pot fi reținute dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen. În acest

sens, s-au depus mai multe acte, printre care și una act provenind de la Camera Notarilor Publici, din care rezultă că raportat la onorariul primit de către notar

valoarea tranzacției ilicite a fost mult mai mică. La dosarul de urmărire

penală s-au depus antecontractele de vânzare cumpărare semnate atât de părțile

civile cât și de către inculpată. Aceste acte dovedesc, fără dubiu, valoarea

prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii, în timp ce susținerile

inculpatei sunt bazate doar pe presupuneri și dovezi indirecte, care nu privesc

cauza de față ci doar chestiuni de ordin general referitoare la taxele și

impozitele notariale în cazuri asemănătoare. Astfel, instanța a reținut că

prejudiciul, care este de esența infracțiunii de înșelăciune dedusă judecății,

este cel reținut prin rechizitoriu, ca urmare a valorii din antecontractele de

vânzare cumpărare. Ca urmare, instanța a respins cererea de schimbare a

încadrării juridice a faptelor, formulată de inculpați.

În ceea ce privește

însă activitatea propriu zisă de inducere în eroare a părților civile,

inculpata a recunoscut această faptă precum și falsul privind identitatea. Tot

din declarația inculpatei coroborată cu declarațiile inculpatului G.M.D. rezultă

faptul că inculpatul P.V. a fost prezent la întâlnirile inculpatei cu frații T.

Inculpatul G.M.D. a

recunoscut săvârșirea faptelor, însă a făcut aceleași precizări ca și inculpata

T.D., referitoare la sumele de bani ce au fost achitate la notariat și care nu

ar corespunde sumelor din actele întocmite. Cu toate acestea, instanța nu a

putut avea în vedere declarațiile celor doi inculpați, declarații care sunt în

contradicție cu cele înscrise într-un act autentic care nu a fost desființat

până la acest moment.

Însă, este evident

din declarațiile celor doi inculpați și ale martorilor audiați, inclusiv a

martorului T.E., că acesta și fratele său au fost inițiatorii acestei

activități infracționale, urmând ca organele de urmărire penală să

concluzioneze cu privire la ancheta privind pe acești inculpați.

În ceea ce îl

privește pe inculpatul P.V., acesta nu a recunoscut nici una din faptele

imputate prin rechizitoriu, precizând că i-a cunoscut pe inculpații T. și G. la

poliție și că îi cunoaște pe frații Tudor din Iași, fiind amici. Cu toate

acestea declarațiile inculpatei T.D. se coroborează cu declarațiile

inculpatului G.M. și declarațiile martorului C.A.A. Declarația martorului se

coroborează cu declarația inculpaților T.D.M. și G.M.D., probe din care rezultă

cu certitudine vinovăția lui P.V. De asemenea și martora B.I.M. a precizat că

îl recunoaște pe inculpat, însă nu știe cu certitudine dacă T.D. a primit

actele false de la Tudor sau de la Pascu, însă erau cu certitudine amândoi la

momentul întâlnirii.

Vinovăția inculpaților

este dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- plângerea

penală formulată de părțile vătămate C.I.D. și S.I.O. din care rezultă că, prin

mijlocirea numitului T.D., le-a fost prezentată inculpata T.D.M. ca fiind G.O.A.M.

și inc. G.M.D. ca fiind Daniel, prietenul acesteia, încheind cu aceasta

antecontractele de vânzare-cumpărare din 15 martie 2011 și din 18 martie 2011

și declarațiile date de aceste părți vătămate în cursul urmăririi penale;

- antecontractele

de vânzare-cumpărare din 15 martie 2011 și din 18 martie 2011, autentificate la BNP - C.Ș. și Asociații, încheierile de intabulare a apartamentelor din Piața Unirii și

Străpungerii Silvestru, precum și schițele acestora, contractele de

vânzare-cumpărare care au stat la baza încheierii antecontractelor între

inculpată și părțile vătămate;

- copiile

actelor de identitate emise de autoritățile române și italiene pe numele lui O.A.M.,

respectiv G.O.A.M., acesta din urmă având poza inculpatei T.D.M.;

-

proces-verbal din data de 02 mai 2011 încheiat de lucrătorii din cadrul Poliție

mun. Iași din care rezultă că fizionomia lui O.A.M. nu coincide cu cea a

persoanei prezentate la BNP - C.Ș. și Asociații;

-

procese-verbale încheiate cu ocazia recunoașterii după fotografii a

inculpaților T.D.M. și G.M.D. de către părțile vătămate, dar și de recunoaștere

a inculpatului P.V., poreclit G.,de către inculpații T.D.M. și G.M.D.;

declarațiile

martorilor asistenți la recunoașterile după fotografii, C. și B.P. date în

cursul urmăririi penale și în cursul judecății;

-

declarațiile martorului C.A.A., date în cursul urmăririi penale și în faza de

judecată, declarații care se coroborează între ele și cu celelalte probe din

dosar. În ceea ce privește declarația acestui martor, instanța va avea în

vedere declarația dată la data de 29 martie 2012, prin care revine asupra

primei declarații, din data de 19 ianuarie 2012, precizând că menține

declarațiile date în cursul urmării penale, întrucât prima declarație dată în

instanța nu se corobora cu nici un mijloc de probă și martorul nu a putut

preciza care este motivul pentru care declara altceva decât în cursul urmăririi

penale.

-

declarațiile martorei B.I.M., care cunoștea faptul că inculpata a primit copia

unui document italian pentru a exersa semnătura, precum și faptul că inculpata

s-a deplasat la notariat în vederea amanetării unui apartament, dându-se drept

proprietara apartamentului, tranzacție pentru care a primit o sumă de bani. Mai

mult, din declarația acestei martore, care se coroborează cu ultima declarație

dată de martorul C.A. rezultă că inculpata s-a întâlnit cu P.V. și cu frații T.,

înainte de perfectarea tranzacției în scopul de a-i preda documentele false.

-

declarațiile martorului V.F., fratele concubinei inculpatului P.V., nu pot fi

avute în vedere de către instanță, întrucât acestea se contrazic, în declarația

dată în fața instanței acesta nu mai relatează aspectele de la urmărirea

penală, acest martor fiind în mod evident influențat de relația de rudenie cu

inculpatul P.V.

- copii

după plângerea și declarațiile numitei G.O.A.M. referitor la furtul din

locuință al documentelor de proprietate privind cele două apartamente;

-

declarațiile inculpatei T.D.M. date în cursul urmăririi penale și în cursul

judecății;

-

declarațiile inculpatului G.M.D. date în cursul urmăririi penale și în cursul

judecății;

-

declarațiile inculpatului P.V. din cursul judecății;

- declarațiile date

de martorul T.E., în faza de judecată și în cursul urmăririi penale.

Raportat

la considerentele expuse mai sus, instanța a reținut, în drept, că faptele

inculpatei T.D.M., care la datele de 15 martie 2011 și 18 martie 2011, în

realizarea aceleași rezoluții infracționale, după un plan prestabilit cu

inculpații G.M.D., P.V. și alții și cu complicitatea acestora, a indus în

eroare părțile vătămate C.D. și S.I.O., pretinzând în mod nereal că este

proprietara a două imobile din Iași, s-a deplasat cu inculpatul G.M.D. la BNP - C.Ș. și Asociații, unde a folosit numele lui G.O.A.M. și două cărți de identitate false

(una emisă de autoritățile din România, iar cealaltă de cele din Italia,

încheind astfel antecontractele autentificate sub nr. x și y, privind

vânzarea-cumpărarea a două imobile aparținând lui G.O.A.M. și încasând de la

părțile vătămate suma totală de 81.700 euro, bani pe care i-a predat

inculpatului P.V., și din care inculpata T.D.M. a obținut suma 2.000 de euro pentru

efectuarea tranzacțiilor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

de înșelăciune - prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și fals privind identitatea, prev.

și ped. de art. 293 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C.

pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

Fapta inculpatului G.M.D.,

care la datele de 15 martie 2011 și 18 martie 2011, în realizarea aceleași

rezoluții infracționale, după un plan prestabilit cu inculpații P.V. și alții,

precum și cu T.D.M., a contribuit la inducerea în eroare a părților vătămate C.D.

și S.I.O., pretinzând în mod nereal că inculpata este proprietara a două

imobile din Iași, ca urmare a folosirii numele lui G.O.A.M. și a două cărți de

identitate false (una emisă de autoritățile din România, iar cealaltă de cele

din Italia), asistând și la încheierea de către inculpata T.D.M. a

antecontractelor autentificate sub nr. x și y, privind vânzarea-cumpărarea a

două imobile aparținând lui G.O.A.M. (proprietarul real al imobilelor) cauzând

un prejudiciu părților vătămate în sumă totală de 81.700 euro, bani pe care i-a

predat inc. P.V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

complicitate la înșelăciune, prev. și ped. de art. 26 din C. pen. rap. la art. 215

alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

Faptele

inculpatului P.V., care la datele de 15 martie 2011 și 18 martie 2011, în

realizarea aceleași rezoluții infracționale, împreună cu inculpații T.D.M., G.M.D.

și alții au stabilit să realizeze o activitate de inducere în eroare a părților

vătămate C.D. și S.I.O., prin pretinderea în mod nereal că inculpata T.D.M. ar

avea calitatea de proprietar a două imobile situate în Iași, prin folosirea de

cărți de identitate false pe numele G.O.A.M. (proprietarul real al imobilelor),

care au fost înmânate acesteia de către inculpatul P.V. și care au servit la

încheierea antecontractelor autentificate sub nr. x și y la BNP – C.Ș. și Asociații, privind vânzarea-cumpărarea celor două imobile, prin care s-a cauzat

prejudicierea părților vătămate cu suma totală de 81.700 euro, sumă ce a intrat

în posesia inculpatului P.V. și a celorlalți participanți, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, prev. și ped.

de art. 26 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și fals

privind identitatea, prev. și ped. de art. 293 alin. (2) din C. pen. și art. 37

lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru săvârșirea acestor

infracțiuni, inculpații au fost condamnați la câte o pedeapsă cu închisoarea,

în regim de detenție.

La individualizarea

judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere atât criteriile generale

stabilite de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv de gradul concret de

pericol social al faptelor săvârșite, de împrejurările concrete ale săvârșirii

faptei precum și de circumstanțele personale ale fiecărui inculpat. De

asemenea, s-au avut în vedere consecințele produse prin săvârșirea faptelor

precum și mijloacele folosite în săvârșirea faptelor, mijloace care denotă o

pregătire prealabilă a planului. Chiar dacă nu au fost ei inițiatorii planului

de a înșela victimele totuși, trebuie reținut că inculpații au dat dovadă de

stăpânire și de calm cu ocazia semnării actelor la notariat, aspecte care

conduc la concluzia unui pericol social sporit.

De asemenea, instanța

a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, la

individualizarea pedepselor ce au fost aplicate. Astfel, în ceea ce o privește

pe inculpata T.D., deși aceasta a fost persoana fără de care nu s-ar fi putut

desfășura activitatea infracțională a inculpaților, instanța a avut totuși în

vedere atitudinea de recunoaștere și regret a faptelor precum și lipsa

antecedentelor penale, vârsta acesteia precum și posibilitățile de reinserție

socială, urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a), b), c) C. pen.

cu referire la art. 76 lit. c) C. pen. și a coborî sub minimul special prevăzut

de lege pentru infracțiunile reținute. A făcut, de asemenea, aplicarea

dispozițiilor art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen.

În ceea ce îl

privește pe inculpatul P.V., instanța a reținut că deși contribuția acestuia în

desfășurarea activității infracționale nu este atât de vizibilă, la prima

analiză, este determinantă, fără actele false neputând avea loc desfășurarea

evenimentelor. De asemenea, s-a avut în vedere și antecedența penală a acestuia

precum și atitudinea acestuia de nerecunoaștere a faptelor. Cu toate acestea,

instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 lit. b) C. pen. și a coborât sub

minimul prevăzut de lege. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 61 C. pen.

precum și a dispozițiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 37 lit. a) C.

pen.

Referitor la

inculpatul G.M.D., instanța a avut în vedere atât contribuția acestuia la

săvârșirea faptelor, precum și atitudinea de recunoaștere și regret a faptelor,

dar și faptul că acest inculpat nu are antecedente penale și are o vârstă la

care este posibilă reeducarea și reinserția în societate. Ca urmare a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a), b) C. pen. și va coborî sub minimul

prevăzut de lege.

A aplicat

inculpaților câte o pedeapsă complementară.

A făcut aplicarea

pedepselor accesorii, în conformitate cu deciziile CEDO, fără a interzice

global și nedeterminat toate drepturile inculpaților, respectiv a interzis doar

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și b) C. pen. pe durata

prevăzută de art. 71 C. pen.

A dedus din pedepsele

aplicate celor trei inculpați perioada reținerii și arestării preventive și, în

conformitate cu dispozițiile art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura obligării

de a nu părăsi țara dispusă față de cei trei inculpați, prin încheierea de

ședință din data de 29 septembrie 2011.

În latură civilă,

raportat la declarațiile celor două părți vătămate precum și față de cele

înscrise în antecontractele de vânzare cumpărare nr. x din 15 martie 2011 și y

din 18 martie 2011, autentificate la BNP - C.Ș. și Asociații, instanța, în baza

art. 14 și 346 C. proc. pen., a admis acțiunile civile formulate de cele două

părți civile și a obligat inculpații să achite, în solidar, părților civile S.I.O.

și C.I.D. câte 40.850 de euro sau echivalentul în lei la data achitării sumei,

sume ce reprezintă prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii.

A făcut aplicarea

dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., privind obligarea inculpaților la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În termen legal,

împotriva acestei hotărâri au declarat apel părțile civile S.I.O., C.I.D. și

inculpații T.D.M., G.M.D. și P.V.

Părțile civile S.I.O.

și C.I.D. au invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii apelate, în ceea

ce privește cuantumul și modalitatea de executare a pedepselor aplicate

inculpaților, apreciate ca fiind prea mici față de modalitatea și gravitatea

faptelor comise de aceștia. Au făcut trimitere la faptul că inculpații au

plănuit, premeditat săvârșirea infracțiunilor și au derulat o activitate de

înșelare bine pusă la punct până la cele mai mici detalii. În acest sens au

solicitat să se constate că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea art.

74 lit. a)-c) C. pen., deoarece nu se poate vorbi de o recunoaștere a faptelor,

având în vedere declarațiile contradictorii ale inculpaților și faptul că

aceștia nu au recunoscut faptele așa cum au fost descrise în rechizitoriu.

Inculpata T.D.M. a

solicitat admiterea cererii sale de aplicare a art. 320

1

C. proc.

pen., arătând că instanța fondului a apreciat greșit că o schimbare a

încadrării juridice este incompatibilă cu procedura simplificată. A mai

solicitat să se constate că instanța fondului greșit a respins cererea de

schimbare a încadrării juridice în sensul înlăturării alin. (5) al art. 215 C.

pen., acordând valoare absolută antecontractelor de vânzare-cumpărare cu

privire la prejudiciul produs. S-a făcut trimitere la onorariile încasate de

către notari în cazul celor două contracte și prin corelare cu sumele plătite

se concluzionează că prejudiciul era mult mai mic, aspect care justifică

schimbarea încadrării juridice. Un al treilea motiv de apel vizează

individualizarea pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și

modalitatea de executare. În raport de circumstanțele reale și personale,

arătate pe larg în motivele de apel, se solicită reținerea circumstanțelor

atenuante prev. de art. 74 lit. a)-c) C. pen. și, suplimentar, ca efect al

aplicării art. 320

1

C. proc. pen., reducerea cuantumului pedepsei

aplicate și suspendarea executării acesteia, simplă sau sub supraveghere,

văzând și faptul că a achitat suma de 2000 euro, conform recipisei de

consemnare, sumă pe care a încasat-o din comiterea infracțiunii.

Inculpatul G.M.D. a

invocat aceleași aspecte ca și inculpata T.D.M., în ceea ce privește schimbarea

încadrării juridice și individualizarea pedepsei, cu trimitere la înscrisurile

depuse la dosar în apel. Suplimentar, a solicitat să se evalueze și

posibilitatea executării pedepsei la locul de muncă, în acest sens fiind depus

acordul angajatorului.

Inculpatul P.V. a

solicitat să se dispună achitarea sa pentru infracțiunea pentru care a fost

condamnat de instanța fondului, arătând că nu există probe care să dovedească

vinovăția sa. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, în

considerarea circumstanțelor personale, respectiv faptul că are o soție

bolnavă, doi copii minori iar el este singurul întreținător al familiei.

Examinând apelurile

declarate de către inculpați și părțile civile, sub aspectul motivelor

invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea a

constatat că sunt nefondate din următoarele considerente:

Prima instanță a

reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptelor inculpaților,

dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză și, ca urmare a

coroborării acestuia, a statuat asupra vinovăției inculpaților T.D.M., pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune - prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3),

(5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracțiunii de fals

privind identitatea - prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.M.D., pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune - prev. de art. 26 C.

pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și P.V., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la

înșelăciune - prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și a infracțiunii

de fals privind identitatea, prev. și ped. de art. 293 alin. (2) din C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

Din analiza întreg

materialului probator administrat în cursul cercetării judecătorești asupra

fondului, dar și în apel, respectiv reaudierea părților vătămate, Curtea a

reținut că instanța de fond a realizat o amănunțită analiză a probatoriului

administrat, expunând în detaliu elementele care au determinat reținerea

probelor coroborate ce au dus la concluzia reținerii vinovăției inculpaților,

precum și motivele înlăturării apărărilor acestora.

Reevaluând

probatoriul administrat, la fond și în apel, Curtea a constatat că, de plano,

reținerea unei situații faptice poate fi realizată din coroborarea unor probe

directe și altele majoritar indirecte, cât timp din înlănțuirea lor rezultă

cursivitatea argumentației logice, care duce la concluzia înlăturării oricăror

dubii.

În același timp, este

de remarcat faptul că situațiile faptice specifice infracțiunilor de

înșelăciune, desfășurate de regulă într-un cadru limitat la părțile vătămate și

inculpați, așa cum este cauza dedusă judecății, nu pot fi probate exclusiv prin

probe directe, tocmai datorită naturii evenimentelor, locului în care se

desfășoară, persoanelor implicate și, în principal, zonei restrânse de

participare a unor terțe persoane la aspectele concrete deduse judecății.

În cauza

de față, probele administrate au dus la concluzia că, la datele de 15 martie 2011

și 18 martie 2011, în realizarea aceleași rezoluții infracționale, după un plan

prestabilit, inculpata T.D.M., împreună cu inculpații G.M.D., P.V. și alții și

cu complicitatea acestora, a indus în eroare părțile vătămate C.D. și S.I.O.,

pretinzând în mod nereal că este proprietara a două imobile din Iași. Inculpata

s-a deplasat cu inculpatul G.M.D. la BNP - C.Ș. și Asociații, unde a folosit

numele lui G.O.A.M. și două cărți de identitate false, una emisă de

autoritățile din România, iar cealaltă de cele din Italia, încheind astfel

antecontractele autentificate sub nr. x și y, privind vânzarea-cumpărarea a

două imobile aparținând lui G.O.A.M. și încasând de la părțile vătămate suma

totală de 81.700 euro, bani pe care i-a predat inc. P.V. și din care inculpata T.D.M.

a obținut suma 2.000 de euro pentru efectuarea tranzacțiilor.

În ceea

ce privește motivul de apel vizând faptul că instanța fondului greșit a respins

cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul înlăturării alin. 5 al art.

215 C. pen., Curtea a constatat că este neîntemeiat, deoarece cele două antecontracte

de vânzare-cumpărare nr. x din 15 martie 2011 și y din 18 martie 2011,

autentificate la BNP - C.Ș. și Asociații fac dovada cuantumului prejudiciului,

de 81.700 euro. În cuprinsul celor două acte notariale, semnate de părțile

civile, în calitate de promitenți-cumpărători și de inculpata T.D.M., care s-a

prezentat fals ca fiind G.O.A.M., în calitate de promitentă-vânzătoare, se

menționează expres că s-a făcut plata integrală pentru cele două apartamente,

respectiv sumele de 31700 euro și 50000 euro. Aspectele invocate cu privire la

onorariile practicate de notari pentru acest tip de tranzacții sunt conexe

problemei supuse analizei în cauza de față, relativ la întinderea prejudiciului

și, în eventualitatea realității lor nu afectează valabilitatea actului

juridic.

În acest

context, este neîntemeiat și motivul de apel al inculpatei T.D.M. care susține

că erau incidente prevederile art. 320

1

C. proc. pen. Instanța de

fond a respins în mod corect această solicitare la termenul din 30 august 2011.

Curtea a apreciat că prejudiciul este un element constitutiv al infracțiunii de

înșelăciune, nu numai ca și realitate dar și ca întindere, această infracțiune

fiind una de rezultat, care aduce o încălcare efectivă a relațiilor

patrimoniale. Neproducerea pagubei face ca infracțiunea de înșelăciune să

rămână în faza tentată, care este de altfel pedepsită de lege. Realizarea efectivă

a pagubei în patrimoniul părților civile duce la consumarea infracțiunii.

Utilizarea în norma de incriminare a sintagmei,,dacă s-a pricinuit o pagubă”

înseamnă determinarea cuantumului acesteia și nu pot fi acceptate variațiuni

ale pagubei ca întindere, deoarece pentru fiecare sumă se modifică conținutul

constitutiv al infracțiunii de înșelăciune.

În

același timp, procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc.

pen. presupune recunoașterea în totalitate a faptelor, așa cum sunt descrise în

actul de inculpare și de sesizare a instanței, situație care în cazul

infracțiunii deduse judecății include și cuantumul prejudiciului. Faptul că

acest prejudiciu, în cazul infracțiunii de înșelăciune duce la reținerea unor

alineate diferite, în funcție de întinderea lui, constituie o prevedere legală,

care nu are incidență din perspectiva încadrării juridice asupra aplicării sau

neaplicării art. 320

1

C. proc. pen., această instituție juridică

referindu-se la situația factuală din rechizitoriu și nu la încadrarea juridică.

Cum inculpata T.D.M. nu a recunoscut valoarea pagubei din rechizitoriu, element

concret al situației de fapt reținută în sarcina sa, corect s-a respins cererea

sa de judecare conform procedurii simplificate.

În ceea ce privește

motivul de apel al inculpatului P.V., care invocă nevinovăția sa, Curtea a

constatat că declarațiile inculpatei T.D. se coroborează cu declarațiile

inculpatului G.M. și cu declarațiile martorului C.A.A., probe din care rezultă

cu certitudine vinovăția inculpatului P.V. Și martora B.I.M. a precizat că îl

recunoaște pe inculpat, însă nu știe cu certitudine dacă T.D. a primit actele

false de la Tudor sau de la Pascu, însă erau cu certitudine amândoi la momentul

întâlnirii.

Toate aceste probe

atestă faptul că inculpatul P.V. a avut o contribuție determinantă în

realizarea activității infracționale, fără actele false, element care

circumstanțiază complicitatea sa la realizarea infracțiunii de înșelăciune,

neputând avea loc desfășurarea evenimentelor.

Reevaluând

probatoriul administrat, și din perspectiva apărărilor inculpatului apelant,

Curtea a constatat că aspectele reținute de către instanța de fond, atât sub

aspect factual, cât și juridic, sunt corecte, fiind consecința directă a

coroborării probatoriului administrat.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, în apel

solicitându-se, fie reducerea acestora de inculpații apelanți, fie majorarea

lor de părțile civile apelante, Curtea a constatat că s-au avut în vedere de

către Tribunalul Iași criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

apreciindu-se că reeducarea inculpaților s-ar putea realiza prin stabilirea

unor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum situat sub minimul special

prevăzut de lege, ca urmare a analizării corelative a condițiilor anterior

menționate, respectiv gradul de pericol social concret al infracțiunilor

săvârșite, de modalitatea de comitere a acestora, de urmările produse, și ca

efect al reținerii circumstanțelor atenuante.

Mijloacele folosite

în săvârșirea faptelor denotă o pregătire prealabilă a planului. Deși nu au

fost ei inițiatorii planului de a înșela victimele, inculpații au dat dovadă de

stăpânire și de calm cu ocazia semnării actelor la notariat, aspecte care

conduc la concluzia unui pericol social sporit.

Curtea a constatat că

instanța de fond a avut în vedere toate elementele care circumstanțiază fapta

și inculpații, reținând față de inculpata T.D. că este persoana fără de care nu

s-ar fi putut desfășura activitatea infracțională a inculpaților, față aceasta

și față de inculpatul G.M.D. atitudinea de recunoaștere, chiar parțială, și de

regret a faptelor, precum și lipsa antecedentelor penale, vârsta acestora,

precum și posibilitățile lor de reinserție socială, și pentru toți inculpații

poziția lor privind recuperarea pagubei, materializată în cazul inculpatei

Timofte de consemnarea la CEC a sumei de 2000 euro. În raport de aceste

aspecte, corect instanța de fond a reținut în favoarea inculpaților

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen., distinct

pentru fiecare inculpat, în raport de particularitățile arătate mai sus și a

coborât sub minimul special prevăzut de lege pedepsele pentru infracțiunile

reținute.

Consemnarea la CEC a

sumei de 2.000 euro de inculpata T. s-a făcut în virtutea susținerilor ei,

referitoare la faptul că a încasat numai această sumă din valoarea totală a

prejudiciului. Această sumă nu poate fi scăzută din cuantumul prejudiciului,

deoarece plata nu a fost încasată și nu se poate constata, așa cum solicită inculpata

Timofte, că prejudiciul, în ceea ce o privește, a fost acoperit, deoarece

obligația este solidară pentru toți cei trei inculpați, cu privire la întreaga

sumă de 87.000 euro.

Reevaluând

coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, Curtea a

constatat că pedepsele rezultante aplicate inculpaților apelanți sunt optime

atingerii scopurilor și funcțiilor acestora, redozarea solicitată nefiind de

natură a asigura reeducarea și reinserția socială a acestora.

Așa fiind, Curtea,

constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen. a respinge, ca nefondate, apelurile formulate de

părțile civile S.I.O., C.I.D. și inculpații T.D.M., G.M.D. și P.V. împotriva

sentinței penale nr. 173 din 3 mai 2012 a Tribunalului Iași, pe care o va

menține.

Cu privire la

inculpatul P.V., Curtea a reținut că acesta se afla sub incidența măsurii

preventive a obligării de a nu părăsi țara, dispusă prin încheierea din 29

septembrie 2011 a Tribunalului Iași, în Dosarul nr. 8379/99/2011. Prin această

încheiere a fost înlocuită măsura arestării preventive cu cea a obligării de a

nu părăsi țara și inculpatului i-au fost impuse o serie de măsuri, printre care

și cele privind obligativitatea de a se prezenta la instanța de judecată ori de

câte ori este chemat, de a respecta programul de supraveghere întocmit de Pol.

Mun. Iași, de a nu-și schimba locuința fără încuviințarea instanței.

Această încheiere i-a

fost comunicată inculpatului la data de 29 septembrie 2011 de instanță și,

ulterior, de organul de supraveghere, care i-a comunicat și graficul de

supraveghere, precum și sancțiunile care intervin în cazul nerespectării

obligațiilor dispuse de instanță, printr-un proces-verbal din 30 septembrie 2011

(fila 98) dosar apel.

Din actele comunicate

de Pol. Mun. Iași, aflate la filele 95-104 dosar apel, rezultă că inculpatul nu

s-a mai prezentat din 25 iunie 2012 la Pol. Mun. Iași iar la instanță nu s-a

prezentat la niciun termen în apel. Din procesele-verbale întocmite de organul

de supraveghere și la instanță, rezultă că inculpatul a părăsit domiciliul

cunoscut și probabil țara, imediat după pronunțarea hotărârii fondului,

aflându-se probabil in Italia.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs inculpații T.D.M. și G.M.D. și recurentele părți

civile C.I.D. și S.I.O., criticând soluția ca netemeinică și nelegală.

Inculpata T.D.M. a

solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și

schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2) și (3) din același cod deoarece cuantumul prejudiciului se înscrie sub

minimul prevăzut de alin. (5) al art. 215 C. pen.

A solicitat de

asemenea reindividualizarea pedepsei având în vedere circumstanțele personale

și faptul că a încercat să recupereze prejudiciul produs.

Inculpatul G.M.D. a

invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 1 C. proc. pen.

privind nerespectarea dispozițiilor de competență materială arătând că în mod

greșit au fost reținute dispozițiile alin. (5) al art. 215 C. pen., deoarece în

prețul celor două apartamente pe lângă banii care s-au dat cu împrumut a fost

inclusă și dobânda, ajungându-se în mod artificial la suma ce constituie

prejudiciul.

Ca urmare a greșitei

încadrări juridice a fost greșit stabilită și competența materială de

soluționare a cauzei.

Inculpatul a

solicitat reindividualizarea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Părțile civile S.I.O.

și C.I.D. au criticat cuantumul pedepsei aplicat inculpaților T.D.M., G.M.D. și

P.V. având în vedere modalitatea și gravitatea faptelor săvârșite de aceștia și

solicitând majorarea sancțiunilor aplicate.

Înalta Curte,

analizând decizia atacată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 1, 12 și 14 C. proc. pen. constată următoarele:

Încadrarea juridică

stabilită în cauză de cele două instanțe este corectă, deoarece din probele

administrate a rezultat că părțile vătămate au plătit pentru achiziționarea

imobilelor suma de 86.700 euro, sumă ce constituie prejudiciul produs în cauză.

Prejudiciul ce a

rezultat în urma săvârșirii activității infracționale nu trebuie confundat cu

beneficiul material realizat de fiecare din inculpați, respectiv 2.000 euro în

cazul inculpatei T.D.M.

Ca atare reținerea

elementului circumstanțial prevăzut de alin. (5) al art. 215 C. pen. este

corectă, și ca atare cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C.

proc. pen. nu este incident, fiind întrunite în cauză toate elementele

constitutive ale infracțiunii, inclusiv cele ce țin de urmarea imediată,

producerea unei pagube și cuantumul corespunzător rețin