ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 518/2014

Asupra recursului de față;

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 24 din data de 21 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj

în Dosarul nr. 4425/63/2013, în baza art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

raportat la art. 403 alin. (3) C. proc. pen. teza ultimă, a fost respinsă

cererea de revizuire formulată de petentul condamnat R.E.D. a sentinței penale

nr. 113 din 19 decembrie 2007 a Tribunalului Dolj, astfel cum a rămas

definitivă prin decizia 3360 din 28 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, ca neîntemeiată.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul

condamnat la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a constatat că prin cererea înregistrată la data de 07 iunie 2012 condamnatul

R.E.D. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 113 din 19

decembrie 2007 a Tribunalului Dolj înaintată Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova.

Prin referatul cauzei înaintat de Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova la data de

22 februarie 2013 Tribunalului Dolj, cauza a primit numărul de dosar 4425/63/2013

și termen 21 martie 2013 la completul 6.

Cererea de revizuire a fost motivată în

fapt, iar în drept au fost invocate dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

În

motivarea cererii petentul condamnat a arătat că se impune

revizuirea sentinței penale de mai sus deoarece ulterior pronunțării soluției au

fost descoperite fapte și împrejurări noi, necunoscute de instanță, care pot duce

la constatarea netemeiniciei hotărârii de condamnare.

În

sprijinul cererii a depus două declarații date de numiții

N.V. și S.V.

Din referatul înaintat de organul de urmărire

penală a reieșit că susținerile condamnatului nu pot fi primite pe considerentul

că declarațiile date de cele 2 persoane de mai sus nu pot influența soluția pronunțată.

Analizând actele și lucrările dosarului

prin prisma motivelor invocate, prima instanță a reținut că cererea petentului este

inadmisibilă, motivele invocate neîncadrându-se în niciunul din cazurile prevăzute

expres de lege în art. 394 C. proc. pen.

Față de obiectul cererii, raportat la dispozițiile

art. 394 C. proc. pen. și art. 403 C. proc. pen., prima instanță analizând condițiile

de admisibilitate în principu ale cererii formulate, a constatat că acestea nu sunt

îndeplinite și, în consecință, cererea a fost respinsă.

Din lucrările dosarului s-a reținut că

revizuentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 113 din 19 decembrie 2007,

astfel cum a rămas definitivă prin decizia nr. 3360 din 28 septembrie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a

și lit. b) C. pen., pentru două infracțiuni concurente, respectiv trafic de persoane

și trafic de minori.

S-a reținut că inculpatul este autorul

faptelor pentru care a fost trimis în judecată și acesta a beneficiat în cursul

procesului penal de garanțiile prevăzute de lege pentru asigurarea dreptului de

apărare, inculpatul fiind prezent la mai multe termene de judecată. De asemenea,

la pronunțarea soluției instanța a avut în vedere declarațiile părții vătămate L.R.M.

coroborate cu înscrisurile depuse, planșele fotografice.

În

atare situații, cele statuate în mod definitiv nu pot fi înlăturate,

hotărârea intrând în puterea lucrului judecat.

Pentru cauze limitativ prevăzute de lege

se pot exercita căi extraordinare de atac în speță și revizuirea unei astfel de

hotărâri, dar numai în condițiile strict prevăzute de lege.

Revenind la speța de față, prima instanță

a constatat că în cauză nu poate fi incident motivul prevăzut de art. 394 lit.

a) C. proc. pen., deoarece așa-zisele împrejurări și fapte noi invocate de revizuent

nu pot fi de natură să modifice sau să înlăture probatoriul administrat în cauza

în cursul judecării acesteia.

Astfel, din declarațiile extrajudiciare

ale celor două persoane s-a reținut că rezultă aspecte ce țin de faptul că petentul

era încadrat în muncă și era la serviciu între orele 06.00 - 22.00, fapt ce nu-i

permitea să mai aibă și alte activități.

Aceste aspecte s-a reținut că nu pot fi

primite ca fiind verosimile, pe de o parte că din probatoriul administrat în cauză

s-a reținut că inculpatul a avut contact cu partea vătămată, procesele-verbale întocmite

de organele de cercetare penală dovedesc fără tăgadă că acesta a transportat-o cu

mașina din țară fiind înregistrat în mai multe rânduri la organele de frontieră,

iar pe de altă parte chiar și în situația în care s-ar considera că inculpatul a

desfășurat o activitate lucrativă nu rezultă în mod neîndoielnic că nu putea desfășura

și alte activități de genul celor reținute în sarcina sa.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

revizuentul R.E.D. arătând că în mod greșit a fost respinsă cererea de revizuire

ca inadmisibilă întrucât S.V. și N.V. au declarat că partea vătămată L.R.M. a fost

exploatată de către alte persoane decât inculpatul și că acesta lucra de la orele

06.00 la orele 22.00 și că nu a fost implicat în activități infracționale.

Apelul s-a apreciat că este nefondat și

a fost respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a apreciat în mod corect

că cererea de revizuire formulată nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prev.

de art. 394 lit. a) C. proc. pen. întrucât faptele și împrejurările noi nu sunt

de natură să modifice sau să înlăture probatoriul administrat în cauză.

Întrucât

în cererea de revizuire s-au invocat două

declarații extrajudiciare ale unor persoane ce susțin că ar avea cunoștință despre

infracțiunea pentru care a fost condamnat revizuentul, s-a reținut corect că nu

este incident cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen. întrucât

acest caz de revizuire nu se referă la identificarea unor noi mijloace de probă

fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină prelungirea

probatiunii pentru fapte cunoscute și verificate de instanța care a soluționat cauza.

Împrejurările invocate de revizuent în

sensul că nu a săvârșit infracțiunile au fost analizate atât de instanța de fond

în cadrul Dosarului nr. 1378/63/2007, cât și de către instanța de apel care a analizat

susținerile inculpatului R.E.D. în sensul că lucra la un cetățean italian în mod

legal, iar activitatea pe care o desfășura era de asemenea natură încât trebuia

să lucreze toată ziua neavând cum să supravegheze presupusa activitate de prostituție

(decizia nr. 26 din 17 iunie 2008, Dosar nr. 1378/63/2007 al Curții de Apel

Craiova).

De asemenea, susținerile inculpatului R.E.D.

au fost verificate și prin decizia penală nr. 24 din 02 februarie 2010 a Curții

de Apel Craiova, existența faptei, precum și vinovăția inculpatului fiind analizată

și în cadrul deciziei Înaltei Curți nr. 3360 din 28 septembrie 2010.

Instanța de fond a analizat și temeinicia

cererii de revizuire apreciind în mod corect că împrejurările invocate de către

revizuent sunt infirmate de probele administrate în cauză.

Având în vedere considerentele de mai sus,

instanța de apel, potrivit disp. art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins

apelul formulat ca nefondat, apelantul fiind obligat la plata sumei de 50 RON, reprezentând

cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei decizii condamnatul revizuient

a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire, reiterând motivele din

cererea introductivă și apel și resolicitând audierea celor doi martori indicați,

respectiv N.V. și S.V.

Examinând recursul declarat de condamnatul

revizuient prin prisma cazului de casare

prev. de

art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict

și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea

unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere,

de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui

înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru

al completului de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare

penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În

cauză, solicitarea condamnatului de a se proceda la audierea

celor doi martori, nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii

deoarece, aspectele invocate ce țin de fondul cauzei nu constituie un fapt sau o

împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, conform

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Și cum nici în calea de atac a recursului

nu au fost aduse elemente, noi care să conducă la admiterea cererii de revizuire,

fiind reluate aceleași aspecte, astfel că nefiind motive de casare a deciziei penale

recurate, instanța urmează să respingă recursul formulat de condamnat.

Pentru aceste considerente, cum aspectele

invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C.

proc. pen., văzând și prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul revizuientului condamnat, pe

care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prev. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de revizuentul condamnat R.E.D. împotriva deciziei penale nr. 269 din 09 septembrie

2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent condamnat la

plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avana

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

februarie 2014.