ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3950/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 462 din 19 octombrie 2011, Tribunalul Dolj, a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat V.P.S., privind sentința penală nr. 349/2002 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 12552/P/2001. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea de revizuire formulată, petentul V.P.S. a arătat că nu se face vinovat de niciuna dintre faptele reținute în sarcina sa de Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova. Astfel, a arătat că după rămânerea definitivă și irevocabilă a deciziei penale nr. 154 din 07 aprilie 2003 a Curții de Apel Craiova a formulat cerere de revizuire care prin încheierile din 08 martie 2004 și 04 aprilie 2005, a fost admisă în principiu și s-a dispus rejudecarea cauzei pe fond, iar după administrarea probelor deși inculpații M.I.

și M.I.S. au fost achitați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. s-a menținut condamnarea sa pentru infracțiunea de complicitate la aceeași infracțiune. A arătat că soluția care s-a adoptat în ceea ce-l privește s-a datorat unei erori judiciare. În plus, petentul a evidențiat că nu se face vinovat de nici una din faptele deduse judecății, că cercetarea sa a fost abuzivă, iar cei ce au contribuit la stabilirea vinovăției sale și arestării, au fost la rândul său condamnați. În vederea soluționării cauzei instanța a dispus atașarea Dosarului nr. 12552/P/2001 al Tribunalului Dolj în care a fost pronunțată sentința a cărei revizuire se solicită.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele: Revizuirea este un mijloc procesual prin care se realizează îndreptarea erorilor grave de fapt ce pot afecta uneori hotărârile judecătorești definitive. Datorită faptului că revizuirea este o cale extraordinară de atac, legiuitorul a limitat situațiile în care se poate declanșa acest remediu procesual și Ie-a prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen. Cererea de revizuire formulată de revizuent se întemeiază pe disp. art. 394 lit. a) și d) C. proc. pen., în sensul că s-au descoperit fapte și împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și respectiv persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se solicită.

Verificând însă conținutul rechizitoriului nr. 468/P/2003, a rezultat că infracțiunea de trafic de influență prev. de art 257 C. pen. a fost sesizată de denunțătorul V.P.S. în sensul că ofițerul C.D. a pretins și a primit de la acesta în calitate de administrator la SC D. SRL suma de 40.000.000 ROL și bunuri în valoare de 12.116.157 ROL, promițându-i că va interveni la procurorul B.G., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru ca acesta să dispună ridicarea sechestrului asigurător aplicat pe macaraua tip H., aflată în proprietatea SC A.A. SRL al cărui administrator era învinuitul M.A.A., urmând ca utilajul să fie predat creditorului V.P., faptele fiind săvârșite la 6 decembrie 1998-mai 1999. Din probele administrate în Dosarul nr. 93/P/1999 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a rezultat că există un proces-verbal ce conține sinteza convorbirilor telefonice dintre inculpatul V.P.S.

și F.M., indicat de procuror în materialul probator care susține învinuirea pentru care V.P.S. a fost trimis în judecată, iar documentele depuse de revizuient la dosar, respectiv: informarea realizată de către SRI-UM XX Ploiești și actele de constatare din 10 august 1999 și 9 august 1999 privitor la interceptarea unor convorbiri telefonice, sunt acte întocmite de o altă persoană decât ofițerul D.C., ce îndeplinea funcția de comisar de poliție în cadrul IPJ Prahova, respectiv un ofițer din cadrul SRI.

În aceste condiții, s-a reținut că ofițerul trimis în judecată la denunțul formulat de revizuent, pentru infracțiunea de trafic de influență, având ca obiect executarea unei creanțe a revizuientului, în calitate de administrator la SC D. SRL, de la o societate al cărei administrator era urmărit penal și arestat, nu a efectuat acte de cercetare penală în cauza supusă revizuirii, astfel că în cauză nu este realizat cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) respectiv lit. d) C. proc. pen. Nici susținerea revizuentului cum că în cauză a mai formulat o cerere de revizuire care a fost admisă în principiu, hotărârea de condamnare a fost anulată iar după readministrarea probatoriului s-a dispus achitarea autorilor M.I.

și M.S. pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. însă s-a menținut condamnarea sa pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. este neîntemeiată, întrucât prin condamnarea sa a fost avută în vedere activitatea infracțională complexă ce a vizat și alți inculpați decât inculpații M.I. și M.I.S. De altfel, criticile de netemeinicie formulate de revizuient au fost analizate și de instanța de control judiciar, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 7336 din 19 noiembrie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 7680/54/2006 având ca obiect cererea de revizuire formulată anterior de condamnat.

În termen legal, revizuentul a declarat apel. Prin decizia penală nr. 117 din 3 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul revizuentului. Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și, rejudecând, admiterea cererii de revizuire. Analizând recursul declarat de revizuent, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) și d) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinței penale atacate. Din economia textului de lege sus-menționat coroborat cu alin. (2) al art. 394 C. proc.

pen., rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe. Motivul invocat de revizuent - faptul că nu este vinovat - nu poate fi considerat o împrejurare nouă, care să impună revizuirea sentinței atacate, întrucât aceste apărări au fost avute în vedere de instanța de fond, care a verificat probele nemijlocit în cadrul cercetării judecătorești. Prin urmare, aceste împrejurări au fost cunoscute de instanța de fond, iar ulterior cele două instanțe de control judiciar au verificat apărările inculpatului și le-au înlăturat, apreciind, pe baza probelor administrate, că este dovedită vinovăția sa.

De altfel, criticile invocate de revizuent echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul procesului penal, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii. Nici motivul subsumat cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen., persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se solicită, nu este incident, instanțele apreciind în mod corect că nu este dovedit în condițiile prevăzute de lege și se referă la o persoană care nu a efectuat acte de cercetare în cauză.

Astfel, din verificări a rezultat că ofițerul trimis în judecată la denunțul formulat de revizuent, pentru infracțiunea de trafic de influență, având ca obiect executarea unei creanțe a revizuientului, în calitate de administrator la SC D. SRL, de la o societate al cărei administrator era urmărit penal și arestat, nu a efectuat acte de cercetare penală în cauza supusă revizuirii. Drept urmare, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat, întrucât nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de recurentul revizuent V.P.S. împotriva deciziei penale nr. 117 din 3 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul V.P.S. împotriva deciziei penale nr. 117 din 3 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 450 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 noiembrie 2012.