ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3950/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3950/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față,
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 462 din
19 octombrie 2011, Tribunalul Dolj, a respins cererea de revizuire formulată de
revizuientul condamnat V.P.S., privind sentința penală nr. 349/2002 pronunțată
de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 12552/P/2001.
Pentru a
pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea
de revizuire formulată, petentul V.P.S. a arătat că nu se face vinovat de
niciuna dintre faptele reținute în sarcina sa de Tribunalul Dolj și Curtea de
Apel Craiova.
Astfel, a
arătat că după rămânerea definitivă și irevocabilă a deciziei penale nr. 154
din 07 aprilie 2003 a Curții de Apel Craiova a formulat cerere de revizuire
care prin încheierile din 08 martie 2004 și 04 aprilie 2005, a fost admisă în
principiu și s-a dispus rejudecarea cauzei pe fond, iar după administrarea
probelor deși inculpații M.I. și M.I.S. au fost achitați pentru săvârșirea
infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41
alin. (2) C. pen. s-a menținut condamnarea sa pentru infracțiunea de complicitate
la aceeași infracțiune.
A arătat că soluția
care s-a adoptat în ceea ce-l privește s-a datorat unei erori judiciare. În plus,
petentul a evidențiat că nu se face vinovat de nici una din faptele deduse judecății,
că cercetarea sa a fost abuzivă, iar cei ce au contribuit la stabilirea vinovăției
sale și arestării, au fost la rândul său condamnați.
În vederea soluționării
cauzei instanța a dispus atașarea Dosarului nr. 12552/P/2001 al Tribunalului Dolj
în care a fost pronunțată sentința a cărei revizuire se solicită.
Analizând actele
și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Revizuirea este
un mijloc procesual prin care se realizează îndreptarea erorilor grave de fapt ce
pot afecta uneori hotărârile judecătorești definitive. Datorită faptului că revizuirea
este o cale extraordinară de atac, legiuitorul a limitat situațiile în care se poate
declanșa acest remediu procesual și Ie-a prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. a)-e)
C. proc. pen.
Cererea de revizuire
formulată de revizuent se întemeiază pe disp. art. 394 lit. a) și d) C. proc. pen.,
în sensul că s-au descoperit fapte și împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță
la soluționarea cauzei și respectiv persoana care a efectuat acte de cercetare penală
a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se solicită.
Verificând însă
conținutul rechizitoriului nr. 468/P/2003, a rezultat că infracțiunea de trafic
de influență prev. de art 257 C. pen. a fost sesizată de denunțătorul V.P.S. în
sensul că ofițerul C.D. a pretins și a primit de la acesta în calitate de administrator
la SC D. SRL suma de 40.000.000 ROL și bunuri în valoare de 12.116.157 ROL, promițându-i
că va interveni la procurorul B.G., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Ploiești, pentru ca acesta să dispună ridicarea sechestrului asigurător aplicat
pe macaraua tip H., aflată în proprietatea SC A.A. SRL al cărui administrator era
învinuitul M.A.A., urmând ca utilajul să fie predat creditorului V.P., faptele fiind
săvârșite la 6 decembrie 1998-mai 1999.
Din probele administrate
în Dosarul nr. 93/P/1999 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a rezultat
că există un proces-verbal ce conține sinteza convorbirilor telefonice dintre inculpatul
V.P.S. și F.M., indicat de procuror în materialul probator care susține învinuirea
pentru care V.P.S. a fost trimis în judecată, iar documentele depuse de revizuient
la dosar, respectiv: informarea realizată de către SRI-UM XX Ploiești și actele
de constatare din 10 august 1999 și 9 august 1999 privitor la interceptarea unor
convorbiri telefonice, sunt acte întocmite de o altă persoană decât ofițerul D.C.,
ce îndeplinea funcția de comisar de poliție în cadrul IPJ Prahova, respectiv un
ofițer din cadrul SRI.
În aceste condiții,
s-a reținut că ofițerul trimis în judecată la denunțul formulat de revizuent, pentru
infracțiunea de trafic de influență, având ca obiect executarea unei creanțe a revizuientului,
în calitate de administrator la SC D. SRL, de la o societate al cărei administrator
era urmărit penal și arestat, nu a efectuat acte de cercetare penală în cauza supusă
revizuirii, astfel că în cauză nu este realizat cazul de revizuire prev. de art.
394 lit. a) respectiv lit. d) C. proc. pen.
Nici susținerea
revizuentului cum că în cauză a mai formulat o cerere de revizuire care a fost admisă
în principiu, hotărârea de condamnare a fost anulată iar după readministrarea probatoriului
s-a dispus achitarea autorilor M.I. și M.S. pentru infracțiunea prev. de art. 215
alin. (1), (2), (3) C. pen. însă s-a menținut condamnarea sa pentru infracțiunea
prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41
alin. (2) C. pen. este neîntemeiată, întrucât prin condamnarea sa a fost avută în
vedere activitatea infracțională complexă ce a vizat și alți inculpați decât inculpații
M.I. și M.I.S.
De altfel, criticile
de netemeinicie formulate de revizuient au fost analizate și de instanța de control
judiciar, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 7336 din
19 noiembrie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 7680/54/2006 având ca obiect cererea
de revizuire formulată anterior de condamnat.
În termen legal,
revizuentul a declarat apel.
Prin decizia penală
nr. 117 din 3 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze
cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul revizuentului.
Împotriva acestei
decizii, revizuentul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și, rejudecând,
admiterea cererii de revizuire.
Analizând recursul
declarat de revizuent, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu,
Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Din examinarea
lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile
art. 394 lit. a) și d) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinței penale
atacate.
Din economia textului
de lege sus-menționat coroborat cu alin. (2) al art. 394 C. proc. pen., rezultă
că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ
condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi descoperite să
nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv, condiția
ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral opusă celei
pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe.
Motivul invocat
de revizuent - faptul că nu este vinovat - nu poate fi considerat o împrejurare
nouă, care să impună revizuirea sentinței atacate, întrucât aceste apărări au fost
avute în vedere de instanța de fond, care a verificat probele nemijlocit în cadrul
cercetării judecătorești. Prin urmare, aceste împrejurări au fost cunoscute de instanța
de fond, iar ulterior cele două instanțe de control judiciar au verificat apărările
inculpatului și le-au înlăturat, apreciind, pe baza probelor administrate, că este
dovedită vinovăția sa.
De altfel, criticile
invocate de revizuent echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului
administrat în cursul procesului penal, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară
de atac a revizuirii.
Nici motivul subsumat
cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen., persoana care a
efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei
revizuire se solicită, nu este incident, instanțele apreciind în mod corect că nu
este dovedit în condițiile prevăzute de lege și se referă la o persoană care nu
a efectuat acte de cercetare în cauză.
Astfel, din verificări
a rezultat că ofițerul trimis în judecată la denunțul formulat de revizuent, pentru
infracțiunea de trafic de influență, având ca obiect executarea unei creanțe a revizuientului,
în calitate de administrator la SC D. SRL, de la o societate al cărei administrator
era urmărit penal și arestat, nu a efectuat acte de cercetare penală în cauza supusă
revizuirii.
Drept urmare,
în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de
condamnat, întrucât nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen.
Pentru aceste
considerente, urmează ca recursul declarat de recurentul revizuent V.P.S. împotriva
deciziei penale nr. 117 din 3 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală
și pentru cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la
plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de revizuentul V.P.S. împotriva deciziei penale nr. 117 din 3
aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata
sumei de 450 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi
29 noiembrie 2012.