ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3933/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3933/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față,
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 172 din
28 iunie 2012, Tribunalul Botoșani a condamnat pe inculpatul M.G. pentru săvârșirea
infracțiurlttor de:
- tentativă
de viol, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) și (2) lit. b
1
)
și alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.,
la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.
64 lit. a) teza II și lit. b), d) și e) C. pen. (fapta din perioada 20
februarie-10 martie 2011);
- tentativă de
viol, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 197 ali. (1) și (2) lit. b
1
)
C. pen., cu aplic. art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de
3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza
II și lit. b), d) și e) C. pen. (fapta din 28 martie 2012);
- tentativă de
incest, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 203 C. pen., cu aplic. art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare și 6 luni închisoare (fapta
din perioada 20 februarie-10 martie 2011);
- tentativă de
incest, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 203 C. pen., cu aplic. art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare și 6 luni închisoare (fapta
din 28 martie 2012).
În temeiul
art. 33, art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus contopirea pedepselor
aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare
și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b),
d) și e) C. pen.
S-a făcut în cauză
aplic. art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen.
S-a menținut starea
de arest a inculpatului.
S-a dedus din
pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 5 aprilie
2012, la zi.
A fost obligat
inculpatul să plătească părții vătămate M.l.M. suma de 10.000 RON daune morale.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul
Botoșani nr. 160/P/2012 din data de 26 aprilie 2012, inculpatul M.G. a fost trimis
în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de viol, prev. și ped.
de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) și (2) lit. b
1
) și alin. (3)
C. pen. (fapta din perioada 20 februarie-10 martie 2011), tentativă de viol, prev.
și ped. de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) și (2) lit. b
1
) C.
pen. (fapta din 28 martie 2012), tentativă de incest, prev. și ped. de art. 20 rap.
la art. 203 C. pen. (fapta din perioada 20 februarie-10 martie 2011) și tentativă
de incest, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 203 C. pen. (fapta din 28
martie 2012), cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., fapte constând în aceea
că la sfârșitul lunii februarie, începutul lunii martie 2011, într-o seară, în timp
ce se afla la domiciliul său din sat D., comuna R., județul Botoșani, inculpatul,
prin întrebuințarea de constrângeri fizice și morale, a încercat să întrețină raporturi
sexuale normale cu fiica sa, M.l.M., care la acea dată avea vârsta de 14 ani, iar
în ziua de 28 martie 2012, în jurul orei 18,00 în timp ce se întorceau spre casă,
trecând pe lângă o lizieră de salcâmi, în zona denumită „R.", prin întrebuințarea
de constrângeri fizice și morale, inculpatul a încercat din nou să întrețină raporturi
sexuale normale și anale cu fiica sa, M.l.M., care la acea dată avea vârsta de 15
ani.
Înainte de începerea
cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea
faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să
se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște
și le însușește.
În temeiul
art. 18 alin. (2) C. proc. pen., procurorul a exercitat din oficiu acțiunea civilă
și a solicitat a fi obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 10.000
RON daune morale, despăgubire cu care inculpatul a fost de acord.
Potrivit art.
320
1
alin. (4) C. proc. pen., instanța a constatat că din probele administrate
în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a
fost săvârșită de inculpat, astfel încât a admis cererea, trecând la dezbateri conform
alin. (6) al aceluiași articol, atât cu privire la latura penală cât și cu privire
la acțiunea civilă.
Instanța de fond
a reținut situația de fapt descrisă, în baza următoarelor mijloace de probă: sesizarea
numitei M.V.D., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 13 aprilie 2012
privind pe inculpatul M.G., efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală Botoșani,
procesul-verbal de conducere și indicare în teren a locului comiterii faptei și
planșe foto, procesele-verbale de examinare criminalistică a bunurilor ridicate
de la locul faptei și a articolelor cu care erau îmbrăcați partea vătămată și inculpatul,
planșele foto, raportul de constatare medico-legală din 04 aprilie 2012 privind
pe partea vătămată M.l.M., efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală Botoșani,
raportul de evaluare psihologică a părții vătămate M.l.M. efectuat de Serviciul
Comunitar Specializat destinat Protecției Copilului, declarațiile părții vătămate
M.l.M., declarațiile martorilor M.V.D., M.A.D., G.l., precum și declarațiile inculpatului
M.G., care, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, a recunoscut
faptele așa cum au fost descrise mai sus.
Așa fiind, instanța
a reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor pentru care a fost
trimis în judecată, în încadrarea juridică dată prin actul de sesizare, procedând
la condamnarea sa, constatând, totodată că acesta beneficiază, ca urmare a recunoașterii
vinovăției, de prevederile art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., în sensul
reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 21 C. pen. referitor
la pedepsirea tentativei.
La individualizarea
pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.
pen., respectiv gradul concret ridicat de pericol social al infracțiunilor, rezultând
din raportul dintre părți - tată/fiică, împrejurările și modalitatea de comitere,
urmările de natură psihică asupra victimei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege,
precum și persoana inculpatului, fără antecedente penale, cu o comportarea sinceră
în cursul procesului penal.
Chiar dacă acesta
a recunoscut faptele și a fost de acord să despăgubească partea vătămată, s-a apreciat
că nu sunt date condițiile reținerii unor circumstanțe atenuante și a coborârii
pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, care a fost redus cu o treime și
că reeducarea inculpatului se poate realiza doar prin aplicarea unei pedepse situate
intre limitele de pedeapsă așa cum au fost reduse, cu executare în regim de detenție,
întrucât o scădere mai substanțială a pedepsei sau stabilirea altei modalități de
executare ar duce la ineficienta acesteia în raport cu faptele și persoana inculpatului.
În ce privește
latura civilă a cauzei, deși partea vătămată minoră, în prezența reprezentantului
legal, a precizat în instanță că nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză,
având în vedere dispozițiile art. 18 alin. (2) C. proc. pen., procurorul a exercitat
din oficiu acțiunea civilă pentru aceasta, iar instanța a apreciat că se justifică
acordarea de daune morale pentru a compensa suferința fizică și psihică a acesteia
ca urmare a faptei inculpatului, astfel că în temeiul art. 14 raportat art. 346
C. proc. pen., l-a obligat să-i plătească suma de 10.000 RON cu acest titlu.
Împotriva acestei
sentințe în termen legal a declarat apel inculpatul.
Curtea de Apel
Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 81 din
22 august 2012, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.
A fost menținută
starea de arest a inculpatului și s-a dedus durata executată la zi.
Împotriva deciziei
instanței de apel, inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Recursul inculpatului
nu este fondat, pentru considerentele următoare:
Având în vedere
materialul probator și starea de fapt reținută în rechizitoriu și față de criteriile
reglementate în dispozițiile art. 72 C. pen., instanța de recurs apreciază că pedeapsa
rezultantă cu închisoarea în cuantum de 5 ani închisoare este aptă să conducă la
realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate în dispozițiile
art. 52 C. pen.
În raport de gradul
ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul
a conceput și realizat infracțiunile de tentativă la viol și tentativă la incest
(prin constrângere fizică și morală, inculpatul a încercat să întrețină raporturi
sexuale normale și anale cu fiica sa, M.l.M., care avea vârsta de 15 ani) și de
consecințele faptei asupra părții vătămate (care a suferit traume psihice), precum
și de datele ce caracterizează persoana acestuia, rezultă că instanțele au individualizat
în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficiență criteriilor prevăzute
de art. 72 C. pen.
La stabilirea
cuantumului pedepsei aplicate în prezenta cauză, pe care urmează să o execute în
final inculpatul M.G., de 5 ani închisoare, se constată că instanțele au dat eficiență
în mod corect dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., de reducere a limitelor
pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile comise cu o treime, însă au avut
în vedere și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor inculpatul perseverând
în același tip de infracțiuni.
Raportat la criteriile
mai sus-menționate, Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpatului, cu
un cuantum orientat spre minimul special au fost just individualizate și nu se impune
reducerea acestora, fiind de natură a realiza scopul preventiv și educativ cerut
de art. 52 C. pen. și de a contribui la reeducarea inculpatului.
Examinând hotărârea
recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu
și constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din
oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale
nr. 81 din 22 august 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru
cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 81 din 22 august
2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 5 aprilie
2012 la 29 noiembrie 2012.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma
de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi
29 noiembrie 2012.