ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3933/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 172 din 28 iunie 2012, Tribunalul Botoșani a condamnat pe inculpatul M.G. pentru săvârșirea infracțiurlttor de: - tentativă de viol, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) și (2) lit. b 1 ) și alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b), d) și e) C. pen. (fapta din perioada 20 februarie-10 martie 2011); - tentativă de viol, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 197 ali. (1) și (2) lit. b 1 ) C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b), d) și e) C. pen.

(fapta din 28 martie 2012); - tentativă de incest, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 203 C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare și 6 luni închisoare (fapta din perioada 20 februarie-10 martie 2011); - tentativă de incest, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 203 C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare și 6 luni închisoare (fapta din 28 martie 2012). În temeiul art. 33, art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b), d) și e) C. pen.

S-a făcut în cauză aplic. art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 5 aprilie 2012, la zi. A fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate M.l.M. suma de 10.000 RON daune morale. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr. 160/P/2012 din data de 26 aprilie 2012, inculpatul M.G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de viol, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) și (2) lit. b 1 ) și alin. (3) C. pen. (fapta din perioada 20 februarie-10 martie 2011), tentativă de viol, prev. și ped.

de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) și (2) lit. b 1 ) C. pen. (fapta din 28 martie 2012), tentativă de incest, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 203 C. pen. (fapta din perioada 20 februarie-10 martie 2011) și tentativă de incest, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 203 C. pen.

(fapta din 28 martie 2012), cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., fapte constând în aceea că la sfârșitul lunii februarie, începutul lunii martie 2011, într-o seară, în timp ce se afla la domiciliul său din sat D., comuna R., județul Botoșani, inculpatul, prin întrebuințarea de constrângeri fizice și morale, a încercat să întrețină raporturi sexuale normale cu fiica sa, M.l.M., care la acea dată avea vârsta de 14 ani, iar în ziua de 28 martie 2012, în jurul orei 18,00 în timp ce se întorceau spre casă, trecând pe lângă o lizieră de salcâmi, în zona denumită „R.", prin întrebuințarea de constrângeri fizice și morale, inculpatul a încercat din nou să întrețină raporturi sexuale normale și anale cu fiica sa, M.l.M., care la acea dată avea vârsta de 15 ani.

Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. În temeiul art. 18 alin. (2) C. proc. pen., procurorul a exercitat din oficiu acțiunea civilă și a solicitat a fi obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 10.000 RON daune morale, despăgubire cu care inculpatul a fost de acord. Potrivit art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen., instanța a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, astfel încât a admis cererea, trecând la dezbateri conform alin. (6) al aceluiași articol, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la acțiunea civilă.

Instanța de fond a reținut situația de fapt descrisă, în baza următoarelor mijloace de probă: sesizarea numitei M.V.D., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 13 aprilie 2012 privind pe inculpatul M.G., efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală Botoșani, procesul-verbal de conducere și indicare în teren a locului comiterii faptei și planșe foto, procesele-verbale de examinare criminalistică a bunurilor ridicate de la locul faptei și a articolelor cu care erau îmbrăcați partea vătămată și inculpatul, planșele foto, raportul de constatare medico-legală din 04 aprilie 2012 privind pe partea vătămată M.l.M., efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală Botoșani, raportul de evaluare psihologică a părții vătămate M.l.M.

efectuat de Serviciul Comunitar Specializat destinat Protecției Copilului, declarațiile părții vătămate M.l.M., declarațiile martorilor M.V.D., M.A.D., G.l., precum și declarațiile inculpatului M.G., care, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, a recunoscut faptele așa cum au fost descrise mai sus. Așa fiind, instanța a reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în încadrarea juridică dată prin actul de sesizare, procedând la condamnarea sa, constatând, totodată că acesta beneficiază, ca urmare a recunoașterii vinovăției, de prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 21 C. pen.

referitor la pedepsirea tentativei. La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul concret ridicat de pericol social al infracțiunilor, rezultând din raportul dintre părți - tată/fiică, împrejurările și modalitatea de comitere, urmările de natură psihică asupra victimei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și persoana inculpatului, fără antecedente penale, cu o comportarea sinceră în cursul procesului penal.

Chiar dacă acesta a recunoscut faptele și a fost de acord să despăgubească partea vătămată, s-a apreciat că nu sunt date condițiile reținerii unor circumstanțe atenuante și a coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, care a fost redus cu o treime și că reeducarea inculpatului se poate realiza doar prin aplicarea unei pedepse situate intre limitele de pedeapsă așa cum au fost reduse, cu executare în regim de detenție, întrucât o scădere mai substanțială a pedepsei sau stabilirea altei modalități de executare ar duce la ineficienta acesteia în raport cu faptele și persoana inculpatului. În ce privește latura civilă a cauzei, deși partea vătămată minoră, în prezența reprezentantului legal, a precizat în instanță că nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză, având în vedere dispozițiile art. 18 alin. (2) C. proc.

pen., procurorul a exercitat din oficiu acțiunea civilă pentru aceasta, iar instanța a apreciat că se justifică acordarea de daune morale pentru a compensa suferința fizică și psihică a acesteia ca urmare a faptei inculpatului, astfel că în temeiul art. 14 raportat art. 346 C. proc. pen., l-a obligat să-i plătească suma de 10.000 RON cu acest titlu. Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel inculpatul. Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 81 din 22 august 2012, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus durata executată la zi. Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Recursul inculpatului nu este fondat, pentru considerentele următoare: Având în vedere materialul probator și starea de fapt reținută în rechizitoriu și față de criteriile reglementate în dispozițiile art. 72 C. pen., instanța de recurs apreciază că pedeapsa rezultantă cu închisoarea în cuantum de 5 ani închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate în dispozițiile art. 52 C. pen.

În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat infracțiunile de tentativă la viol și tentativă la incest (prin constrângere fizică și morală, inculpatul a încercat să întrețină raporturi sexuale normale și anale cu fiica sa, M.l.M., care avea vârsta de 15 ani) și de consecințele faptei asupra părții vătămate (care a suferit traume psihice), precum și de datele ce caracterizează persoana acestuia, rezultă că instanțele au individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate în prezenta cauză, pe care urmează să o execute în final inculpatul M.G., de 5 ani închisoare, se constată că instanțele au dat eficiență în mod corect dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., de reducere a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile comise cu o treime, însă au avut în vedere și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor inculpatul perseverând în același tip de infracțiuni. Raportat la criteriile mai sus-menționate, Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpatului, cu un cuantum orientat spre minimul special au fost just individualizate și nu se impune reducerea acestora, fiind de natură a realiza scopul preventiv și educativ cerut de art. 52 C. pen. și de a contribui la reeducarea inculpatului. Examinând hotărârea recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu și constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul M.G.

împotriva deciziei penale nr. 81 din 22 august 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 81 din 22 august 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 5 aprilie 2012 la 29 noiembrie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 noiembrie 2012.