ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3345/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3345/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar:

Prin încheierea din 28 septembrie

2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr.

6968/2/2012 (2903/2012), în temeiul art. 160

8

C. proc. pen., s-a

constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și s-a admis în

principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, iar în baza art.

160

8

a C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de

liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata C.M.

S-au reținut,

în esență, următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 6968/2/2012, inculpata C.M. a

solicitat, în temeiul art. 160

1

, 160

2

și urm. C. proc.

pen. liberarea sa provizorie sub control judiciar, învederând că sunt

îndeplinite condițiile legale și anume: pedeapsa pentru infracțiunile pentru

care este cercetată nu depășesc 18 ani închisoare, nu ar exista date din care

să rezulte că inculpata va săvârși alte infracțiuni și nici că va încerca să

zădărnicească aflarea adevărului, are cunoștință de cazurile în care se revocă

liberarea provizorie, conform dispozițiilor art. 160

10

C. proc. pen.

Referitor la

admisibilitatea cererii, petenta a invocat decizia nr. 316/2007 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, potrivit căreia „în cazul cererii de liberare

provizorie, instanța examinează, în cadrul procedurii reglementate în art. 160

8

C. proc. pen., îndeplinirea condițiilor prev. de art. 160

6

C. proc. pen.

Condițiile prev. de art. 160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen., nu

privesc admisibilitatea în principiu a cererii, ci temeinicia acesteia și ca

atare se examinează de către instanță în etapa soluționării cauzei, după

admiterea în principiu".

Petenta a

invocat faptul că legea prevede, pentru infracțiunile ce i se impută, pedepse

ce nu depășesc 18 ani închisoare, iar la acest moment nu este stabilită în mod

cert, valoarea prejudiciului. În același sens, petenta a invocat decizia nr. 17

din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (M.Of. nr. 886/14.12.2011),

dată în interpretarea dispozițiilor art. 160

8a

alin. (2) teza a ll-a

și alin. (6) teza a ll-a C. proc. pen., prin care s-a statuat că, în cadrul

examenului de temeinice a cererii de liberare provizorie, instanțele, în

situația în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă

subzistă, verifică în ce măsură ar putea fi îndeplinită buna desfășurare a

procesului penal prin punerea în libertate provizorie.

Referitor la

circumstanțele personale, petenta a arătat următoarele: are vârsta de 47 ani,

nu are antecedente penale, este căsătorită, are un copil minor în întreținere,

are domiciliul în municipiul Bacău, str. N., județul Bacău, este contabil

autorizat în condițiile O.G. nr. 65/1994.

Examinând

actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat următoarele:

Inculpata C.M.

este cercetată penal de către D.N.A., împreună cu inculpata G.G., C.D., J.A.F.,

S.F.D., B.N., P.D.E. și B.M., pentru comiterea infracțiunilor de evaziune

fiscală și constituire sau sprijinire a unui grup infracțional organizat [art.

9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, respectiv art.

7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.],

prejudiciul fiind de 15 milioane euro.

Măsura

arestării preventive a celor 8 inculpați a fost luată prin încheierea de

ședință din 10 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, (Dosar

nr. 5554/2/202), fiind prelungită de două ori, până în prezent.

Petenta inculpată

C.M. este cercetată penal pentru complicitate de evaziune fiscală și sprijinire

a unui grup infracțional organizat.

În esență gruparea

infracțională, coordonată de inculpații N.R., G.G., C.D., J.A.F. și M.O.l., a inițiat

un mecanism evazionist ce a vizat sustragerea de la plata accizelor aferente a importante

cantități de motorină, comercializate pe piața internă sub denumirea unor produse

petroliere inferioare, prin intermediul unor societăți comerciale tip fantomă, controlate

prin persoane interpuse, activitățile fiind asigurate cu un palier de protecție

de la vârful A.N.A.F.

Din cercetări

au rezultat indicii temeinice, potrivit cărora, în baza dispozițiilor transmise

de N.R., prin intermediul lui G.G., inculpata C.M., contabil autorizat, a elaborat

o parte din documentele contabile aferente operațiunilor comerciale cu combustibili

realizate de SC E.R.G. SRL – N.B., fără să aibă o calitate oficială în cadrul firmei

respective și Ie-a transmis prin e-mail către L.G.N. (contabil angajat al firmei).

Inculpata C.M.

elabora inițial un set de documente care însoțeau motorina EURO 5, provenită de

la SC E.R.G. SRL (înregistrată în fals drept C.L.G. - ușor accesibil) pe circuitul

real, către stațiile de distribuție din județul Sibiu. Ulterior aceste documente

erau distruse de G.G., și primea prin e-mail, un nou set de documente de la C.M.,

aferente circuitului fictiv/scriptic al mărfurilor, în care erau angrenate formal

firmele intermediare/”fantomă", aceste acte constituind în fapt evidențele

contabile aferente tranzacțiilor și care constituiau baza declarațiilor efectuate

către organele fiscale, rezultatul real fiind evaziunea fiscală în paguba bugetului

statului.

Prin mecanismul

organizat de inculpata C.M. și inculpatul G.G., utilizându-se firma „fantomă"

s-a obținut sustragerea de la verificările organelor fiscale, în contextul în care

acestea nu pot stabili realitatea livrărilor și caracteristicilor/proveniența produselor

expediate de la SC E.R.G. SRL către destinatarii fictivi.

Împrejurarea că

inculpata era conștientă de ceea ce face rezultă din faptul că nu a relaționat niciodată

direct cu N.R., pe care îl numea „R" în discuțiile cu G.G.

În același mod

proceda inculpata C.M. și atunci când discuta de societățile comerciale „fantomă",

pe care le indica cu apelativul „A", „M", „X", „K.".

Curtea de Apel

a reținut că în cauză sunt probe directe privind implicarea conștientă a inculpatei

C.M. în mecanismul evazionist care a provocat pagube grave bugetului statului, respectiv

nota de constatare contabilă, actele financiar - contabile și de transport, declarațiile

martorilor, înregistrările convorbirilor telefonice.

În contradicție

cu probele din dosar, inculpata continuă să nege implicarea sa în circuitul evazionist

respectiv.

În concluzie,

nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive

și ulterior prelungirea acestei măsuri.

În aprecierea

temeiniciei cererii de liberare provizorie, Curtea de Apel a avut în vederea gravitatea

extremă a faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, consecințele grave, de

ordinul milioanelor de euro, provocate bugetului statului, modalitatea de organizare

și de a asigura protecție grupului infracțional, numărul mare al actelor materiale

și al făptuitorilor, precum și funcțiile importante deținute de unii în aparatul

de stat.

Toate acestea

conduc la concluzia că această cauză este deosebit de complexă implicând un probatoriu

corespunzător.

Instanța de apel

a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea de liberare provizorie formulată de inculpata

C.M., în raport de împrejurarea că aceasta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului,

având în vedere că inculpata are un grad superior de pregătire profesională, în

domeniul financiar - bancar, cunoștea toate elementele mecanismului evazionist la

care a aderat, neagă faptele și deci va încerca prin orice mijloace să zădărnicească

descoperirea tuturor actelor materiale și a tuturor sumelor sustrase.

Împotriva încheierii

primei instanțe, inculpata C.M. a declarat recurs, solicitând casarea încheierii

atacate, ca nelegală și netemeinică și, rejudecând, pe fond, admiterea cererii de

liberare provizorie sub control judiciar.

În susținerea

recursului, a arătat că erau întrunite dispozițiile legale pentru admiterea cererii,

întrucât din dosar nu rezultă că ar fi putut împiedica buna desfășurare a procesului

penal și nu există date sau indicii că inculpata ar putea influența mersul cauzei.

A criticat hotărârea

atacată, arătând că instanța a analizat greșit temeiurile avute în vedere la arestarea

preventivă și a respins cererea având în vedere aceste considerente. În acest sens,

a invocat decizia nr. 17 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

în care s-a decis că instanța, în situația subzistenței temeiurilor arestării preventive,

va analiza în ce măsură punerea în libertate poate afecta buna desfășurare a procesului

penal. Sub acest aspect, a arătat că instanța a făcut o analiză a pericolului social,

însă nu a luat în considerare circumstanțele personale, care aveau o mare relevanță,

respectiv inculpata nu are antecedente penale, este integrată social, are un copil

în întreținere. Instanța nu a avut în vedere nici măsurile și actele procesuale

îndeplinite la momentul soluționării cererii, cauza ajungând la momentul efectuării

expertizei contabile, deși inculpata a predat toate documentele contabile și Ie-a

pus la dispoziția organelor de cercetare.

Analizând recursul

declarat de inculpată, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, încheierea

atacată fiind legală și temeinică.

Examinând recursul

inculpatei, prin prisma condițiilor prevăzute de art. 160

2

alin. (1)

și (2) C. proc. pen., privitoare la admisibilitatea cererii de liberare provizorie,

Înalta Curte constată că sub acest aspect, prima instanță a apreciat, în mod corect,

că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii inculpatei,

în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpata

este cercetată nu depășește limita maximă de 18 ani închisoare.

Potrivit art.

160

2

alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar

nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de

a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca

să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți,

alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În ce privește

această a doua condiție prevăzută de textul de lege, referitoare la temeinicia cererii

de liberare provizorie sub control judiciar și oportunitatea admiterii acesteia,

în raport de datele care caracterizează persoana inculpatei, stadiul procesual și

complexitatea cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Analizând temeinicia

cererii, prin prisma criteriilor prevăzute la art. 136 alin. (8) C. proc. pen.,

respectiv: scopul măsurii ce se solicită a fi luată, gradul de pericol social al

infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, starea de sănătate, vârsta, antecedentele,

precum și alte situații privind persoana inculpatului, se constată că din actele

și lucrările dosarului nu se relevă date concrete pe care să se întemeieze, în mod

rezonabil, aprecierea că inculpata C.M. ar săvârși sau ar întreprinde acțiuni de

natură a influența probatoriul în cauză.

Îndeplinirea condițiilor

prevăzute de textul de lege nu conduce însă automat la admiterea cererii de liberare

provizorie sub control judiciar, întrucât alături de vocația legală a inculpatei

de a formula oricând în cursul procesului o astfel de cerere, în condițiile

art. 160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen., trebuie examinată și oportunitatea

cererii, în raport de prevederile art. 136 alin. (2) și (8) C. proc. pen.

În lipsa unor

criterii legale care pot sta la baza aprecierii temeiniciei cererii, Înalta

Curte se raportează atât la elementele care privesc faptele de complicitate de evaziune

fiscală și sprijinire a unui grup infracțional organizat, presupus comise de inculpata

C.M. (gradul de pericol social concret, împrejurările comiterii faptelor, valorile

sociale lezate și urmările săvârșirii faptelor), cât și la cele care privesc persoana

inculpatei, pentru a aprecia în concret dacă scopul măsurii preventive poate fi

atins și prin liberarea provizorie a inculpatei.

În ce privește

datele sale personale, se constată, într-adevăr, că inculpata - care nu are antecedente

penale, este integrată social, are un copil în întreținere - beneficiază de circumstanțe

favorabile, însă acestea nu pot fi valorificate în mod singular.

Examinarea gradului

de pericol social al faptei și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care

l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatei nu pot fi ignorate cu ocazia verificării

temeiniciei cererii de liberare provizorie, în acest sens pronunțându-se în mod

constant și Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Din examinarea

lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că, în raport de natura și gradul deosebit

de ridicat de pericol social concret al faptelor de complicitate la evaziune fiscală

și sprijinire a unui grup infracțional organizat, reflectat de modalitatea în care

se presupune că a săvârșit faptele pentru care este cercetată, lăsarea inculpatei

în libertate nu se impune în acest moment procesual. Sub acest aspect, Curtea reține

rolul important pe care inculpata l-a avut în cadrul mecanismului evazionist, în

care, în calitate de contabil autorizat, elabora inițial un set de documente care

însoțeau motorina EURO 5 provenită de la SC E.R.G. SRL, iar, ulterior, transmitea

prin e-mail un nou set de documente, aferente circuitului fictiv/scriptic al mărfurilor,

în care erau angrenate formal firmele "fantomă", aceste acte constituind

în fapt evidențele contabile aferente tranzacțiilor și stând la baza declarațiilor

efectuate către organele fiscale. Prin mecanismul organizat de inculpata C.M. împreună

cu inculpatul G.G., utilizându-se firma „fantomă" s-a obținut sustragerea de

la verificările organelor fiscale, în contextul în care acestea nu pot stabili realitatea

livrărilor și caracteristicilor/proveniența produselor expediate de la SC E.R.G.

SRL către destinatarii fictivi.

Raportat la toate

aceste date, Înalta Curte apreciază că lăsarea inculpatei în libertate nu este oportună

la acest moment procesual.

Curtea mai reține

că liberarea provizorie sub control judiciar nu se justifică în funcție de necesitatea

asigurării bunei desfășurări a cercetării judecătorești, atâta timp cât față de

inculpată s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru fapte de o mare gravitate, de

crimă organizată și complicitate la evaziune fiscală, în cadrul unei cauze complexe,

raportat la numărul mare de inculpați, membri ai grupului infracțional și prejudiciul

foarte mare reținut în actul de inculpare, aspecte în raport de care trebuie înlăturat

riscul de împiedicare a aflării adevărului.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.

împotriva încheierii din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I

penală, pronunțată în Dosarul nr. 6968/2/2012 (2903/2012), cu obligarea acesteia

la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata C.M. împotriva încheierii din 28 septembrie 2012

a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 6968/2/2012

(2903/2012).

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 325 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 18 octombrie 2012.