ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3345/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar: Prin încheierea din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 6968/2/2012 (2903/2012), în temeiul art. 160 8 C. proc. pen., s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și s-a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, iar în baza art. 160 8 a C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata C.M. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 6968/2/2012, inculpata C.M. a solicitat, în temeiul art. 160 1 , 160 2 și urm. C. proc.

pen. liberarea sa provizorie sub control judiciar, învederând că sunt îndeplinite condițiile legale și anume: pedeapsa pentru infracțiunile pentru care este cercetată nu depășesc 18 ani închisoare, nu ar exista date din care să rezulte că inculpata va săvârși alte infracțiuni și nici că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, are cunoștință de cazurile în care se revocă liberarea provizorie, conform dispozițiilor art. 160 10 C. proc. pen. Referitor la admisibilitatea cererii, petenta a invocat decizia nr. 316/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia „în cazul cererii de liberare provizorie, instanța examinează, în cadrul procedurii reglementate în art. 160 8 C. proc.

pen., îndeplinirea condițiilor prev. de art. 160 6 C. proc. pen. Condițiile prev. de art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc. pen., nu privesc admisibilitatea în principiu a cererii, ci temeinicia acesteia și ca atare se examinează de către instanță în etapa soluționării cauzei, după admiterea în principiu". Petenta a invocat faptul că legea prevede, pentru infracțiunile ce i se impută, pedepse ce nu depășesc 18 ani închisoare, iar la acest moment nu este stabilită în mod cert, valoarea prejudiciului. În același sens, petenta a invocat decizia nr. 17 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (M.Of. nr. 886/14.12.2011), dată în interpretarea dispozițiilor art. 160 8a alin. (2) teza a ll-a și alin. (6) teza a ll-a C. proc.

pen., prin care s-a statuat că, în cadrul examenului de temeinice a cererii de liberare provizorie, instanțele, în situația în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură ar putea fi îndeplinită buna desfășurare a procesului penal prin punerea în libertate provizorie. Referitor la circumstanțele personale, petenta a arătat următoarele: are vârsta de 47 ani, nu are antecedente penale, este căsătorită, are un copil minor în întreținere, are domiciliul în municipiul Bacău, str. N., județul Bacău, este contabil autorizat în condițiile O.G. nr. 65/1994. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat următoarele: Inculpata C.M.

este cercetată penal de către D.N.A., împreună cu inculpata G.G., C.D., J.A.F., S.F.D., B.N., P.D.E. și B.M., pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală și constituire sau sprijinire a unui grup infracțional organizat [art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, respectiv art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.], prejudiciul fiind de 15 milioane euro. Măsura arestării preventive a celor 8 inculpați a fost luată prin încheierea de ședință din 10 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, (Dosar nr. 5554/2/202), fiind prelungită de două ori, până în prezent. Petenta inculpată C.M. este cercetată penal pentru complicitate de evaziune fiscală și sprijinire a unui grup infracțional organizat.

În esență gruparea infracțională, coordonată de inculpații N.R., G.G., C.D., J.A.F. și M.O.l., a inițiat un mecanism evazionist ce a vizat sustragerea de la plata accizelor aferente a importante cantități de motorină, comercializate pe piața internă sub denumirea unor produse petroliere inferioare, prin intermediul unor societăți comerciale tip fantomă, controlate prin persoane interpuse, activitățile fiind asigurate cu un palier de protecție de la vârful A.N.A.F. Din cercetări au rezultat indicii temeinice, potrivit cărora, în baza dispozițiilor transmise de N.R., prin intermediul lui G.G., inculpata C.M., contabil autorizat, a elaborat o parte din documentele contabile aferente operațiunilor comerciale cu combustibili realizate de SC E.R.G.

SRL – N.B., fără să aibă o calitate oficială în cadrul firmei respective și Ie-a transmis prin e-mail către L.G.N. (contabil angajat al firmei). Inculpata C.M. elabora inițial un set de documente care însoțeau motorina EURO 5, provenită de la SC E.R.G. SRL (înregistrată în fals drept C.L.G. - ușor accesibil) pe circuitul real, către stațiile de distribuție din județul Sibiu. Ulterior aceste documente erau distruse de G.G., și primea prin e-mail, un nou set de documente de la C.M., aferente circuitului fictiv/scriptic al mărfurilor, în care erau angrenate formal firmele intermediare/”fantomă", aceste acte constituind în fapt evidențele contabile aferente tranzacțiilor și care constituiau baza declarațiilor efectuate către organele fiscale, rezultatul real fiind evaziunea fiscală în paguba bugetului statului.

Prin mecanismul organizat de inculpata C.M. și inculpatul G.G., utilizându-se firma „fantomă" s-a obținut sustragerea de la verificările organelor fiscale, în contextul în care acestea nu pot stabili realitatea livrărilor și caracteristicilor/proveniența produselor expediate de la SC E.R.G. SRL către destinatarii fictivi. Împrejurarea că inculpata era conștientă de ceea ce face rezultă din faptul că nu a relaționat niciodată direct cu N.R., pe care îl numea „R" în discuțiile cu G.G. În același mod proceda inculpata C.M. și atunci când discuta de societățile comerciale „fantomă", pe care le indica cu apelativul „A", „M", „X", „K.". Curtea de Apel a reținut că în cauză sunt probe directe privind implicarea conștientă a inculpatei C.M.

în mecanismul evazionist care a provocat pagube grave bugetului statului, respectiv nota de constatare contabilă, actele financiar - contabile și de transport, declarațiile martorilor, înregistrările convorbirilor telefonice. În contradicție cu probele din dosar, inculpata continuă să nege implicarea sa în circuitul evazionist respectiv. În concluzie, nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și ulterior prelungirea acestei măsuri. În aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie, Curtea de Apel a avut în vederea gravitatea extremă a faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, consecințele grave, de ordinul milioanelor de euro, provocate bugetului statului, modalitatea de organizare și de a asigura protecție grupului infracțional, numărul mare al actelor materiale și al făptuitorilor, precum și funcțiile importante deținute de unii în aparatul de stat.

Toate acestea conduc la concluzia că această cauză este deosebit de complexă implicând un probatoriu corespunzător. Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea de liberare provizorie formulată de inculpata C.M., în raport de împrejurarea că aceasta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, având în vedere că inculpata are un grad superior de pregătire profesională, în domeniul financiar - bancar, cunoștea toate elementele mecanismului evazionist la care a aderat, neagă faptele și deci va încerca prin orice mijloace să zădărnicească descoperirea tuturor actelor materiale și a tuturor sumelor sustrase. Împotriva încheierii primei instanțe, inculpata C.M. a declarat recurs, solicitând casarea încheierii atacate, ca nelegală și netemeinică și, rejudecând, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

În susținerea recursului, a arătat că erau întrunite dispozițiile legale pentru admiterea cererii, întrucât din dosar nu rezultă că ar fi putut împiedica buna desfășurare a procesului penal și nu există date sau indicii că inculpata ar putea influența mersul cauzei. A criticat hotărârea atacată, arătând că instanța a analizat greșit temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă și a respins cererea având în vedere aceste considerente. În acest sens, a invocat decizia nr. 17 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a decis că instanța, în situația subzistenței temeiurilor arestării preventive, va analiza în ce măsură punerea în libertate poate afecta buna desfășurare a procesului penal.

Sub acest aspect, a arătat că instanța a făcut o analiză a pericolului social, însă nu a luat în considerare circumstanțele personale, care aveau o mare relevanță, respectiv inculpata nu are antecedente penale, este integrată social, are un copil în întreținere. Instanța nu a avut în vedere nici măsurile și actele procesuale îndeplinite la momentul soluționării cererii, cauza ajungând la momentul efectuării expertizei contabile, deși inculpata a predat toate documentele contabile și Ie-a pus la dispoziția organelor de cercetare. Analizând recursul declarat de inculpată, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, încheierea atacată fiind legală și temeinică. Examinând recursul inculpatei, prin prisma condițiilor prevăzute de art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., privitoare la admisibilitatea cererii de liberare provizorie, Înalta Curte constată că sub acest aspect, prima instanță a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii inculpatei, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpata este cercetată nu depășește limita maximă de 18 ani închisoare. Potrivit art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În ce privește această a doua condiție prevăzută de textul de lege, referitoare la temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar și oportunitatea admiterii acesteia, în raport de datele care caracterizează persoana inculpatei, stadiul procesual și complexitatea cauzei, Înalta Curte constată următoarele: Analizând temeinicia cererii, prin prisma criteriilor prevăzute la art. 136 alin. (8) C. proc. pen., respectiv: scopul măsurii ce se solicită a fi luată, gradul de pericol social al infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, starea de sănătate, vârsta, antecedentele, precum și alte situații privind persoana inculpatului, se constată că din actele și lucrările dosarului nu se relevă date concrete pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că inculpata C.M.

ar săvârși sau ar întreprinde acțiuni de natură a influența probatoriul în cauză. Îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege nu conduce însă automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât alături de vocația legală a inculpatei de a formula oricând în cursul procesului o astfel de cerere, în condițiile art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc. pen., trebuie examinată și oportunitatea cererii, în raport de prevederile art. 136 alin. (2) și (8) C. proc. pen. În lipsa unor criterii legale care pot sta la baza aprecierii temeiniciei cererii, Înalta Curte se raportează atât la elementele care privesc faptele de complicitate de evaziune fiscală și sprijinire a unui grup infracțional organizat, presupus comise de inculpata C.M.

(gradul de pericol social concret, împrejurările comiterii faptelor, valorile sociale lezate și urmările săvârșirii faptelor), cât și la cele care privesc persoana inculpatei, pentru a aprecia în concret dacă scopul măsurii preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie a inculpatei. În ce privește datele sale personale, se constată, într-adevăr, că inculpata - care nu are antecedente penale, este integrată social, are un copil în întreținere - beneficiază de circumstanțe favorabile, însă acestea nu pot fi valorificate în mod singular. Examinarea gradului de pericol social al faptei și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatei nu pot fi ignorate cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare provizorie, în acest sens pronunțându-se în mod constant și Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că, în raport de natura și gradul deosebit de ridicat de pericol social concret al faptelor de complicitate la evaziune fiscală și sprijinire a unui grup infracțional organizat, reflectat de modalitatea în care se presupune că a săvârșit faptele pentru care este cercetată, lăsarea inculpatei în libertate nu se impune în acest moment procesual. Sub acest aspect, Curtea reține rolul important pe care inculpata l-a avut în cadrul mecanismului evazionist, în care, în calitate de contabil autorizat, elabora inițial un set de documente care însoțeau motorina EURO 5 provenită de la SC E.R.G. SRL, iar, ulterior, transmitea prin e-mail un nou set de documente, aferente circuitului fictiv/scriptic al mărfurilor, în care erau angrenate formal firmele "fantomă", aceste acte constituind în fapt evidențele contabile aferente tranzacțiilor și stând la baza declarațiilor efectuate către organele fiscale.

Prin mecanismul organizat de inculpata C.M. împreună cu inculpatul G.G., utilizându-se firma „fantomă" s-a obținut sustragerea de la verificările organelor fiscale, în contextul în care acestea nu pot stabili realitatea livrărilor și caracteristicilor/proveniența produselor expediate de la SC E.R.G. SRL către destinatarii fictivi. Raportat la toate aceste date, Înalta Curte apreciază că lăsarea inculpatei în libertate nu este oportună la acest moment procesual.

Curtea mai reține că liberarea provizorie sub control judiciar nu se justifică în funcție de necesitatea asigurării bunei desfășurări a cercetării judecătorești, atâta timp cât față de inculpată s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru fapte de o mare gravitate, de crimă organizată și complicitate la evaziune fiscală, în cadrul unei cauze complexe, raportat la numărul mare de inculpați, membri ai grupului infracțional și prejudiciul foarte mare reținut în actul de inculpare, aspecte în raport de care trebuie înlăturat riscul de împiedicare a aflării adevărului. Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva încheierii din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 6968/2/2012 (2903/2012), cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.M. împotriva încheierii din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 6968/2/2012 (2903/2012). Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 325 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 octombrie 2012.