ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 334/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 334/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

În baza

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 148 din

28 iunie 2013 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul C.S. pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., art.

176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 4 alin. (1) lit. a), b), c) și

alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. a) C. pen. la 8 ani închisoare și

3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.

pen.

În condițiile

art. 71 C.. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) pe durata executării pedepsei.

În baza art.

118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a securii folosită la

agresiune.

S-a dedus din

pedeapsa stabilită perioada reținerii și arestării preventive începând cu data

de 19 noiembrie 2012 la zi.

S-a menținut

starea de arest a inculpatului C.S.

În baza art.

113 C. pen., s-a dispus față de inculpatul C.S. măsura de siguranță a „obligării

la tratament medical” până la însănătoșire.

A fost obligat

inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă B.V.E. în cuantum

de 6.000 RON daune materiale și la 7.000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art.

7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la

inculpat.

A fost

obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care 400 RON onorariul apărătorului din oficiu (avocat S.C.)

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 1716/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, înregistrat pe

rolul Tribunalului Vrancea sub nr. 1162/91/2013, s-a dispus trimiterea în

judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C.S., pentru săvârșirea infracțiunii

de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176

alin. (1) lit. a) C. pen., reținându-se că în mod repetat, cu o secure, a

lovit-o pe victima T.F. în zona capului și a strangulat-o în seara zilei de 18

noiembrie 2012, cauzându-i multiple leziuni la nivelul capului, gâtului și

coastelor, ce au condus la decesul acesteia în dimineața de 19 noiembrie 2012.

Ca situație

de fapt s-a reținut că inculpatul C.S. și victima T.F. se cunoșteau de mai

mulți ani, aceasta din urmă refugiindu-se la locuința inculpatului atunci când

pleca de acasă datorită certurilor cu fiul său B.V.E.

Atât

inculpatul, cât și victima consumau frecvent băuturi alcoolice, însă, conform

declarațiilor inculpatului, niciodată anterior săvârșirii infracțiunii nu au

avut certuri care să degenereze în acte de violență.

La data de 18

noiembrie 2012, fiind duminică, inculpatul a mers în Focșani, unde a consumat

aproximativ o jumătate de litru de țuică, după care a revenit acasă.

În jurul orei

17.30, la locuința inculpatului a venit victima T.F., aflată deja sub influența

băuturilor alcoolice, spunându-i inculpatului că s-a certat din nou cu fiul

său.

Întrucât T.F.

i-a cerut să-i dea ceva de băut, inculpatul a mers la o vecină din zonă, de la

care a cumpărat o sticlă de 2 litri cu vin. Cei doi au consumat vinul în decurs

de circa 2 ore.

Conform

declarațiilor inculpatului, în urma consumului de alcool victima a început din

nou să-i povestească cum este agresată de fiul ei, lucru care l-a deranjat,

acesta cerându-i lui T.F. să înceteze. În aceste condiții victima a devenit

violentă și s-a repezit să-I strângă de gât pe inculpat.

În fața

acestei agresiuni, inculpatul, de asemenea aflat în stare de ebrietate, a

împins-o pe victimă pe patul aflat în camera sa, a luat o secure aflată lângă

perete și i-a aplicat mai multe lovituri cu tăișul în zona capului. În urma

loviturilor aplicate victima a căzut între pat și masa din mijlocul camerei,

unde inculpatul a continuat să-i mai aplice lovituri cu securea tot în zona

capului.

Fractura

ambelor coarne ale osului hioid, precum și fracturile sternale, fracturile

costale fără deplasare, echimozele și excoriațiile, plaga contuză epicraniană

(temporală stânga), stabilite cu ocazia constatării medico-legale, au condus la

ideea că între victimă și inculpat a existat și un episod violent caracterizat

prin încercarea inculpatului de a strangula victima, precum și compresie

toracică.

Raportul de

constatare medico-legală concluzionează că între leziunile traumatice

cranio-faciale și de la nivelul gâtului și deces există legătură de cauzalitate

directă, necondiționată, acestea fiind produse prin loviri active repetate cu

corp tăietor-despicător, apucare-comprimare cu mâinile.

De asemenea,

în actul medico-legal se arată că interpretarea medico-legală a semnelor de

moarte reală (la fața locului) pledează pentru instalarea decesului în

dimineața zilei de 19 noiembrie 2012, cu aproximativ 8-10 ore înaintea

examinării cadavrului.

În timpul

cercetării la fața locului inculpatul a indicat

locul în

care a ascuns securea cu care a lovit victima, respectiv

în spațiul liber dintre peretele de est al camerei în care s-a săvârșit

infracțiunea și soba din teracotă, activitate la care a participat și martorul

asistent D.M.

Audiat în

cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut și regretat fapta

comisă precizând însă că ea s-a produs pe fondul existenței unei boli psihice

cu care a fost diagnosticat, iar consumul de alcool din seara crimei a generat

un acces de violență. Referitor la mobilul crimei, inculpatul arată că victima

a fost cea care, în stare de ebrietate fiind, a încercat să-l strângă de gât,

urmarea unor divergențe legate de faptul că i-a reproșat o conduită

nepotrivită.

Situația de

fapt, așa cum a fost reținută a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de sesizare din oficiu; - proces-verbal de cercetare la fața

locului și planșe foto; - declarațiile inculpatului; - declarațiile martorilor;

- raport de constatare medico-legală psihiatrică; - raport de constatare medico-legală

- autopsie; - anchetă socială; - acte medicale.

În plan

juridic fapta inculpatului C.S., care, în mod repetat, cu o secure, a lovit-o

pe victima T.F. în zona capului și a strangulat-o în seara zilei de 18

noiembrie 2012, cauzându-i multiple leziuni la nivelul capului, gâtului și

coastelor, ce au condus la decesul acesteia în dimineața de 19 noiembrie 2012,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav

prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. a) C.

pen.

La

individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și anume limitele de

pedeapsă prevăzute de legea specială, gradul de pericol social al faptei

săvârșite, persoana inculpatului, precum și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

S-a constatat

din actele și declarațiile martorilor faptul că inculpatul C.S. se află la

prima confruntare cu legea penală, manifestând o atitudine constantă de regret

față de fapta deosebit de gravă pe care a comis-o și pe care și-o explică numai

prin faptul că atunci când consumă alcool devine

agresiv „(...)

urmare a discuției eu i-am spus să nu mai vină la

mine. Ea s-a sculat de pe scaun, m-a prins de gât (...)”. Din depozițiile unor

persoane (vecini) rezultă că inculpatul nu a avut conflicte, nu a generat

scandaluri, ci dimpotrivă, își oferea ajutorul ori de câte ori era solicitat și

nu era cunoscut cu accese de violență fizică sau verbală.

Din raportul

de primă expertiză medico-legală psihiatrică efectuat la nivelul Institutului

Național de Medicină Legală rezultă concluzii în măsură să justifice

comportamentul deosebit de agresiv al inculpatului. Astfel, se arată că acesta

prezintă un diagnostic de „Tulburare organică de personalitate pe fond mixt

vascular și toxictilic cu deteriorare cognitivă medie, având un discernământ

diminuat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Urmare a

acestor concluzii se recomandă măsuri de siguranță.”

Având în

vedere toate aceste date, instanța a apreciat că o pedeapsă orientată sub

minimul special prevăzut de lege cu luarea unei măsuri de siguranță ar fi de

natură să contribuie la reinserția socială a inculpatului. Aceasta ca efect al

reținerii în cauză a circumstanțelor prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a)

(conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii), lit. b), c) (anunțarea

autorităților de fapta comisă și prezentarea la poliție de bună voie), coroborate

cu împrejurarea că inculpatul la data săvârșirii faptei avea un discernământ

diminuat.

În condițiile

art. 65 C. pen., instanța i-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C.

pen. pe o durată de 3 ani.

Totodată, în

condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În condițiile

art. 18 lit. b) C. pen., s-a dispus măsura confiscării specială a securii

folosită la agresiune.

În condițiile

art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa stabilită perioada reținerii și

arestării preventive începând cu data de 19 ianuarie 2012 la zi.

În condițiile

art. 350 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În condițiile

art. 113 C. pen., s-a dispus față de inculpatul C.S. măsura de siguranță a „obligării

la tratament medical” până la însănătoșire. Aceasta deoarece expertiza

medico-legală a concluzionat că inculpatul, pe fond patologic are

discernământul diminuat în raport cu fapta cercetată, recomandându-se luarea

măsurii prevăzută de art. 113 C. pen.

În ceea ce

privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea civilă B.V.E. a

solicitat prin cererea depusă atât daune materiale, cât și daune morale.

Din

declarația de martor audiată în instanță sub aspectul laturii civile rezultă că

victima T.F. avea doi fii, din care numai unul s-a constituit parte civilă, cu

toate că cheltuielile ocazionate de înmormântare și pomenirile ulterioare au

fost suportate de celălalt fiu pe nume B.M. Acesta din urmă a fost audiat ca

martor și care confirmă susținerile martorei G.L.. Cum în cauză nu s-au depus

și alte înscrisuri care să dovedească cuantumul solicitat, instanța a admis

pretențiile părții civile în parte, cunoscut fiind faptul că un asemenea

eveniment nefericit (înmormântare și practici funerare) sunt susceptibile de

cheltuieli materiale. Referitor la daunele morale solicitate, instanța, în

conformitate cu disp. art. 998 C. civ., Ie-a admis în parte. S-a constatat din

relațiile solicitate coroborate cu depoziții de martori că fiul victimei B.E.V.

suferă de o boală psihică fiind internat din data de 10 aprilie 2013 cu

diagnosticul „personalitate modificată organic cu comportament disocial”. S-a

arătat în relațiile date instanței că este posibil ca moartea mamei să afecteze

pacientul la nivelul sănătății psihice. În atare condiții, Tribunalul a

apreciat că acordarea unor daune morale într-un cuantum moderat ar fi în măsură

să contribuie la atenuarea stării părții civile.

În baza art.

7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de Ia

inculpat.

În baza art.

191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea,

inculpatul C.S. și partea civilă B.V.E.

Parchetul de

pe lângă Tribunalul Vrancea a criticat hotărârea pronunțată pe motive de

nelegalitate și netemeinicie.

Oral, cu

ocazia dezbaterilor, reprezentantul Parchetului a susținut că sentința

pronunțată în cauză e nelegală întrucât instanța a făcut referire la art. 76

lit. a) C. pen. În mod corect ar fi trebuit să rețină dispozițiile art. 76

alin. (2) C. pen. în condițiile reținerii de circumstanțe atenuante în cazul

infracțiunii de omor.

Hotărârea a

fost criticată și pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei

aplicate inculpatului.

Având în

vedere împrejurările concrete în care s-a comis fapta, actele de violență

exercitate de inculpat asupra victimei, acte care au depășit cu mult necesitatea

suprimării vieții,s-a solicitat condamnarea inculpatului la o pedeapsă într-un

cuantum sporit.

Inculpatul C.S.

a criticat sentința pe motive de netemeinicie sub aspectul individualizării

pedepsei aplicate, solicitând reducerea acesteia, având în vedere că se află la

primul impact cu legea penală, este foarte bolnav și a adoptat o atitudine de

recunoaștere și regret a faptei comise.

Partea civilă

B.V.E. a susținut în apelul promovat că hotărârea pronunțată este nelegală și

netemeinică atât în ceea ce privește latura penală,cât și în ceea ce privește

modalitatea de soluționare a laturii civile.

Astfel,s-a

arătat că instanța de fond a reținut în mod nejustificat circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., pedeapsa de 8 ani

aplicată inculpatului fiind mult prea îngăduitoare față de comportamentul

inculpatului și de circumstanțele săvârșirii infracțiunii.

Referitor la

latura civilă, s-a arătat că aprecierea făcută de prima instanță, în sensul

acordării sumei de 7.000 RON ca și compensație a suferinței cauzate, suferință

ce constă în pierderea mamei, este vădit nelegală și netemeinică.

S-a solicitat

admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii apelate și, în

rejudecare, aplicarea unei pedepse orientate spre maxim și acordarea în

totalitate a pretențiilor solicitate.

Apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, inculpatul C.S. și

partea civilă B.V.E. s-a apreciat că sunt fondate.

Analizând

cauza prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele de

fapt și de drept, s-au constatat următoarele:

Instanța de

fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și

vinovăția inculpatului C.S. pe baza unei analize complete a materialului

probator.

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea s-a dispus trimiterea

în judecată a inculpatului C.S. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit

de grav prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. Ca

situație de fapt, s-a reținut împrejurarea că inculpatul, în mod repetat, cu o

secure, a lovit-o pe victima T.F. în zona capului și a strangulat-o în seara

zilei de 10 decembrie 2012, cauzându-i multiple leziuni la nivelul capului,

gâtului și coastelor, ce au condus la decesul acesteia în dimineața zilei de 19

noiembrie 2012.

S-a

considerat că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită cu materialul

probator administrat în cauză, analizat și detaliat de prima instanță, pe care

instanța de apel și l-a însușit și în privința căruia nu au intervenit

modificări cu ocazia soluționării cauzei în apel.

Sub aspectul

individualizării răspunderii penale a inculpatului, s-a considerat că pedeapsa

aplicată pentru infracțiunea săvârșită este prea blândă, fiind reținute în mod

nejustificat circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), b)

și c) C. pen. - motivele de apel invocate de Parchet și de partea civilă ce

vizează acest aspect, apreciate ca fiind întemeiate.

Potrivit

practicii judiciare în domeniu, simpla existență a uneia din împrejurările

enumerate exemplificativ în dispozițiile art. 74 C. pen. sau a altor

împrejurări asemănătoare nu obligă în mod automat instanța să le rețină pe

acestea ca fiind circumstanțe atenuante și să reducă sau să coboare pedeapsa

principală, deoarece din redactarea textului art. 74 C. pen. rezultă că

recunoașterea unor atare împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată

Ia aprecierea instanței de judecată.

În această

apreciere, instanța însă ține seama de modul și împrejurările concrete în care

fapta a fost săvârșită, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

urmările produse, ca și de orice alte elemente privitoare la persoana

inculpatului.

Având în

vedere împrejurările concrete în care s-a comis fapta, actele de violență

exercitate de inculpat asupra victimei, acte care au depășit cu mult

necesitatea suprimării vieții și au provocat victimei suferințe inutile și

totodată au evidențiat o cruzime ieșită din comun, dar și o periculozitate

socială a inculpatului, a considerat instanța de apel că se impune înlăturarea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și, pe

cale de consecință, majorarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei

complementare aplicate inculpatului.

S-a apreciat

că acțiunea extrem de violentă a inculpatului trebuie sancționată corespunzător

printr-o pedeapsă într-un cuantum mai mare. Simplul fapt că inculpatul nu are

antecedente penale nu poate fi reținut că acesta poate beneficia de

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

În ceea ce

privește circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., s-a

constatat că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei doar datorită faptului

că, fiind pus în fața unor probe evidente, nu avea cum să conteste existența

acestei fapte și a vinovăției sale.

Referitor la

reținerea în cauză a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., în sensul

stăruinței depuse de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii, s-a

constatat că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a agresat

victima într-un mod foarte brutal (planșele foto fiind extrem de elocvente, traumatismele

cranio-faciale fiind în număr de peste 10), apoi a dormit în casă cu cadavrul,

anunțând autoritățile în ziua următoare.

Ca atare, s-a

apreciat că e total nejustificată reținerea în cauză a dispozițiilor art. 74

lit. b) C. pen.

Față de

aspectele arătate mai sus, primind favorabil criticile formulate de Parchet și

de partea civilă B.V.E., ce vizează cuantumul pedepsei, s-a reținut că apare ca

nefondată solicitarea inculpatului în sensul reducerii sancțiunii aplicate, însă

s-a apreciat că se impune admiterea apelului declarat de inculpat raportat la

modalitatea de soluționare a laturii civile.

Astfel, s-a

apreciat că în mod eronat a fost obligat inculpatul către partea civilă B.V.E.

la plata sumei de 6.000 RON cu titlu de daune materiale, având în vedere

următoarele:

Analizând

actele dosarului, s-a constatat că toate cheltuielile ocazionate de

înmormântare și pomenile ulterioare au fost suportate de celălalt fiu, pe nume B.M.

(declarații martori G.L. și B.M.). Ca atare, nu se impunea ca inculpatul să fie

obligat către B.V.E. la plata acestor cheltuieli, atâta timp cât fratele său a

fost cel care a depus eforturi și Ie-a suportat.

De altfel, prima

instanță, deși a sesizat acest aspect, a pronunțat o hotărâre nelegală. În ceea

ce privește daunele morale, s-a considerat că prima instanță a apreciat greșit

cuantumul acestora, fiind întemeiată critica părții civile în acest sens. Este

cert că partea civilă B.V.E. a suferit o grea pierdere prin decesul mamei sale

- victima T.F. - situație ce a produs un grav prejudiciu moral (legătura

sufletească dintre victimă și partea civilă este de netăgăduit, moartea mamei

sale a creat o puternică suferință psihică și un mare disconfort în exercitarea

vieții personale a părții civile, acesta având și anumite probleme de

sănătate).

Pentru cele

arătate, s-a apreciat că se impune majorarea cuantumului daunelor morale de la

7.000 RON la 10.000 RON la plata cărora a fost obligat inculpatul C.S. către

partea civilă B.V.E.

Față de toate

acestea, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vrancea, inculpatul C.S. și partea civilă B.V.E.

S-a

desființat în parte sentința penală nr. 148 din 28 iunie 2013 a Tribunalului Vrancea

și, în rejudecare, s-a majorat de la 8 ani închisoare la 16 ani închisoare

pedeapsa principală și de la 3 ani la 6 ani închisoare pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. aplicate inculpatului C.S. pentru săvârșirea infracțiunii de

omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) în referire la art. 176

alin. (1) lit. a) C. pen., înlăturând dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a), b),

c) și alin. (2) în referire la art. 74 lit. a) C. pen.

S-a înlăturat

din sentința penală apelată dispoziția prin care a fost obligat inculpatul

către partea civilă B.V.E. la plata sumei de 6.000 RON cu titlu de daune

materiale.

S-a majorat

de la 7.000 RON la 10.000 RON cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost

obligat inculpatul C.S. către partea civilă B.V.E.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Întrucât

inculpatul a fost judecat în stare de arest, față de hotărârea pronunțată pe fondul

cauzei, față de împrejurarea că temeiurile care au stat la baza luării acestei

măsuri se mențin și în prezent, s-a dispus menținerea stării de arest a

inculpatului conform art. 383 alin. (1

1

) și art. 350 C. proc. pen.

Conform art.

383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării

preventive.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de

soluționarea cauzei în apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva

acestei decizii a declarat, în termen, recurs inculpatul C.S.

La termenul

din data de 29 ianuarie 2014, fixat pentru verificarea legalității măsurii

arestării preventive a recurentului inculpat instanța a preschimbat termenul de

soluționare pe fond a recursului declarat de inculpat pentru acest termen, întrucât

la dosarul cauzei s-a depus, prin adresa din 28 ianuarie 2014 emisă de

Penitenciarul Rahova, locul de deținere al recurentului inculpat, fotocopia

certificatului constator privind decesul inculpatului C.S., deces care a

survenit la data de 10 ianuarie 2014, și a fost înregistrat la data de 13

ianuarie 2014 la Iinstitutul Național de Medicină Legală - Biroul Decese.

Potrivit

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cu referire la: „Clasarea,

scoaterea de sub urmărire, încetarea urmăririi penale, achitarea și încetarea

procesului penal”, atunci când se constată existența vreunuia din cazurile

prevăzute în art. 10 C. proc. pen., care reglementează cazurile în care punerea

în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată, respectiv: „acțiunea

penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai

poate fi exercitată dacă (...) lit. g) a intervenit amnistia, prescripția ori

decesul făptuitorului sau, după caz, radierea persoanei juridice atunci când

are calitatea de făptuitor”.

Așadar, se

constată incidența dispozițiilor legale evocate anterior și potrivit disp.

prev. la lit. b) de la pct. 2 al art. 11 C. proc. pen., Înalta Curte va înceta

procesul penal pornit împotriva inculpatului C.S., proces ce nu mai poate fi

continuat întrucât a intervenit decesul acestuia la data de 10 ianuarie 2014,

astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Față de

aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. b)

C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul C.S. împotriva

deciziei penale nr. 284/A din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Va casa

decizia recurată și sentința penală nr. 148 din 28 iunie 2013 pronunțată de

Tribunalul Vrancea și în rejudecare:

În baza art.

11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., va înceta procesul

penal pornit împotriva inculpatului C.S., ca urmare a intervenirii decesului

acestuia.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 RON, se va

suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate de judecarea recursului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursul declarat de inculpatul C.S. împotriva deciziei penale nr. 284/A din 13

noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează

decizia recurată și sentința penală nr. 148 din 28 iunie 2013 pronunțată de

Tribunalul Vrancea și, rejudecând:

În baza art. 11

pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal

pornit împotriva inculpatului C.S., ca urmare a intervenirii decesului

acestuia.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 RON, se va

suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate de judecarea recursului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 29 ianuarie 2014.