ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1548/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1548/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1056/F din 10

decembrie 2012 Tribunalul București , secția l penală, în baza art. 20 rap. la

art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. a

condamnat pe inculpatul I.A. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 65 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3

(trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 07 mai 2012 la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. a confiscat de la inculpat briceagul folosit la săvârșirea

infracțiunii.

A luat act că partea

vătămată D.M. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 14 și

346 alin. (2) C. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1937,1 RON,

despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență

"B.A." București.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 2700 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză

(declarațiile inculpatului date în ambele faze ale procesului penal;

declarațiile părții vătămate date în cursul urmăririi penale; declarațiile

martorului M.A. date în cursul urmăririi penale; procesul-verbal de consemnare

a actelor premergătoare; procesul-verbal de redare a apelului telefonic

efectuat la numărul unic de urgență 112; procesul-verbal întocmit de organele

de poliție la momentul deplasării la locul incidentului și planșele foto

atașate; raportul expertiză medico-legală al Institutului Național de Medicină

Legală; celelalte acte medicale; procesul-verbal de cercetare la fața locului

și fotografiile judiciare anexate; celelalte acte depuse în dosarul de urmărire

penală, corpul delict ridicat de organele de poliție și mijloacele materiale de

probă), prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale

cauzei,că la data de 6 din 07 mai 2012, în jurul orei 00:15, partea vătămată

D.M. a revenit împreună cu martorul M.A. în zona intersecției dintre b-dul E.

cu strada A. sector 3, București în apropierea unui punct termic, unde

obișnuiau să înnopteze în perioada verii și unde își țineau bunuri personale.

În acest loc se afla

și inculpatul I.A., care dormea lângă o pereche de pantofi sport, pe care

partea vătămată D.M. i-a considerat ca fiind sustrași de la o prietenă a sa,

motiv pentru care a încercat să-i recupereze. În aceste condiții, între partea

vătămată D.M. și inculpat, care s-a trezit din somn și a susținut că pantofii

respectivi sunt ai săi, a izbucnit o altercație.

Martorul M.A. a rugat

pe partea vătămată să încerce să îl calmeze pe inculpat, pentru a nu tulbura și

a intra în conflict cu locatarii blocurilor învecinate, însă inculpatul, fiind

sub influența consumului de alcool, a lovit partea vătămată în zona toracică cu

un briceag, pe care îl avea asupra sa, lovitura aplicată determinând ruperea

lamei briceagului.

Întrucât inculpatul

continua să se manifeste în mod zgomotos și agresiv, martorul M.A. l-a lovit o

singură dată cu piciorul și, realizând că prietenul său a suferit leziuni

grave, a mers la o cabină telefonică din apropiere și a solicitat intervenția

unei ambulanțe.

Partea vătămată D.M.

a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență B.A. București, prezentând

"o plagă produsă prin înjunghiere hemitorace drept, hemopneumotorax,

emfizem subcutanat latero-toracic", intervenția chirurgicală promptă fiind

de natură a salva viața victimei.

Conform raportului de

expertiză medico-legală (întocmit pe baza actelor medicale), "D.M. a fost

internat în perioada 7 mai - 8 mai 2012 la Secția Chirurgie Generală a

Spitalului Clinic de Urgență "B.A." cu diagnosticul agresiune

declarativ. Plagă produsă prin înjunghiere hemitorace drept în spațiul III

intercostal drept pe linia axilară posterioară lungă de aprox. 0,5 cm, traiect

orizontal. Hemopneumotorax minim drept. Emfizem subcutanat latero-toracic

drept, pentru care s-a intervenit chirurgical la data de 7 mai 2012, practicându-se

pleurotomie minimă dreapta (se evacuează aer și aprox. 200 ml sânge) și sutura

plăgii de la nivelul spațiului III intercostal drept. Un astfel de diagnostic

ca cel prezentat de sus-numitul (...) necesită în mod normal, în condițiile

unei evoluții favorabile 23 - 25 zile îngrijiri medicale. Leziunile traumatice

consemnate în cuprinsul foii de observație s-au putut produce prin lovire cu

corp tăietor-înțepător, posibil în noaptea de 6/7 mai 2012. Leziunile

traumatice nu au pus în primejdie viața victimei și nu constituie

infirmitate."

Tribunalul a

constatat, că din procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare a

rezultat că inculpatul a susținut că lângă centrala termică de pe strada A. s-a

întâlnit cu "doi oameni", iar în urma altercației s-a speriat și a

scos un briceag cu lungimea lamei de circa 2,5 cm cu care l-a înțepat pe unul

dintre cei doi, după care a fugit.

În declarația

consemnată de organele de poliție, inculpatul a declarat că recunoaște și

regretă fapta, care a fost săvârșită în condiții de întuneric și în timp ce se

afla sub influența băuturilor alcoolice, or aceste susțineri ale inculpatului

se coroborează cu declarațiile martorului M.A. și ale părții vătămate.

Tribunalul a

considerat că este cu desăvârșire exclusă ipoteza săvârșirii faptei fără

intenție, câtă vreme inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, rezultat pe

care chiar dacă nu l urmărit, cel puțin a acceptat posibilitatea producerii

acestuia.

Fiind vorba de o

lovitură aplicată cu un obiect tăietor-înțepător, care a necesitat intervenția

chirurgicală de specialitate și efectuarea pleurotomiei minimă dreapta (s-au

evacuat aer și aprox. 200 ml sânge) și sutura plăgii de la nivelul spațiului

III intercostal drept, este evident că agresiunea asupra părții vătămate a fost

aptă a duce la decesul acesteia.

De

asemenea,Tribunalul nu a primit apărarea potrivit căreia inculpatul a săvârșit

fapta în legitimă apărare, întrucât niciuna din probele de la dosar nu

conturează ipoteza unui atac material, imediat, direct, injust, care să fi pus

în pericol grav persoana inculpatului.

Dimpotrivă, din

declarația martorului M.A. și din susținerile inculpatului mai sus arătate, a

rezultat fără nici un dubiu că a fost vorba de o simplă altercație, în urma

căreia inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a lovit cu

briceagul pe partea vătămată fără a exista un motiv întemeiat și rezonabil care

să justifice recurgerea la un asemenea gest. Tribunalul a considerat că nu

poate fi vorba nici măcar de o provocare a inculpatului, probele administrate

în cauză nerelevând acte de violență, o atingere gravă a demnității persoanei

sau o altă acțiune ilicită gravă comise de partea vătămată.

Din probele

administrate în cauză a rezultat că între inculpat și partea vătămată a existat

o dispută cu privire la o pereche de pantofi sport, despre care partea vătămată

a pretins că sunt ai unei prietene a lui, iar inculpatul a susținut că sunt ai

lui. Or o asemenea neînțelegere nu putea fi rezolvată în niciun fel prin

lovirea părții vătămate cu briceagul în hemitorace.

Tribunalul a

înlăturat ca vădit neîntemeiată apărarea inculpatului că briceagul avea lama

ruptă de dinainte de incidentul dintre el și partea vătămată și că anterior

acestui moment partea vătămată a avut un conflict cu martorul M.A., sub acest

aspect, Tribunalul reținând că nu există nici o probă. Dimpotrivă, declarațiile

inculpatului date în cursul urmăririi penale sunt cu totul în sensul situației

de fapt reținute de Tribunal.

Sub aspectul

încadrării juridice a infracțiunii, Tribunalul a reținut că fapta inculpatului

I.A. de a aplica o lovitură cu un obiect tăietor-înțepător într-o zonă

anatomică vitală a părții vătămate D.M., provocându-i leziuni ce au necesitat

23 - 25 zile îngrijiri medicale, întrunește, atât pe latură obiectivă, cât și pe

latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la

omor calificat prev. de art. 20 raportat art. 174 - 175 lit. i) C. pen., fapta

fiind săvârșită în loc public.

La individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa,Tribunalul a

avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura și

gravitatea faptei, pericolul social concret al faptei, împrejurările comiterii

faptei și persoana făptuitorului.

Astfel, la stabilirea

cuantumului pedepsei cu închisoarea, Tribunalul a ținut seama de

periculozitatea foarte ridicată și răsunetul deosebit de negativ al

infracțiunii de omor în rândul cetățenilor, chiar și în forma tentativei, de

urmările grave care se puteau produce prin lovitura de briceag într-o zonă

vitală, respectiv în toracele părții vătămate, de lipsa antecedentelor penale

la momentul săvârșirii faptei, de vârsta relativ tânără a inculpatului, de

recunoașterea săvârșirii faptei, de faptul că inculpatul figurează cu o amendă

administrativă pentru fapta prevăzută de art. 21 alin. (1) pct. 1 din Legea nr.

61/1991, de starea de ebrietate, care a atenuat controlul mintal al

inculpatului, de neînțelegerile anterioare dintre părți.

Față de atitudinea

inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, chiar dacă acesta a invocat

acțiunea agresivă a părții vătămate și starea de legitimă apărare, s-a reținut

în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzute de art. 74 alin. (1)

lit. c) C. pen., iar potrivit art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a coborât

pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege, într-un cuantum

corespunzător pericolului social al faptei și periculozității făptuitorului,

întrucât infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate deosebită, fiind de natură

să pericliteze serios relațiile sociale ocrotite de lege.

Tribunalul a

considerat că nu sunt incidente alte circumstanțe sau cauze de atenuare a

pedepsei, neputându-se vorbi de provocarea inculpatului de partea vătămată sau

de depășirea scuzabilă a limitelor legitimei apărări.

Cu privire la starea

de arest preventiv a inculpatului, Tribunalul a constatat că temeiurile care au

determinat arestarea preventivă nu au încetat și nici nu s-au modificat și că

acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Astfel, din

materialul probator s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este

trimis în judecată și sa apreciat că se mențin și cerințele prev. de art. 148

alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât inculpatul a fost trimis în judecată

pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de

4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică.

Tribunalul a reținut

că partea vătămată D.M. nu s-a constituit parte civilă, luând act de acest

lucru și că Spitalul Clinic de Urgență "B.A." București s-a

constituit parte civilă cu suma de 1937,1 RON, reprezentând contravaloarea

zilelor de spitalizare, serviciilor medicale și medicamentelor acordate părții

vătămate.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat în termen legal apel, inculpatul I.A., fără a-l motiva în

scris, dar susținând că sentința nu este legală și temeinică întrucât a fost

condamnat în mod greșit, impunându-se achitarea pe temeiul prev. de art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen.

Apelantul inculpat a

susținut că a comis fapta în legitimă apărare, victima a pătruns în locuința

unde se afla, trezindu-l și cerându-i să-i restituie o pereche de pantofi,

motiv pentru care s-a iscat un conflict, partea vătămată agresându-l pe

inculpat, iar acesta a răspuns pentru a se apăra, lovind-o cu briceagul.

Dacă nu se va reține

solicitarea de achitare, inculpatul a susținut că prin eficientizarea circumstanțelor

atenuante reținute deja prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. să se

procedeze la reindividualizarea pedepsei, cu suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei.

Curtea, examinând

potrivit art. 371 și art. 378 C. proc. pen. apelul inculpatului prin prisma

criticilor formulate, cum și din oficiu, a constatat că acesta este întemeiat,

dar pentru alte considerente decât cele la care s-au referit criticile

inculpatului.

În aplicarea art. 378

alin. (1

1

) C. proc. pen., instanța de apel a ascultat pe inculpat la

termenul din 04 februarie 2013, acesta menținându-și declarațiile anterioare,

fără a face alte adăugiri, arătând că a spus adevărul în declarațiile date.

În privința situației

de fapt și a împrejurărilor comiterii faptei, s-a constatat că instanța de fond

a făcut o analiză temeinică a tuturor dovezilor administrate în cauză,

apreciate potrivit art. 63 C. pen., reținând că inculpatul la data de 06/07 mai

2012, în jurul orelor 00:15, pe fondul unui conflict generat de o discuție

dintre inculpat și victimă cu privire la o pereche de pantofi sport, a aplicat

victimei D.M. o lovitură cu un obiect tăietor - înțepător (briceag) într-o zonă

anatomică vitală, provocându-i leziuni ce au necesitat 23 - 25 zile îngrijiri

medicale, nefiind pusă în primejdie viața victimei.

Instanța, nu doar că

a examinat temeinic probele administrate, dar a analizat toate apărările

inculpatului, care, deși nu a negat aplicarea loviturii, a susținut că a

acționat astfel, pentru a se apăra de acțiunea agresivă a victimei îndreptată

împotriva sa, susținând în fața instanței (conform încheierii din 15 octombrie

2012) că a acționat în legitimă apărare.

Apărarea

inculpatului, în apel, se circumscrie în principal aceleiași susțineri, în

sensul că a acționat în legitimă apărare, fiind astfel justificată achitarea sa

pentru existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei.

Potrivit art. 44

alin. (2) C. pen. "este în legitimă apărare acela care săvârșește fapta

pentru a înlătura un atac material, direct, indirect și injust, îndreptat

împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în

pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc".

Din probele

administrate, nu a rezultat în niciun mod că inculpatul a acționat în legitimă

apărare, și nici nu a rezultat că victima a îndreptat un atac cu

caracteristicile menționate de art. 44 alin. (2) C. pen. împotriva

inculpatului.

Adevărat între

inculpat și victimă a apărut un conflict cu privire la apartenența unei perechi

de pantofi sport, pe acest fond intervenind și martorul M.A. pentru aplanarea

conflictului.

Dacă acțiunea

victimei este circumscrisă acestui conflict, nu doar minor, dar și nejustificat

inculpatul fiind sub influența consumului de alcool, a lovit victima cu un

briceag în zona toracică, cauzându-i leziuni grave, motiv pentru care martorul

menționat a solicitat intervenția unei ambulanțe.

S-a constatat astfel,

că mijloacele de probă administrate nu relevă nici un aspect faptic care să

susțină apărarea inculpatului, aceasta și prin prisma art. 66 alin. (2) C.

proc. pen., care dă posibilitatea inculpatului să probeze lipsa de temeinice a

acuzării, ceea ce inculpatul nu a făcut în cauză.

Așa fiind solicitarea

inculpatului de achitare nu a putut fi primită.

Cât privește individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, s-a constatat că instanța a avut în vedere nu

doar criteriile art. 72 C. pen., dar și toate circumstanțele cauzei, poziția

procesuală a inculpatului, dar și elementele ce caracterizează persoana

acestuia.

Infracțiunea de omor

calificat, chiar în forma tentativei, prezintă prin natura sa un pericol social

deosebit de ridicat, fiind îndreptată împotriva vieții, un atribut esențial al

existenței umane, inculpatul acționând cu intenția indirectă, prevăzând

rezultatul faptei sale, aceasta reieșind din modul de acțiune, zona vitală

vizată (zona toracică) și folosirea unui obiect tăietor-înțepător, chiar dacă

nu a urmărit suprimarea vieții victimei, a acceptat posibilitatea producerii

acestui rezultat, iar mobilul faptei nu-și găsește nici o justificare într-o

reacție a victimei care nu a făcut decât să solicite apartenența unei perechi

de pantofi sport. Aceste constatări conduc la concluzia că nu se justifică o

reducere mai accentuată a pedepsei, inculpatului fiindu-i reținută deja

circumstanța atenuată prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., după cum

nu poate fi aplicată o altă modalitate de executare, decât cea a regimului de

detenție, raportat la natura și gravitatea infracțiunii, modul agresiv de

acțiunea al inculpatului, chiar față de persoane cunoscute și apropiate,

această modalitate fiind aptă să asigure realizarea cerințelor art. 52 C. pen.

În ceea ce privește

soluționarea laturii civile s-a constatat că instanța de fond, greșit l-a

obligat pe inculpat la plata sumei de 1937,1 RON daune civile, către Spitalul

Clinic de Urgență "B.A." București, în condițiile în care, această

parte civilă a solicitat daune în cuantum de doar 1042,10 RON, potrivit adresei

din 03 octombrie.

Pentru acest unic

motiv, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul

inculpatului și s-a desființat sentința doar în aceste limite.

Potrivit art. 383

alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția inculpatului de

la 07 mai 2012 la zi.

Potrivit art. 383 alin.

(2

1

) și art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest

preventiv a inculpatului, apreciindu-se că în cauză fiind dovezi că inculpatul

a comis fapta pentru care este trimis în judecată, iar lăsarea în libertate a

acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu natura

și gravitatea faptei, dar și cu tulburarea ivită în rândul colectivității.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul I.A. și a criticat decizia recurată prin

prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C.

proc. pen. solicitând în principal admiterea recursului,casarea hotărârilor

recurate și achitarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., apreciind că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 44 C. pen., în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei de 5

ani închisoare, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit.

a) și c) C. pen., în raport de împrejurarea că inculpatul are familie și copii

în întreținere, nu a mai avut nici un conflict cu legea penală, nu are

antecedente penale și a avut o atitudine procesuală corectă, iar ca modalitate

de executare a solicitat aplicarea art. 86

1

C. pen.

Examinând recursul

declarat prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte, reține că

recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Astfel, din întreg

materialul probator administrat în cauză, respectiv (declarațiile inculpatului

date în ambele faze ale procesului penal; declarațiile părții vătămate date în

cursul urmăririi penale; declarațiile martorului M.A. date în cursul urmăririi

penale; procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare; procesul-verbal

de redare a apelului telefonic efectuat la numărul unic de urgență 112;

procesul-verbal întocmit de organele de poliție la momentul deplasării la locul

incidentului și planșele foto atașate; expertiza medico-legală a Institutului

Național de Medicină Legală; celelalte acte medicale; procesul-verbal de

cercetare la fața locului și fotografiile judiciare anexate; corpul delict

ridicat de organele de poliție și mijloacele materiale de probă), rezultă fără

dubii că inculpatul nu a săvârșit fapta în legitimă apărare întrucât niciuna

din probele de la dosar nu conturează ipoteza unui atac material, imediat,

direct, injust, care să fi pus în pericol grav persoana inculpatului, nefiind

incidente dispozițiile art. 44 alin. (2) C. pen., potrivit cărora "este în

legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac

material, direct, indirect și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau

împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau

drepturile celui atacat ori interesul obștesc". Altercația ori

neînțelegerea plecată de la posesia ori proprietatea asupra unor pantofi sport

nu se poate circumscrie condițiilor atacului descris anterior.

Cu privire la critica

vizând reindividualizarea pedepsei, Înalta Curte reține că, la individualizarea

pedepselor aplicate față de inculpat au fost avute în vedere criteriile enumerate

de art. 72 C. pen. care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se

ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă

fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Înalta Curte adaugă

aspectelor analizate și reținute de instanțele de fond și apel, evidențiate

anterior pe aspectul individualizării pedepsei, împrejurarea că pericolul

pentru ordinea publică, în prezenta cauză, este dat de natura și gravitatea

infracțiunii, modalitatea în care a acționat, respectiv lovirea victimei într-o

zonă vitală a corpului (zona toracică), cu un obiect apt a produce leziuni

grave (cuțit), pe timpul nopții, precum și faptul că inculpatul se afla sub

influența băuturilor alcoolice.

Circumstanțele

personale referitoare la situația familială, conduita bună avută anterior

săvârșirii faptei, cu accent pe vârstă inculpatului, pe lipsa antecedentelor

penale, pe împrejurarea că a avut atitudine procesuală corectă, de recunoaștere

și regret a săvârșirii faptei, nu sunt suficiente pentru a conduce la

necesitatea reducerii cuantumului pedepselor ori la reținerea și a altor

circumstanțe atenuante, cu atât mai mult cu cât, inculpatul a fost condamnat la

pedeapsa de 5 ani închisoare, o pedeapsă sub minimul special, ca urmare a

reținerii de către instanța de fond și menținute în apel a dispozițiilor art.

75 lit. c) C. pen.

Așadar, Înalta Curte

reține că pedepsele stabilite și modalitatea de executare sunt apte să atingă

scopul preventiv și educativ al sancțiunii și nu se impune reindividualizarea

judiciară a acestora.

Față de aceste

considerente Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A. împotriva

Deciziei penale nr. 25 din 04 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția

l penală.

Va deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.A., durata reținerii și arestării

preventive de la 07 mai 2012 la 08 mai 2013.

Va obliga recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul I.A. împotriva Deciziei penale nr. 25 din 04

februarie 2013 a Curții de Apel București, secția l penală.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului I.A., durata reținerii și arestării preventive

de la 07 mai 2012 la 08 mai 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 08 mai 2013.

Procesat

de GGC - NN