ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1548/2013

Deliberând asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 1056/F din 10 decembrie 2012 Tribunalul București , secția l penală, în baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.A. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 07 mai 2012 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat briceagul folosit la săvârșirea infracțiunii. A luat act că partea vătămată D.M. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 14 și 346 alin. (2) C. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1937,1 RON, despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "B.A." București. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 2700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză (declarațiile inculpatului date în ambele faze ale procesului penal; declarațiile părții vătămate date în cursul urmăririi penale; declarațiile martorului M.A.

date în cursul urmăririi penale; procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare; procesul-verbal de redare a apelului telefonic efectuat la numărul unic de urgență 112; procesul-verbal întocmit de organele de poliție la momentul deplasării la locul incidentului și planșele foto atașate; raportul expertiză medico-legală al Institutului Național de Medicină Legală; celelalte acte medicale; procesul-verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare anexate; celelalte acte depuse în dosarul de urmărire penală, corpul delict ridicat de organele de poliție și mijloacele materiale de probă), prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei,că la data de 6 din 07 mai 2012, în jurul orei 00:15, partea vătămată D.M.

a revenit împreună cu martorul M.A. în zona intersecției dintre b-dul E. cu strada A. sector 3, București în apropierea unui punct termic, unde obișnuiau să înnopteze în perioada verii și unde își țineau bunuri personale. În acest loc se afla și inculpatul I.A., care dormea lângă o pereche de pantofi sport, pe care partea vătămată D.M. i-a considerat ca fiind sustrași de la o prietenă a sa, motiv pentru care a încercat să-i recupereze. În aceste condiții, între partea vătămată D.M. și inculpat, care s-a trezit din somn și a susținut că pantofii respectivi sunt ai săi, a izbucnit o altercație. Martorul M.A. a rugat pe partea vătămată să încerce să îl calmeze pe inculpat, pentru a nu tulbura și a intra în conflict cu locatarii blocurilor învecinate, însă inculpatul, fiind sub influența consumului de alcool, a lovit partea vătămată în zona toracică cu un briceag, pe care îl avea asupra sa, lovitura aplicată determinând ruperea lamei briceagului.

Întrucât inculpatul continua să se manifeste în mod zgomotos și agresiv, martorul M.A. l-a lovit o singură dată cu piciorul și, realizând că prietenul său a suferit leziuni grave, a mers la o cabină telefonică din apropiere și a solicitat intervenția unei ambulanțe. Partea vătămată D.M. a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență B.A. București, prezentând "o plagă produsă prin înjunghiere hemitorace drept, hemopneumotorax, emfizem subcutanat latero-toracic", intervenția chirurgicală promptă fiind de natură a salva viața victimei. Conform raportului de expertiză medico-legală (întocmit pe baza actelor medicale), "D.M. a fost internat în perioada 7 mai - 8 mai 2012 la Secția Chirurgie Generală a Spitalului Clinic de Urgență "B.A." cu diagnosticul agresiune declarativ.

Plagă produsă prin înjunghiere hemitorace drept în spațiul III intercostal drept pe linia axilară posterioară lungă de aprox. 0,5 cm, traiect orizontal. Hemopneumotorax minim drept. Emfizem subcutanat latero-toracic drept, pentru care s-a intervenit chirurgical la data de 7 mai 2012, practicându-se pleurotomie minimă dreapta (se evacuează aer și aprox. 200 ml sânge) și sutura plăgii de la nivelul spațiului III intercostal drept. Un astfel de diagnostic ca cel prezentat de sus-numitul (...) necesită în mod normal, în condițiile unei evoluții favorabile 23 - 25 zile îngrijiri medicale.

Leziunile traumatice consemnate în cuprinsul foii de observație s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil în noaptea de 6/7 mai 2012. Leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața victimei și nu constituie infirmitate." Tribunalul a constatat, că din procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare a rezultat că inculpatul a susținut că lângă centrala termică de pe strada A. s-a întâlnit cu "doi oameni", iar în urma altercației s-a speriat și a scos un briceag cu lungimea lamei de circa 2,5 cm cu care l-a înțepat pe unul dintre cei doi, după care a fugit. În declarația consemnată de organele de poliție, inculpatul a declarat că recunoaște și regretă fapta, care a fost săvârșită în condiții de întuneric și în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, or aceste susțineri ale inculpatului se coroborează cu declarațiile martorului M.A.

și ale părții vătămate. Tribunalul a considerat că este cu desăvârșire exclusă ipoteza săvârșirii faptei fără intenție, câtă vreme inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, rezultat pe care chiar dacă nu l urmărit, cel puțin a acceptat posibilitatea producerii acestuia. Fiind vorba de o lovitură aplicată cu un obiect tăietor-înțepător, care a necesitat intervenția chirurgicală de specialitate și efectuarea pleurotomiei minimă dreapta (s-au evacuat aer și aprox. 200 ml sânge) și sutura plăgii de la nivelul spațiului III intercostal drept, este evident că agresiunea asupra părții vătămate a fost aptă a duce la decesul acesteia. De asemenea,Tribunalul nu a primit apărarea potrivit căreia inculpatul a săvârșit fapta în legitimă apărare, întrucât niciuna din probele de la dosar nu conturează ipoteza unui atac material, imediat, direct, injust, care să fi pus în pericol grav persoana inculpatului.

Dimpotrivă, din declarația martorului M.A. și din susținerile inculpatului mai sus arătate, a rezultat fără nici un dubiu că a fost vorba de o simplă altercație, în urma căreia inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a lovit cu briceagul pe partea vătămată fără a exista un motiv întemeiat și rezonabil care să justifice recurgerea la un asemenea gest. Tribunalul a considerat că nu poate fi vorba nici măcar de o provocare a inculpatului, probele administrate în cauză nerelevând acte de violență, o atingere gravă a demnității persoanei sau o altă acțiune ilicită gravă comise de partea vătămată. Din probele administrate în cauză a rezultat că între inculpat și partea vătămată a existat o dispută cu privire la o pereche de pantofi sport, despre care partea vătămată a pretins că sunt ai unei prietene a lui, iar inculpatul a susținut că sunt ai lui.

Or o asemenea neînțelegere nu putea fi rezolvată în niciun fel prin lovirea părții vătămate cu briceagul în hemitorace. Tribunalul a înlăturat ca vădit neîntemeiată apărarea inculpatului că briceagul avea lama ruptă de dinainte de incidentul dintre el și partea vătămată și că anterior acestui moment partea vătămată a avut un conflict cu martorul M.A., sub acest aspect, Tribunalul reținând că nu există nici o probă. Dimpotrivă, declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale sunt cu totul în sensul situației de fapt reținute de Tribunal. Sub aspectul încadrării juridice a infracțiunii, Tribunalul a reținut că fapta inculpatului I.A.

de a aplica o lovitură cu un obiect tăietor-înțepător într-o zonă anatomică vitală a părții vătămate D.M., provocându-i leziuni ce au necesitat 23 - 25 zile îngrijiri medicale, întrunește, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat art. 174 - 175 lit. i) C. pen., fapta fiind săvârșită în loc public. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa,Tribunalul a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura și gravitatea faptei, pericolul social concret al faptei, împrejurările comiterii faptei și persoana făptuitorului.

Astfel, la stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea, Tribunalul a ținut seama de periculozitatea foarte ridicată și răsunetul deosebit de negativ al infracțiunii de omor în rândul cetățenilor, chiar și în forma tentativei, de urmările grave care se puteau produce prin lovitura de briceag într-o zonă vitală, respectiv în toracele părții vătămate, de lipsa antecedentelor penale la momentul săvârșirii faptei, de vârsta relativ tânără a inculpatului, de recunoașterea săvârșirii faptei, de faptul că inculpatul figurează cu o amendă administrativă pentru fapta prevăzută de art. 21 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, de starea de ebrietate, care a atenuat controlul mintal al inculpatului, de neînțelegerile anterioare dintre părți.

Față de atitudinea inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, chiar dacă acesta a invocat acțiunea agresivă a părții vătămate și starea de legitimă apărare, s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., iar potrivit art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a coborât pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege, într-un cuantum corespunzător pericolului social al faptei și periculozității făptuitorului, întrucât infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate deosebită, fiind de natură să pericliteze serios relațiile sociale ocrotite de lege. Tribunalul a considerat că nu sunt incidente alte circumstanțe sau cauze de atenuare a pedepsei, neputându-se vorbi de provocarea inculpatului de partea vătămată sau de depășirea scuzabilă a limitelor legitimei apărări.

Cu privire la starea de arest preventiv a inculpatului, Tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat și nici nu s-au modificat și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Astfel, din materialul probator s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată și sa apreciat că se mențin și cerințele prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Tribunalul a reținut că partea vătămată D.M.

nu s-a constituit parte civilă, luând act de acest lucru și că Spitalul Clinic de Urgență "B.A." București s-a constituit parte civilă cu suma de 1937,1 RON, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, serviciilor medicale și medicamentelor acordate părții vătămate. Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel, inculpatul I.A., fără a-l motiva în scris, dar susținând că sentința nu este legală și temeinică întrucât a fost condamnat în mod greșit, impunându-se achitarea pe temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. Apelantul inculpat a susținut că a comis fapta în legitimă apărare, victima a pătruns în locuința unde se afla, trezindu-l și cerându-i să-i restituie o pereche de pantofi, motiv pentru care s-a iscat un conflict, partea vătămată agresându-l pe inculpat, iar acesta a răspuns pentru a se apăra, lovind-o cu briceagul.

Dacă nu se va reține solicitarea de achitare, inculpatul a susținut că prin eficientizarea circumstanțelor atenuante reținute deja prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. să se procedeze la reindividualizarea pedepsei, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Curtea, examinând potrivit art. 371 și art. 378 C. proc. pen. apelul inculpatului prin prisma criticilor formulate, cum și din oficiu, a constatat că acesta este întemeiat, dar pentru alte considerente decât cele la care s-au referit criticile inculpatului. În aplicarea art. 378 alin. (1 1 ) C. proc. pen., instanța de apel a ascultat pe inculpat la termenul din 04 februarie 2013, acesta menținându-și declarațiile anterioare, fără a face alte adăugiri, arătând că a spus adevărul în declarațiile date.

În privința situației de fapt și a împrejurărilor comiterii faptei, s-a constatat că instanța de fond a făcut o analiză temeinică a tuturor dovezilor administrate în cauză, apreciate potrivit art. 63 C. pen., reținând că inculpatul la data de 06/07 mai 2012, în jurul orelor 00:15, pe fondul unui conflict generat de o discuție dintre inculpat și victimă cu privire la o pereche de pantofi sport, a aplicat victimei D.M. o lovitură cu un obiect tăietor - înțepător (briceag) într-o zonă anatomică vitală, provocându-i leziuni ce au necesitat 23 - 25 zile îngrijiri medicale, nefiind pusă în primejdie viața victimei.

Instanța, nu doar că a examinat temeinic probele administrate, dar a analizat toate apărările inculpatului, care, deși nu a negat aplicarea loviturii, a susținut că a acționat astfel, pentru a se apăra de acțiunea agresivă a victimei îndreptată împotriva sa, susținând în fața instanței (conform încheierii din 15 octombrie 2012) că a acționat în legitimă apărare. Apărarea inculpatului, în apel, se circumscrie în principal aceleiași susțineri, în sensul că a acționat în legitimă apărare, fiind astfel justificată achitarea sa pentru existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei. Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen.

"este în legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, indirect și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc". Din probele administrate, nu a rezultat în niciun mod că inculpatul a acționat în legitimă apărare, și nici nu a rezultat că victima a îndreptat un atac cu caracteristicile menționate de art. 44 alin. (2) C. pen. împotriva inculpatului. Adevărat între inculpat și victimă a apărut un conflict cu privire la apartenența unei perechi de pantofi sport, pe acest fond intervenind și martorul M.A. pentru aplanarea conflictului.

Dacă acțiunea victimei este circumscrisă acestui conflict, nu doar minor, dar și nejustificat inculpatul fiind sub influența consumului de alcool, a lovit victima cu un briceag în zona toracică, cauzându-i leziuni grave, motiv pentru care martorul menționat a solicitat intervenția unei ambulanțe. S-a constatat astfel, că mijloacele de probă administrate nu relevă nici un aspect faptic care să susțină apărarea inculpatului, aceasta și prin prisma art. 66 alin. (2) C. proc. pen., care dă posibilitatea inculpatului să probeze lipsa de temeinice a acuzării, ceea ce inculpatul nu a făcut în cauză. Așa fiind solicitarea inculpatului de achitare nu a putut fi primită. Cât privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a constatat că instanța a avut în vedere nu doar criteriile art. 72 C. pen., dar și toate circumstanțele cauzei, poziția procesuală a inculpatului, dar și elementele ce caracterizează persoana acestuia.

Infracțiunea de omor calificat, chiar în forma tentativei, prezintă prin natura sa un pericol social deosebit de ridicat, fiind îndreptată împotriva vieții, un atribut esențial al existenței umane, inculpatul acționând cu intenția indirectă, prevăzând rezultatul faptei sale, aceasta reieșind din modul de acțiune, zona vitală vizată (zona toracică) și folosirea unui obiect tăietor-înțepător, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții victimei, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat, iar mobilul faptei nu-și găsește nici o justificare într-o reacție a victimei care nu a făcut decât să solicite apartenența unei perechi de pantofi sport.

Aceste constatări conduc la concluzia că nu se justifică o reducere mai accentuată a pedepsei, inculpatului fiindu-i reținută deja circumstanța atenuată prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., după cum nu poate fi aplicată o altă modalitate de executare, decât cea a regimului de detenție, raportat la natura și gravitatea infracțiunii, modul agresiv de acțiunea al inculpatului, chiar față de persoane cunoscute și apropiate, această modalitate fiind aptă să asigure realizarea cerințelor art. 52 C. pen. În ceea ce privește soluționarea laturii civile s-a constatat că instanța de fond, greșit l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1937,1 RON daune civile, către Spitalul Clinic de Urgență "B.A." București, în condițiile în care, această parte civilă a solicitat daune în cuantum de doar 1042,10 RON, potrivit adresei din 03 octombrie.

Pentru acest unic motiv, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul inculpatului și s-a desființat sentința doar în aceste limite. Potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția inculpatului de la 07 mai 2012 la zi. Potrivit art. 383 alin. (2 1 ) și art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, apreciindu-se că în cauză fiind dovezi că inculpatul a comis fapta pentru care este trimis în judecată, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu natura și gravitatea faptei, dar și cu tulburarea ivită în rândul colectivității. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul I.A.

și a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. solicitând în principal admiterea recursului,casarea hotărârilor recurate și achitarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 44 C. pen., în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei de 5 ani închisoare, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., în raport de împrejurarea că inculpatul are familie și copii în întreținere, nu a mai avut nici un conflict cu legea penală, nu are antecedente penale și a avut o atitudine procesuală corectă, iar ca modalitate de executare a solicitat aplicarea art. 86 1 C. pen.

Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte, reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta. Astfel, din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv (declarațiile inculpatului date în ambele faze ale procesului penal; declarațiile părții vătămate date în cursul urmăririi penale; declarațiile martorului M.A.

date în cursul urmăririi penale; procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare; procesul-verbal de redare a apelului telefonic efectuat la numărul unic de urgență 112; procesul-verbal întocmit de organele de poliție la momentul deplasării la locul incidentului și planșele foto atașate; expertiza medico-legală a Institutului Național de Medicină Legală; celelalte acte medicale; procesul-verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare anexate; corpul delict ridicat de organele de poliție și mijloacele materiale de probă), rezultă fără dubii că inculpatul nu a săvârșit fapta în legitimă apărare întrucât niciuna din probele de la dosar nu conturează ipoteza unui atac material, imediat, direct, injust, care să fi pus în pericol grav persoana inculpatului, nefiind incidente dispozițiile art. 44 alin. (2) C. pen., potrivit cărora "este în legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, indirect și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc". Altercația ori neînțelegerea plecată de la posesia ori proprietatea asupra unor pantofi sport nu se poate circumscrie condițiilor atacului descris anterior.

Cu privire la critica vizând reindividualizarea pedepsei, Înalta Curte reține că, la individualizarea pedepselor aplicate față de inculpat au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte adaugă aspectelor analizate și reținute de instanțele de fond și apel, evidențiate anterior pe aspectul individualizării pedepsei, împrejurarea că pericolul pentru ordinea publică, în prezenta cauză, este dat de natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea în care a acționat, respectiv lovirea victimei într-o zonă vitală a corpului (zona toracică), cu un obiect apt a produce leziuni grave (cuțit), pe timpul nopții, precum și faptul că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Circumstanțele personale referitoare la situația familială, conduita bună avută anterior săvârșirii faptei, cu accent pe vârstă inculpatului, pe lipsa antecedentelor penale, pe împrejurarea că a avut atitudine procesuală corectă, de recunoaștere și regret a săvârșirii faptei, nu sunt suficiente pentru a conduce la necesitatea reducerii cuantumului pedepselor ori la reținerea și a altor circumstanțe atenuante, cu atât mai mult cu cât, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, o pedeapsă sub minimul special, ca urmare a reținerii de către instanța de fond și menținute în apel a dispozițiilor art. 75 lit. c) C. pen. Așadar, Înalta Curte reține că pedepsele stabilite și modalitatea de executare sunt apte să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii și nu se impune reindividualizarea judiciară a acestora.

Față de aceste considerente Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A. împotriva Deciziei penale nr. 25 din 04 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția l penală. Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.A., durata reținerii și arestării preventive de la 07 mai 2012 la 08 mai 2013. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.A. împotriva Deciziei penale nr. 25 din 04 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția l penală. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.A., durata reținerii și arestării preventive de la 07 mai 2012 la 08 mai 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 mai 2013. Procesat de GGC - NN