ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2048/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2048/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 277 din 12

decembrie 2012 a Tribunalului Vrancea s-a admis cererea de schimbare a

încadrării juridice cu privire la infracțiunea săvârșită de inculpatul B.A.I.,

din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare

corporală prevăzută de art. 181 alin. (l) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., s-a dispus

încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B.A.I.

S-a constatat că inculpatul a fost

reținut 24 de ore cu începere de la 21 august 2012 ora 11,30 până la 22 august

2012 ora 11,30, conform Ordonanței de reținere nr. 15 din 21 august 2012 depusă

la dosar urmărire penală.

S-a constatat că Spitalul Municipal

Adjud nu se constituie parte civilă conform adresei nr. 4302 din 03 decembrie 2012

depusă la instanță.

S-a dispus obligarea inculpatului la

despăgubiri civile după cum urmează:

- la 396,74 lei RON către Spitalul

Județean de Urgență Bacău;

- la 376,2 lei către Serviciul de

Ambulanță Județean Vrancea, plus dobânzile legale aferente acestor două sume începând

cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea

integrală a acestora, conform art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în

domeniul sănătății, modificat prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006.

S-a dispus confiscarea toporului de la

inculpat.

În baza art. 192 alin. (1) pct. 2 lit.

b) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului și partea vătămată la

cheltuieli judiciare către stat după cum urmează:

- la câte 250 lei în faza de urmărire

penală;

- la câte 50 lei în faza de judecată.

S-a reținut printre altele că, în ziua

de 07 februarie 2012, în jurul orelor 16,30, tatăl concubinei inculpatului R.V.,

împreună cu mama sa R.V., au venit cu vaca lor de la domiciliul acestora din

cartierul Șișcani, municipiul Adjud, pentru a o lăsa la ei, urmând ca după

aproximativ o săptămână aceștia să se mai împrumute de bani să o achite.

Când părinții lui R.L. au venit cu

vaca la domiciliul acesteia, în casă se afla aceasta, concubinul ei și cei doi

copii ai lor.

La scurt timp, inculpatul B.A.I. a

plecat de acasă la părinții săi tot în cartierul Șișcani pentru a le cere niște

bani împrumut.

După circa 20 de minute de la plecarea

inculpatului, în casă a venit concubinul surorii sale, C.M., respectiv partea

vătămată, în stare de ebrietate, care în prima fază a lovit un geam de la ușa

de acces în cameră, geam ce s-a spart în bucăți și de asemenea a rupt mânerul

de la broasca ușii.

Apoi acesta, fără să îi spună cineva

ceva, a început să îl lovească pe tatăl concubinei inculpatului cu pumnii și

să-l înjure, de asemenea, a amenințat pe mama acesteia că o omoară, apoi a

început să o înjure pe concubina inculpatului, aceasta necunoscând motivul

pentru care partea vătămată C.M. a venit cu scandal. Când a venit partea

vătămată C.M. în casă la concubina inculpatului, acesta era însoțit de numita R.A.E.,

ea îl instiga pe concubinul său, respectiv pe partea vătămată să provoace

scandal și să le bată în casa lor.

În momentul în care scandalul lua

proporții concubina inculpatului a dat-o afară din casă pe sora sa, apoi,

împreună cu tatăl său, l-a dat afară din casă și pe partea vătămată C.M., după

ce tatăl acesteia l-a lovit cu palma peste față.

În timp ce partea vătămată C.M. era în

fața casei concubinei inculpatului, acesta din urmă, respectiv B.A.I. a venit

acasă și s-a luat și acesta de partea vătămată C.M., deoarece era provocat de

acesta la scandal.

Inculpatul a vrut să îl dea afară pe

partea vătămată însă acesta a refuzat, i-a băgat mâna în gât inculpatului

spunându-i că nu îi este teamă „nici de Dumnezeu, nici de inculpat”. Apoi

partea vătămată a început să-i adreseze injurii inculpatului, să îl amenințe că

îl va tăia în locuința sa, că „unde îi stă capul acolo îi vor sta și picioarele”

și în cele din urmă inculpatul l-a lovit cu pumnul pe partea vătămată.

Între timp, concubina părții vătămate

a ieșit în drum și îl striga pe partea vătămată spunându-i să meargă acasă

întrucât i-a speriat copii inculpatului. Inculpatul și partea vătămată au ieșit

în curte, partea vătămată s-a îndreptat spre locul unde erau depozitate lemnele

și a luat toporul. Inculpatul a mers după partea vătămată, s-a luat după

acesta, i-a smuls toporul din mână și l-a lovit odată cu muchia toporului în

partea laterală dreapta a capului.

S-a apreciat că situația de fapt

astfel cum a fost reținută mai sus rezultă din declarația concubinei inculpatului

dată la urmărirea penală, declarația numitului R.V. dată la urmărirea penală, a

numitei R.V. dată tot la urmărirea penală, declarația inculpatului dată la

urmărirea penală, coroborate în parte cu concluziile raportului de constatare

medico-legală nr. 36/ B din 17 februarie 2012 efectuată de S.M.L. Vrancea depus

la dosar urmărire penală care consemnează „fractură închisă cominutivă

temporală dreapta iradiată la nivelul mijlociul al bazei craniului”, precum și

cu planșele foto aflate la dosar urmărire penală.

În drept, s-a apreciat că fapta

inculpatului B.A.I., care la data de 07 februarie 2012, în jurul orei 18,30, a

lovit odată cu muchia toporului în partea laterală dreapta a capului pe partea

vătămată C.M. aflat în stare de ebrietate, constituie infracțiunea prevăzută de

art. 181 alin. (l) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, care a criticat-o sub aspectul

greșitei schimbări a încadrării juridice.

Instanța de apel a apreciat această

critică neîntemeiată, reținând că probele administrate în cauză nu au făcut

dovada că inculpatul a acționat cu intenție, chiar indirectă, de a suprima

viata victimei.

În cadrul, însă, devolutiv al

apelului, a apreciat că se impune corectarea hotărârii primei instanțe sub

aspectul nelegalei confiscări a toporului de la inculpat, având în vedere

dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen. și soluția de nerăspundere penală a

inculpatului menținută în cauză, precum și sub aspectul cheltuielilor de

spitalizare acordate spitalelor ce s-au constituit părți civile în cauză.

În consecință, Curtea de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 49/ A din 12

februarie 2013, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vrancea împotriva sentinței penale nr. 277 din 12 decembrie 2012 pronunțată de

Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 4557/91/2012 și în consecință :

A desființat în parte sentința penală

apelată și în rejudecare:

A înlăturat dispozițiile referitoare

la Spitalul Municipal Adjud și la confiscarea toporului de la inculpatul B.A.I.

A înlăturat dispoziția de acordare a

dobânzilor legale aferente sumei de 396,74 lei către partea civilă Spitalul

Județean de Urgență Bacău.

A constatat că prin adresa nr. 4302

din 3 decembrie 2012, Spitalul Municipal Adjud s-a constituit parte civilă fără

a preciza natura și cuantumul despăgubirilor.

A modificat dispoziția referitoare la

partea civilă Spitalul Județean de Urgență Bacău, în sensul că inculpatul B.A.I.

a fost obligat să plătească suma de 396,74 lei actualizată cu rata inflației la

data plății efective a debitului cu titlu de despăgubiri civile către această

parte civilă.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale apelate.

Onorariul parțial al apărătorului din

oficiu în sumă de 50 lei se va vira către Baroul Galați din fondurile

Ministerului Justiției (av. T.L.C.).

A constatat că inculpatul B.A.I. a

fost reținut 24 de ore, de la 21 august 2012, ora 11,30 la 22 august 2012, ora

11,30.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina

acestuia.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, care a invocat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., criticând

greșita schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpatul B.A.I.,

apreciind că acesta a comis fapta de tentativă la infracțiunea de omor

calificat.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând decizia penală

recurată, atât prin prisma criticilor formulate de parchet, cât și conform art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și

temeinică.

Probele administrate în cauză au

conturat o situație de fapt relativ diferită decât cea reținută în actul de

sesizare a instanței, la care parchetul face trimitere prin motivele de recurs.

Astfel, prima instanță a reținut că

inculpatul a aplicat doar o singură lovitură părții vătămate, și nu două, așa

cum se prezintă fapta în rechizitoriu. Lovitura a avut loc în prezența

concubinei inculpatului, a celor doi copii și a socrilor inculpatului, partea

vătămată fiind în stare de ebrietate, manifestând un comportament fizic și

verbal agresiv atât față de inculpat, cât și față de socrul acestuia.

Nici raportul de constatare

medico-legală nu evidențiază mai multe lovituri aplicate victimei, iar aspectul

cel mai important este acela că prin Avizul Comisiei de Avizare și Control al

Actelor Medico-Legale nr. 1708 din 20 august 2012 și din 22 noiembrie 2012 a I.M.L.

Iași nu au mai fost menținute concluziile raportului de constatare

medico-legală, stabilindu-se în mod corect și definitiv că leziunile traumatice

ale părții vătămate nu au fost de natură să-i pună acestuia viața în primejdie.

Pornindu-se de la aceste concluzii,

fapta inculpatului a fost analizată din perspectiva dinamicii agresiunii,

obiectului vulnerant utilizat, urmările produse, conduitei părților, pentru a

se putea stabili tipul de vinovăție a acestuia.

Toate aceste circumstanțe, analizate,

au condus la concluzia, corectă, că inculpatul nu a acționat cu intenția, nici

directă, nici indirectă, de a ucide victima.

Astfel, toporul folosit la lovirea

părții vătămate are dimensiuni medii: coadă de lemn în lungime de 1 m, partea

metalică cu tăiș având o lungime de 17,5 cm și o lățime de 9 cm, iar muchia

având dimensiunile de 6 x 6 cm.

Un astfel de instrument, chiar dacă

prin lovire cu tăișul este apt să producă moartea unei persoane, în speța de

față a fost utilizat nu cu tăișul, ci cu muchia, doar în scopul vătămării

părții vătămate și nu cu intenția de a o ucide.

Partea vătămată C.M. a fost internată

la Spitalul Județean de Urgență Bacău, având la externare diagnosticul de

fractură închisă cominutivă temporală dreapta iradiată la etajul mijlociu al

bazei craniului, hematom extradural acut temporal drept și otită medie acută

posttraumatică dreapta.

Un astfel de diagnostic coroborat cu

faptul că inculpatul a lovit-o pe. partea vătămată în zona capului, în partea

dreaptă, o singură dată, cu muchia toporului, exclude intenția acestuia, chiar

și indirectă de a suprima viața lui C.M.

Lovitura aplicată a avut o intensitate

redusă, fiind utilizată partea toporului care în mod normal nu produce leziuni

grave. Chiar dacă s-a produs o fractură, aceasta nu are un caracter grav, iar

în raport cu dimensiunile toporului, doar greutatea acestuia este în măsură să

cauzeze astfel de leziuni, dacă este direcționată, astfel cum a procedat

inculpatul, în sensul lovirii părții vătămate.

În măsura în care inculpatul ar fi

dorit chiar și indirect uciderea părții vătămate, ar fi acționat prin aplicarea

unei altfel de lovituri, cu o intensitate mai ridicată, chiar și medie, iar

consecințele ar fi fost mult mai grave.

De altfel, partea vătămată a refuzat

orice fel de tratament și s-a externat, iar evoluția clinică ulterioară a fost

pozitivă chiar și în acest context.

În concluzie, prima instanță a

stabilit în mod corect încadrarea juridică a faptei ca fiind cea de vătămare

corporală gravă, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. și nu cea de tentativă

la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art.

174 – art. 175 lit. i) C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de parchet.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul avocat

oficiu, parțial, de 50 lei, urmând a se plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei

penale nr. 49/ A din 12 februarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală

și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat B.A.I.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

iunie 2013.