ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1967/2013

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 144 din 04 octombrie 2012, Tribunalul Călărași, secția penală, a admis cererile formulate de inculpați, prin apărători, privind judecarea cauzei în procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 141 din Legea nr. 295/2004 cu referire la art. 320

1

C. proc. pen a condamnat pe fiecare dintre inculpații D.N. și inculpatul R.C.V., la câte 2 ani închisoare.

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 320

1

C. proc. pen a condamnat pe inculpatul Ș.A.C. la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen.

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 320

1

C. proc. pen a condamnat pe inculpatul D.A.C., la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen.

În baza art. 14 din Legea nr. 295/2004 a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpaților, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev, de art. 64 lit. a) Teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81-82 și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării.pedepselor pronunțate inclusiv a pedepselor accesorii pentru inculpații D.A.C. și Ș.A.C., pe o perioadă de 4 ani calculată de la data rămânerii definitive a prezentei, perioadă ce constituie termen de încercare.

A pus în vedere inculpaților dispozițiile art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepselor pronunțate împotriva acestora.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. a dispus confiscarea specială în folosul statului a două pistoale, arme aflate la I.P.J. Călărași - Serviciul Arme Explozivi și Substanțe Periculoase.

A obligat pe inculpatul R.C.V. la 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care 300 Iei reprezintă onorariu apărător oficiu, avocat M.M., pe inculpatul D.N. la 175 Iei cheltuieli judiciare către stat din care 75 lei reprezintă cotă procent apărător oficiu, avocat M.M., pe fiecare dintre inculpații D.A.C. și Ș.A.C. la câte 175 lei cheltuieli judiciare către stat din care 75 Iei, pentru fiecare reprezintă cotă procentuală din onorariu apărător oficiu, avocat M.T.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din data de 02 iulie 2012 au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații D.A.C.  pentru săvârșirea a două infracțiuni aflate în concurs real, una prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și una prev. de art. 141 din Legea nr. 295/2004, inculpatul Ș.A.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, incuIpatul D.N. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 141 din Legea nr. 295/2004 și inculpatul R.C.V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 141 din Legea nr. 295/2004.

În sarcina inculpaților s-a reținut că în anul 2010, inculpații Ș.A.C. și D.A.C. au trecut frontiera de stat a României în orașul Silistra din Bulgaria și au cumpărat dintr-un magazin un pistol de autoapărare (armă neletală) pentru împrăștiat gaze iritant lacrimogene și câteva cartușe.

Deși cumpărarea pistolului s-a făcut pe baza cărții de identitate a inculpatului D.A.C. arma a intrat imediat în posesia lui Ș.A.C. ce nu avea autorizație de procurare și deținere arme neletale.

Având pistolul asupra sa, inculpatul Ș.A.C. a trecut frontiera de stat înapoi în România prin același punctvamal, fără a declara vameșilor că are arma asupra sa, ducând arma la domiciliu și deținând-o ilegal o perioadă de timp.

La scurt timp, după câteva zile, D.A.C. a mers din nou în orașul Silistra din Bulgaria și a cumpărat din același magazin alte două pistoale neletale de autoapărare pentru împrăștiat gaze iritant lacrimogene, pe care Ie-a introdus în România prin același punct vamal, fără a le declara vameșilor, ducându-le la domiciliu și vânzându-Ie numiților R.C.V. și D.N., care îl rugaseră anterior pe D.A.C. să le procure câte o armă de tipul respectiv, deși nici unui nu era autorizat să procure sau să dețină astfel de arme.

În data de 20 august 2010, organele de poliție au ridicat de la R.C.V. și D.N. cele două pistoale neletale.

Audiați inculpații, în faza primelor cercetări, au recunoscut săvârșirea faptelor în maniera descrisă mai sus.

În fața instanței de judecată toți inculpații au declarat că recunosc faptele în totalitate, că sunt de acord cu situația de fapt și de drept descrisă în actul de inculpare și că înțeleg să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. privind judecarea cauzei în procedura prescurtată.

Inculpații au precizat că-și însușesc probatoriile administrate în faza de urmărire penală fără obiecțiuni și nu au solicitat noi probatorii decât înscrisuri în circumstanțiere.

Împotriva acestei sentințe, inculpații au declarat apel aducând critici referitoare la individualizarea pedepselor, solicitând aplicarea unor pedepse situate sub minimul special prin efectul circumstanțelor atenuante.

Prin Decizia penală nr. 2 din 1 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarat de inculpați împotriva sentinței penale nr. 144 din 4 octombrie 2012 a Tribunalului Călărași.

Pentru a decise astfel, instanța de apel a reținut că la individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere faptul că inculpații, deși tineri și fără o ocupație importantă care să impună risc privind securitatea personală și-au procurat arme din Bulgaria, făcând deci un drum special pentru a le cumpăra. Instanța consideră că posesia armelor Ie dădea inculpaților siguranța autoapărării în orice situație astfel că.inculpații oricând ar fi' putut crea său implica într-un conflict spontan. Realitatea zilnică a violenței stradale susține opinia instanței arătată mai sus.

De menționat că inculpatul D.N. are antecedente penale pentru vătămare corporală gravă și chiar dacă nu se află în situația recidivei condamnarea sa anterioară arată că inculpatul e predispus la agresivitate,

Pentru aceste'considerente instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen. pentru nici unul dintre inculpați, dar a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pentru toți inculpații, iar pentru inculpații D.A.C. și Ș.A.C. a dispus suspendarea și pentru pedepsele accesorîi.

în raport cu circumstanțele reale de comitere a faptelor, modalitatea concretă în care inculpații au acționat, urmările pe care faptele. le-au avut și le-ar fi putut avea, nu se impune reducerea pedepselor prin aplicarea circumstanței atenuate prev,.de art. 74 lit. a) C. pen. și nici a unei alte circumstanțe, pentru asigurarea finalității prev. de art. 52 C. pen.

în ceea ce privește solicitarea parchetului de a se dispune asupra suspendării pedepselor accesorii și pentru inculpații D.N. și R.C.V., instanța de apel a constatat că din considerentele sentinței, rezultă că s-a dispus ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea condiționată prev. de art. 81 C. pen., pentru toți inculpații, însă pedepsele accesorii au fost suspendate doar pentru inculpații D.A.C.și Ș.A.C.

Instanța de apel a apreciat că solicitarea parchetului încalcă principiul non. reformatio in pejus și oricum suspendarea pedepselor accesorii este ope iegis conform prevederilor ari. 71 alin. (5) C. pen.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații D.A.C., D.N. și R.C.V., solicitând, prin apărătorii lor, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și reindividualizarea pedepselor aplicate, invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursurile declarate de inculpați nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de.constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților în speță de față, Înalta Curte constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire ale acesteia.

Pericolul social generic, reflectat în limitele ridicate de pedeapsă stabilite de legiuitor, nu se identifică cu pericolul social concret, determinat pentru fiecare caz în parte de ansamblul datelor particulare ale cauzei.

Pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și cu periculozitatea socială a infractorului, apreciată în contextul în care inculpații, deși tineri și fără o ocupație importantă care să impună risc privind securitatea personală și-au procurat arme din Bulgaria, făcând deci un drum special pentru a le cumpăra ceea ce evidențiază periculozitatea pentru ordinea de drept.

Înalta Curte constată că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante pentru inculpați, nefiind conturate premisele în acest sens, față de modalitatea în care au acționat inculpații, iar împrejurarea că inculpații au avut o poziție sinceră recunoscând și regretând fapta comisă a fost valorificată corect de instanța de fond prin reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

Înalta Curte apreciază că în cauză au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate, iar instanțele au aplicat o pedepsă just și corect individualizată, raportat la pericolul social extrem de ridicat al faptei săvârșite de inculpați, față de valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea unei astfel de infracțiuni.

Înalta Curte apreciază că inculpații au manifestat o vădită lipsă de respect față de valori sociale fundamentale protejate de legea penală-motiv pentru care aplicarea unei pedepse mai blânde, nu se justifică.

Aplicarea unei pedepse privative de libertate este aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancțiunea, astfel stabilită de instanța de fond, având caracterul atât ai unei măsuri de constrângere, cât și al unui mijloc de reeducare a inculpatului.

Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate, iar instanțele au aplicat cumulat criteriile de individualizare și au acordat semnificația cuvenită acestora.

În cauză, pedepsa a fost just individualizată și nu se constată existența unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Ca atare, hotărârile pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Față de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2)- C. proc. pen., recurentul inculpat D.A.C. va fi.obligat Ia plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar recurenții inculpați D.N. și R.C.V., Ia plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma. de câte 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului. Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.A.C., D.N. și R.C.V. împotriva Deciziei penale nr. 2 din 8 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat D.A.C. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții, inculpați. D.N. și R.C.V. la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției,

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6 iunie 2013.