ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1264/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1264/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor de față;
În baza actelor și lucrărilor din
dosar constată următoarele:
1.
Prin sentința penală nr. 101 din 07 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău
în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr.
78/2000, cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. a fost condamnat,
între alții, inculpatul O.E.E., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru
infracțiunea de luare de mită.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lif.
a), teza a ll-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile
publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție
implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce s-a
dispus a se executa, în conformitate cu art. 66 C. pen., după executarea
pedepsei principale.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa
accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a),
teza a ll-a și lit. b) C. pen., pedeapsă ce s-a dispus a se executa, în
conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen., de la data rămânerii definitive a
hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei principale.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a
dedus din pedeapsa aplicată inculpatului O.E.E. reținerea și arestul preventiv
de la 11 aprilie 2012 până la data punerii în libertate.
S-a luat act de renunțarea
inculpatului O.E.E. la cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
S-a admis în principiu cererea de
liberare provizorie pe cauțiune formulată de către inculpatul O.E.E., iar pe
fond a fost admisă dispunându-se, în conformitate cu art. 160
8
a
alin. (2), rap. la art. 160
2
C. proc. pen., punerea în libertate
provizorie pe cauțiune a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare
preventivă nr. 22 emis la 11 aprilie 2012 de către Tribunalul Buzău, în Dosarul
nr. 1874/114/2012, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 1608a alin. (3), rap. la
art. 160
2
alin. (3) C. proc. pen., pe durata liberării provizorii pe
cauțiune inculpatului i-au fost impuse inculpatului respectarea obligațiilor:
să nu depășească limita teritorială a județului Buzău, cu excepția situațiilor
în care trebuie să se prezinte la instanța de judecată sau la organele de
urmărire penală, după prealabila încunoștințare a organelor de supraveghere ale
poliției, pe bază de documente justificative; să se prezinte la organele de
urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se
prezinte la Poliția comunei Viperești, județul Buzău, desemnat ca organ de
supraveghere de către Tribunalul Buzău, conform programului de supraveghere întocmit
de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe
locuința fără încuviințarea Tribunalului Buzău; să nu dețină, să nu folosească
și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1604 alin. (2), rap. la
art. 160
2
alin. (31) C. proc. pen. s-a impus ca, pe durata liberării
provizorii pe cauțiune, inculpatul O.E.E. să nu se apropie de inculpatul V.l.,
de martorii P.V., D.I., M.I., D.R., N.C., S.C., B.T. și P.C., de membrii
familiilor acestora și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art. 1602 alin. (32), art. 160
10
alin. (2), rap. la art. 160
5
alin. (5) C. proc. pen. s-a atras
atenția inculpatului O.E.E. cu privire la încălcarea cu rea-credință a
obligațiilor ce îi revin, nerespectarea acestora având ca efect revocarea
liberării provizorii, luarea măsurii arestării preventive și nerestituirea
cauțiunii de 35.000 lei care se face venit la bugetul de stat.
S-a constatat totodată că suma de
10.000 lei a fost restituită denunțătorului P.V., în conformitate cu art. 255
alin. (5) C. pen.
A fost obligat inculpatul O.E.E. la
5.200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre
prima instanță a reținut următoarele:
Martorul P.V. este proprietarul unei
ferme de animale (de 150 de capre) pentru întreținerea cărora a încheiat cu
Primăria com. Viperești, jud. Buzău, contractul de arendă din 21 ianuarie 2010,
având ca obiect 40 ha. de teren, categoria de folosință pășune, primăria fiind
reprezentată, la semnarea contractului, de către inculpatul O.E.E. Arendarea
suprafeței respective a stat ulterior la baza obținerii de către martorul P.V.
a unor subvenții anuale de la A.P.I.A. Pătârlagele, în 2010 și 2011, în valoare
de mai multe zeci de mii de lei, bani plătiți în tranșe, destinați efectuării
lucrărilor de îngrijire și întreținere a pășunii (de ex. 57552.52 lei pentru
campania din 2010).
La data de 17 februarie 2012, martorul
P.V. a formulat un denunț înregistrat la I.P.J. Buzău, S.I.F., prin care aducea
la cunoștință organelor de urmărire penală că inculpatul O.E.E., primarul
comunei, i-a pretins sume de bani, brânză și iezi pentru a nu-i anula
contractul de arendă încheiat cu primăria în baza căruia obținea subvenții de
ia A.P.I.A. Pătârlageîe. Denunțătorul a mai susținut că inculpatul O.E.E. a
acționat cu complicitatea martorului M.I. (funcționar public în cadrul A.P.I.A.
Buzău) care îi comunica data efectuării plăților pentru a-i facilita alegerea
momentului exercitării acțiunilor de pretindere a banilor.
În procedura pentru acordarea
sprijinului financiar fermierilor s-a prevăzut, pentru anul 2012,
obligativitatea depunerii unei adeverințe eliberate de către Primăria Viperești
prin care să se ateste suprafața de teren utilizată în baza contractului de
arendare. în aceste condiții, la data de 7 martie 2012, martorul s-a deplasat
la sediul Primăriei Viperești solicitându-i inculpatului O.E. eliberarea
adeverinței necesare pentru reînnoirea cererii de acordare a subvenției.
Inculpatul i-a dat un răspuns evaziv, precizându-i că este suficient timp,
făcând, totodată, mențiunea că trebuie să sosească mai întâi banii pe care
fermierul îi primea cu titlul de subvenție de la A.P.I.A. în seara aceleași
zile, inculpatul O.E.E. și martorul M.I. (funcționar la A.P.I.A. Pătârlagele)
au purtat o discuție telefonică, inculpatul interesându-se de momentul până la
care martorul P.V. poate să depună cererea pentru obținerea subvenției.
La data de 2 aprilie 2012 martorul P.V.
a fost contactat telefonic de către inculpatul V.l. care i-a amintit despre
plățile ce urmează să se facă ce către A.P.I.A., de faptul că primarul i-a
solicitat să poarte discuția respectivă, precizându-i rolul de intermediar pe
care îl are între martor și inculpatul O.E.
În cadrul întâlnirii dintre martorul P.V.
și inculpatul V.l. din data de 4 aprilie 2012, inculpatul i-a precizat că suma
de bani pe care trebuie să o pregătească pentru a obține adeverința ce-i era
necesară este 10.000 lei și nu 7.000 lei cum știa martorul. Discuții cu privire
la suma de bani pe care trebuia să o dea martorul s-au purtat, la telefon, din
inițiativa inculpatului V.l. și în data de 5 aprilie 2012.
Virarea sumei de 40.000 lei din
subvenția aferentă anului 2011 s-a făcut în contul martorului P.V. la data de 9
aprilie 2012, martorul primind și o invitație pentru a se prezenta la sediul
A.P.I.A. Pătârlagele la data de 11 aprilie 2012 pentru a depune actele necesare
constituirii dosarului de acordare a subvenției pentru anul 2012, inclusiv a
unei adeverințe ce trebuia eliberată de către primărie cu privire la suprafața
de teren utilizată cu titlul de pășune.
Martorul P.V. s-a prezentat la
Primăria Viperești, la data de 10 aprilie 2012, în jurul orelor 12,55,
solicitând eliberarea adeverinței menționate anterior. întrucât inculpatul
O.E.E. lipsea din instituție, a fost contactat telefonic de către casierul
primăriei, martorul V.F., care i-a făcut cunoscută prezența martorului.
Inculpatul i-a precizat martorului V.F.
că P.V. trebuie să facă ceea ce i-a spus.
Denunțătorul I-a contactat personal pe
inculpatul O.E. precizându-i că a venit „pregătit", fiind îndrumat de
către acesta să predea banii martorului D.I.
Inculpatul O.E. a întreprins și
acțiuni prin care funcționarii primăriei au fost atenționați să nu-i elibereze
adeverința denunțătorului (este situația uneia dintre secretarele primăriei,
martora N.C., a martorului V.F.). întrucât martorul P.V. a susținut că va preda
banii doar dacă obține în schimb adeverința, aceste aspecte fiindu-i aduse la
cunoștință inculpatului O.E. de către martorul D.I. Inculpatul O.E. I-a sunat
pe martor, în jurul orelor 15,22, solicitându-i ca în aceeași seară să aducă
suma de 20.000 lei, urmând ca a doua zi dimineața să primească adeverința
solicitată.
În final, în seara de 10 aprilie 2012,
inculpatul V.I. și denunțătorul au convenit să se întâlnească într-un local
public din orașul Pătârlagele pentru a discuta despre condițiile emiterii
adeverinței.
În tot acest timp, inculpatul V.I. l-a
contactat pe inculpatul O.E. precizându-i că fermierul nu are decât suma de
10.000 lei și că dorește să se întâlnească într-un loc public.
Realizarea flagrantului s-a efectuat
într-o stație Peco din orașul Pătârlagele, prin imobilizarea autoturismului,
(înmatriculat în Bulgaria), condus de către martorul P.C. (cumnatul
inculpatului V.I.), Suma de 10.000 lei a fost găsită într-un plic de culoare
albă, format A4, cu inscripția B.R.D., unitate bancară de care denunțătorul
ridicase banii în aceeași zi. Pe mâna stângă a inculpatului V.I. s-au
descoperit urme și microparticule de substanță fluorescentă evidențiate în
lumina ultravioletă.
Infracțiunea de luare de mită, prev.
de art. 254 alin. (1) C. pen., se poate comite în patru modalități alternative
de către funcționarul care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau
alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase
sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia
îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul
de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Sub aspectul elementului material al
infracțiunii, s-a apreciat că inculpatul O.E.E. a comis acțiuni de pretindere a
sumei de 7.000 lei de la martorul P.V., cu ajutorul inculpatului V.I., care i-a
transmis martorului ulterior că suma a fost majorată la 10.000 lei.
Acțiunea de pretindere s-a realizat în
mod stăruitor, martorul prezentându-se de mai multe ori la Primăria Viperești
pentru a obține o adeverință necesară în vederea întocmirii dosarului de
acordare a subvenției, eliberarea acestei adeverințe fiind condiționată de
remiterea sumei de bani solicitată. Solicitarea clară a inculpatului O.E.E. a
fost întărită și de tergiversarea întocmirii documentului solicitat; acest
aspect era adus la cunoștință funcționarilor primăriei care aveau obligația să
nu întocmească adeverința cerută de către denunțător.
Acțiunea de pretindere a îndeplinit și
condițiile concomitente prevăzute de norma de incriminare pentru întregirea
laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, respectiv: pretinderea a
avut ca obiect sume de bani al cărei cuantum a fost transmis inițial cu
ajutorul inculpatului V.I. iar ulterior, la data de 10 aprilie 2012, în mod
direct de către inculpatul O.E.; în aceste condiții se va reține că pretinderea
a avut loc atât în mod direct cât și indirect; banii pretinși nu i se cuveneau
inculpatului O.E., aceștia fiind un contraechivalent al conduitei pe care
inculpatul se angaja să o aibă pentru îndeplinirea unui act privitor la
îndatoririle sale de serviciu; acțiunea de pretindere ce realizează elementul
material al infracțiunii de luare de mită și transmiterea acesteia cu ajutorul
inculpatului V.l., dar și în mod direct, a avut loc anterior îndeplinirii
îndatoririi de serviciu a inculpatului O.E.E.; actul pentru a cărei îndeplinire
au fost pretinse sumele de bani, respectiv menținerea contractului de arendare
nr. 1/2010 și eliberarea unei adeverințe care să ateste că martorul P.V. avea
un contract de arendare a suprafeței de 40 hectare pășune încheiat cu Primăria
Viperești și exploata acest teren, făcea parte din îndatoririle de serviciu ale
inculpatului O.E.E.; acest înscris trebuia să fie întocmit de către referentul D.R.
iar, ulterior, semnat de către primar.
Sub aspectul laturii subiective, s-a
apreciat că infracțiunea de luare de mită a fost comisă cu intenție directă
calificată prin scopul urmărit, respectiv acela de a îndeplini un act privitor
la îndatoririle de serviciu ale primarului Comunei Viperești care avea la data
comiterii faptei calitatea cerută de lege, respectiv aceea de funcționar, fiind
întrunite cerințele legale cu privire ia subiectul activ calificat.
Inculpatul V.l. a comis, cu intenție,
acțiuni prin care a ajutat la comiterea infracțiunii de luare de mită de către
inculpatul O.E.E., fiind îndeplinite cerințele art. 26 C. pen. cu privire la
participația penală sub forma complicității materiale.
Acțiunile de ajutor comise de către
inculpatul V.l. au presupus contactarea de mai multe ori a martorului P.V., în
perioada ianuarie aprilie 2012, comunicarea sumei pretinse de către inculpatul O.E.,
inițial în cuantum de 7.000 lei, apoi majorată la 10.000 lei.
Contribuția inculpatului V.l. în
calitate de complice la comiterea infracțiunii de luare de mită a fost
efectivă, inculpatul atenționându-l pe martor că nu va putea beneficia de
menținerea contractului de arendare și de dreptul la primirea subvenției în
cazul în care nu va îndeplini cerințele primarului, acțiuni ce trebuiau să fie
de natură să-l determine pe martorul P.V. să acționeze în sensul remiterii
sumei de bani.
Inculpatul a acționat cu intenție
directă, prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea lui, aspecte
ce rezultă din condițiile concrete în care s-a comis infracțiunea de către
inculpatul V.l., astfel cum s-a stabilit pe baza mijloacelor de probă
administrate în cauză.
Vinovăția inculpaților pentru
infracțiunea de luare de mită și complicitate la această faptă a fost stabilită
pe baza mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale,
respectiv: declarațiile martorilor P.V., D.I., M.I., D.R., N.C., S.C., B.T. și P.C.,
procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental din 7
martie 2012, 4 aprilie 2012, 10 aprilie 2012, înregistrate în baza autorizației
din 2012, emisă de către Tribunalul Buzău, procesele-verbale de redare a
convorbirilor telefonice efectuate la posturile telefonice utilizate de către
inculpatul O.E.E. și martorii M.I. și P.V., interceptate și înregistrate în
baza autorizațiilor din 2012, emise de către Tribunalul Buzău, procesul-verbal
de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile inculpaților, înscrisurile
privind contractul de arendă și documentația privind subvenția primită de la
A.P.I.A. Pătârlagele de către martorul P.V.
La stabilirea și aplicarea pedepselor
au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72
C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de
pedeapsă fixate în partea specială, cu incidența dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana
inculpaților și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La stabilirea în concret a gradului de
pericol social al infracțiunii de luare de mită, comisă în participație de
către cei doi inculpați, inculpatul O.E.E. în calitate de autor iar inculpatul V.l.
în calitate de complice, s-a ținut seama de modul și mijloacele de săvârșire a
faptei, de scopul urmărit, de împrejurările comiterii infracțiunii și de
urmarea produsă, respectiv: importanța valorilor sociale lezate care sunt cele
referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu a unităților publice,
relații care implică îndeplinirea cu probitate și corectitudine a îndatoririlor
profesionale; conținutul concret al infracțiunii comise determinat de comiterea
unor acțiuni insistente de pretindere, direct sau indirect a sumei de bani, de
tergiversarea eliberării adeverinței solicitate de către martorul P.V. astfel
încât acesta să adopte conduita urmărită de către inculpați; la acestea
adăugându-se și împrejurările în care inculpatul O.E.E. a făcut cunoscut
angajaților primăriei (casier, secretar, referent cadastru) faptul că martorul P.V.
nu poate primi adeverința solicitată până nu face ceea ce i-a solicitat. în
concret, așa cum rezultă din declarația martorului D.R., referent cadastru la
Primăria Viperești, fermierul nu putea primi adeverința întrucât, conform
precizării primarului „nu a cotizat"; același inculpat a susținut în
prezența martorilor S.C. și D.R. că subvenția primită de către martorul P.V. de
la A.P.I.A. este „o pălărie prea mare pentru el" solicitându-i primului
dintre martori să-i transmită fermierului că trebuie să dea suma de 20.000 lei.
Toate aceste aspecte au fost reținute
de către tribunal ca împrejurări ce imprimă faptei unei caracter grav,
inculpatul O.E. făcând publică intenția de a pretinde sume de bani de la
martorul P.V., cuantumul sumei pretinsă cu titlul de mită, de 20.000 lei, ce
reprezenta jumătate din suma pe care martorul P.V. o primise la data de 9
aprilie 2012 cu titlul de subvenție de la A.P.I.A. Pătârlagele; calitatea de
primar a unei localități rurale pe care inculpatul O.E.E. a folosit-o în scopul
obținerii unor sume de bani necuvenite, acțiunile de pretindere a sumelor de
bani desfășurându-se cu referire la atribuțiile sale și într-o instituție
publică unde exercitarea obligațiilor de serviciu trebuie să se facă cu
corectitudine și în interesul comunității; inculpatul O.E.E., prin angajarea
mai multor persoane în activitatea infracțională, prin modul în care a
condiționat exercitarea atribuțiilor de serviciu, a indus în rândul comunității
ideea că poate realiza orice acțiune după bunul plac, chiar și în condițiile în
care denunțătorul își exprimase intenția de a aduce această situație la
cunoștința organelor judiciare; atitudinea psihică pe care au avut-o inculpații
față de fapta comisă, cu referire specială la inculpatul V.l., care, deși
auziseră de intenția martorului P.V. de a denunța comportamentul primarului
(intenție concretizată, făcută aproape publică cu mult înainte, fila 39 vol. l)
au înțeles să continue activitatea infracțională; curajul cu care a acționat
inculpatul O.E.E.; faptul că a tergiversat eliberarea adeverinței, iar din
transcrierea convorbirilor telefonice a rezultat că avea o atitudine sfidătoare
față de denunțător și inducea această stare și față de ceilalți angajați ai
primăriei care cunoșteau deja motivul pentru care denunțătorul se prezenta în
mod repetat la primărie; perioada mare de timp în care inculpații au comis
acțiunile de pretindere a sumei de bani, ceea ce relevă gradul ridicat de adeziune
psihologică la fapta de luare de mită; atitudinea inculpatului V.l. care a
recunoscut comiterea faptei încă de la începutul cercetărilor penale și a
contribuit la stabilirea împrejurărilor în care a fost comisă infracțiunea;
faptul că inculpații nu au mai fost anterior condamnați, au copii minori în
întreținere și au solicitat ca judecata cauzei să se facă în conformitate cu
art. 320
1
C. proc. pen.
Conduita inculpaților anterior
comiterii faptei ca și cea adoptată după începerea urmăririi penale, datele ce
caracterizează persoanele inculpaților au fost avute în vedere la stabilirea
pedepselor pentru infracțiunea comisă, fără a se reține aceste împrejurări, în
conformitate cu art. 74 C. pen., ca și circumstanțe atenuante, nefiind relevate
aspecte care să impună reținerea și acestor cauze de atenuare a pedepsei.
Față de cele mai sus expuse s-a dispus
în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr.
78/2000, cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. condamnarea inculpatul
O.E.E. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de luare de mită.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.
a), teza a ll-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în
autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o
funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 3 ani, pedeapsă
ce s-a dispus a se executa, în conformitate cu art. 66 C. pen., după executarea
pedepsei principale, avându-se în vedere că inculpatul a înțeles să folosească
în interes propriu calitatea de primar pentru a obține venituri necuvenite.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa
accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a),
teza a ll-a și lit. b) C. pen.; pedeapsă ce s-a dispus a se executa, în
conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen., de la data rămânerii definitive a
hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei principale.
Față de toate împrejurările ce
caracterizează pericolul concret ridicat al infracțiunii comise de către
inculpatul O.E.E., rezonanța socială a infracțiunii determinată de calitatea
inculpatului dar și de faptul că acesta a antrenat în comiterea acestei
infracțiuni mai multe persoane, atitudinea psihică a inculpatului față de fapta
comisă, relevată de actele repetate de pretindere a sumei de bani și celelalte
aspecte menționate anterior cu privire la persoana inculpatului, tribunalul a
constatat că scopul pedepsei se poate realiza doar prin executarea acesteia în
regim de detenție.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a
dedus din pedeapsa aplicată inculpatului O.E.E. reținerea și arestul preventiv
de la 11 aprilie 2012 la data punerii în libertate.
S-a luat act de renunțarea
inculpatului O.E.E. la cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
S-a admis în principiu cererea de
liberare provizorie pe cauțiune formulată de către inculpatul O.E.E. motivat de
faptul că sunt îndeplinite condițiile legaie cu privire la titularul cererii,
depunerea cauțiunii de 35.000 lei și limitele de pedeapsă prevăzute de lege
pentru infracțiunea de luare de mită situate sub 18 ani închisoare.
Întrucât inculpatul a recunoscut
comiterea infracțiunii de luare de mită, a solicitat ca judecata cauzei să se
desfășoare în conformitate cu art. 320
1
C. proc. pen., nu a mai
comis anterior alte fapte penale, nefiind date în dosarul de urmărire penală
din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească
alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului
prin influențarea unor părți, martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de
probă sau prin alte asemenea fapte, reținând că judecata cauzei s-a desfășurat
pe baza mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, tribunalul a
constatat că cererea de liberare provizorie pe cauțiune este întemeiată, astfel
că a fost admisă, în conformitate cu art. 1608a alin. (2), rap. la art. 1602 C
.proc. pen., dispunându-se punerea în libertate provizorie pe cauțiune a
inculpatului O.E.E. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 22
emis la 11 aprilie 2012 de către Tribunalul Buzău, în Dosarul nr.
1874/114/2012, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 160
8
alin.
(3), rap. la art. 160
2
alin. (3) C. proc. pen., s-a impus
inculpatului respectarea obligaților pe durata liberării provizorii pe
cauțiune, respectiv: să nu depășească limita teritorială a județului Buzău, cu
excepția situațiilor în care trebuie să se prezinte la instanța de judecată sau
la organele de urmărire penală, după prealabila încunoștințare a organelor de
supraveghere ale poliției, pe bază de documente justificative; să se prezinte
la organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este
chemat; să se prezinte la Poliția comunei Viperești, județul Buzău, desemnat ca
organ de supraveghere de către Tribunalul Buzău, conform programului de
supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să
nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Buzău; să nu dețină, să
nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1604 alin. (2), rap. la
art. 1602 alin. (31) C. proc. pen. s-a impus ca, pe durata liberării provizorii
pe cauțiune, inculpatul O.E.E. să nu se apropie de inculpatul V.l., de martorii
P.V., D.I., M.I., D.R., N.C., S.C., B.T. și P.C., de membrii familiilor
acestora și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art. 1602 alin. (3), art, 160
10
alin. (2), rap. la art. 160
5
alin. (5) C. proc. pen. s-a atras
atenția inculpatului O.E.E. cu privire la încălcarea cu rea-credință a
obligațiilor ce îi revin, nerespectarea acestora având ca efect revocarea
liberării provizorii, luarea măsurii arestării preventive și nerestituirea
cauțiunii de 35.000 lei care se face venit la bugetul de stat.
În baza art. 160
2b
C. proc.
pen., s-a dispus ca Poliția comunei Viperești să verifice periodic respectarea
obligațiilor impuse inculpatului, iar în cazul în care se constată încălcări
ale acestora va sesiza de îndată instanța de judecată.
În baza art. 350 alin. (7), rap. la
art. 1605 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., la data rămânerii definitive a
prezentei sentințe s-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 35.000 lei,
consemnată la C.E.C. Bank, pe numele inculpatului O.E.E., la dispoziția
Tribunalului Buzău.
În conformitate cu art. 255 alin. (3)
și (5) C. pen. s-a constatat că suma de 10.000 lei a fost restituită martorului
P.V. care a denunțat organelor judiciare fapta de luare de mită anterior ca
acestea să se fi sesizat pentru această infracțiune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
apel, între alții, inculpatul O.E.E., criticând-o, în principal, sub aspectul
individualizării pedepselor și a modalității de executare.
În motivarea apelului, inculpatul
O.E.E. susține că pedeapsa de 4 ani închisoare este prea mare și a fost
aplicată ținându-se seama de natura infracțiunii (de corupție) și pentru a da
un exemplu opiniei publice pentru fermitatea cu care s-a acționat.
Mai susține inculpatul, prin apărătorul
său, că pedeapsa aplicată a fost dată sub presiunea mediatică pentru că a fost
pronunțată în perioada campaniei privind alegerile locale. Totodată nu s-a
ținut seama de persoana sa pentru a se face o corectă individualizare a
pedepsei (vârstă, conduită anterioară, aspecte familiale etc).
De asemenea inculpatul solicită un
tratament egal cu al coinculpatului, respectiv aplicarea disp. art. 81 sau 86
1
,
mai ales că a executat în stare de arest preventiv o parte din pedeapsa
aplicată.
Examinând hotărârea atacată în aport
de probele administrate în cauză, de criticile invocate dar și din oficiu, sub
toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 C. proc. pen., instanța
de apel a constat că apelurile sunt nefondate, respingându-le prin Decizia penală
nr. 172 din 22 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Ape! Ploiești, secția
penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Pentru a decide astfel, instanța de
apel a constatat că, în fața primei instanțe inculpații au solicitat aplicarea
procedurii simplificate prev. de art. 320
1
C. proc. pen.,
recunoscând săvârșirea faptelor imputate prin actul de sesizare și nesolicitând
administrarea altor probe.
În aceste condiții, instanța de apel a
verificat dacă prima instanță s-a conformat dispozițiilor art. 320
1
alin. (1) - (4) C. proc. pen., în sensul că, pe lângă recunoașterea faptelor și
nesoiicitarea de probe, la dosarul de urmărire penală trebuie să existe și
probe concludente care să conducă la concluzia indubitabilă, certă, că
inculpații au comis faptele și că aceste fapte întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunilor imputate.
Astfel, din probele administrate în
faza de urmărire penală instanța de apel reține, în esență, că inculpatul
apelant O.E.E., în calitate de primar al com. Viperești, județul Buzău a
pretins, prin intermediul coinculpatului V.l., martorului denunțător P.V. sume
de bani, pentru a nu-i anula un contract de arendă (nr. 1 din 21 ianuarie 2010)
încheiat de primărie și în baza căruia martorul obținea piăți (subvenții) prin
programul A.P.I.A.
Denunțătorul era direct interesat de
obținerea unei adeverințe de la primărie, în vederea depunerii la dosarul
pentru acordarea de subvenții, iar inculpatul O.E.E. i-a transmis, prin
intermediar, că va putea intra în posesia acestei adeverințe contra unei sume
de bani (7.000 așa cum reiese din declarația martorului P.V. și a
coinculpatului V.l.). Ulterior, suma de bani solicitată de primar a fost
modificată de la 7.000 lei la 10.000 lei.
Deși martorul denunțător s-a prezentat
„pregătit" la primărie pentru a ridica adeverința, angajații acesteia, ce
puteau face acest lucru, respectiv N.C. și V.F., au fost anunțați de inculpatul
O.E.E. să nu elibereze adeverința fără acordul său. În aceste condiții martorul
a luat legătura telefonic cu inculpatul care a condiționat eliberarea
adeverinței de remiterea sumei de 20.000 lei.
În ziua de 10 aprilie 2012 inculpatul V.l.
și denunțătorul au stabilit să se întâlnească pentru a conveni detaliile
eliberării adeverinței, astfel că, după înțelegerea dintre cei doi inculpatul a
urcat în autoturism, având asupra sa un plic cu suma de 10.000 lei, plic ce a
fost găsit cu ocazia flagrantului asupra acestuia.
Detaliile punerii la cale a acestei
operațiuni ilicite de obținere a sumei de bani de către inculpatul O.E.E., au fost
stabilite și prin intermediul convorbirilor telefonice purtate de către martor
cu ambii inculpați (convorbiri interceptate de organele de urmărire penală în
baza autorizațiilor telefonice emise de Tribunalul Buzău).
În concluzie, instanța de apel a constatat
că la dosarul de urmărire penală sunt probe suficiente care conduc la reținerea
stării de fapt de mai sus și detaliată în cuprinsul considerentelor sentinței,
iar faptele comise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare
de mită prev. de art. 254 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 (inculpatul
O.E.E.) și respectiv de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 rap. la
art. 254 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 (inculpatul V.l.).
În legătură cu individualizarea pedepsei,
instanța de apel a apreciat că prima instanță a făcut o justă interpretare și
aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. Astfel, s-a ținut seama de limitele de
pedeapsă prevăzute de lege (de la 3 la 12 ani închisoare, iar reduse cu 1/3
conform art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., de la 2 la 8 ani
închisoare), de gradul de pericol social al faptelor și persoana inculpaților.
Instanța de apel și-a însușit
aspectele reliefate în considerentele sentinței, în sensul că fapta comisă de
inculpatul O.E.E. prezintă un grad ridicat de pericol social ce necesită,
pentru atingerea scopului pedepsei, aplicarea unei sancțiuni privative de
libertate, întrucât prin comiterea ei inculpatul a afectat grav relațiile
sociale privind încrederea ce se acordă funcției publice deținute, precum și a
alegătorilor din comună (el ocupând o funcție electivă).
De asemenea, judicios s-a ținut seama
de cuantumul sumei pretinsă martorului (20.000 lei) din care acesta a remis
10.000 lei, de insistența inculpatului O.E.E. de obținere a banilor și
condiționarea emiterii unei adeverințe la care avea dreptul martorul.
Instanța de apel a constatat că
inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională prin pretinderea și
insistența lui asupra martorului pentru a-i remite bani în schimbul adeverinței,
dar și prin angrenarea inculpatului V.l. în această activitate ilicită.
În aceste condiții, critica
inculpatului O.E.E. privind reducerea pedepsei și suspendarea ei (condiționată
ori sub supraveghere) nu poate fi reținută. Pedeapsa aplicată de prima instanță
(4 ani închisoare) nu este greșit individualizată, în sensul că ar fi prea mare
(fiind orientată chiar la jumătatea maximului special redus), dacă se are în
vedere că el a fost ales primar pentru a-și ajuta consătenii, iar nu pentru a
obține de la ei beneficii necuvenite.
Modalitatea de comitere a infracțiunii
(prin pretindere, inițiativă ca aparține subiectului activ a cărei funcție o
scoate la vânzare), demonstrează că inculpatul are o lipsă totală de
considerație față de relațiile sociale lezate, dar și față de oprobriul public
al alegătorilor. Ori tocmai comportamentul său inadecvat unui funcționar ales
electiv face ca fapta comisă să aducă prejudicii considerabile relațiilor de
serviciu și încrederii publice în instituția primarului.
Se mai poate reține că inculpatul
O.E.E. a fost cel care l-a cooptat în planul său și pe inculpatul V.I., iar
acesta (deși nu s-a dovedit că ar fi avut vreun beneficiu material) a acceptat
să-i dea ajutorul necesar având legătura cu denunțătorul.
Susținerea inculpatului O.E.E. în
sensul că, prima instanță a făcut un tratament inegal al pedepsei aplicate
celor doi, nu poate fi primită de instanța de apel, întrucât și contribuția
acestora la săvârșirea faptei este diferită.
În primul rând, inculpatul O.E.E. este
cel care a luat hotărârea de a solicita bani pentru a-și îndeplini atribuțiile
de serviciu, iar în al doilea rând, el avea posibilitatea de a condiționa
eliberarea adeverinței. Nu în ultimul rând, funcția deținută de către inculpat
impunea un comportament exemplar atât în societate cât și în relațiile de
serviciu, relații ce au fost grav afectate.
Inculpatul V.I. nu a fost decât un
intermediar, fără a deține vreo funcție ale căror relații să le pericliteze în
mod direct.
Individualizarea pedepsei se face
ținând seama nu numai de circumstanțele personale ale inculpaților, care au
avut o conduită bună anterior faptei, ci, așa cum a detaliat prima instanță și
de datele faptice ale speței (funcția deținută, suma pretinsă, actul ce trebuia
îndeplinit, modul de acțiune, perioada infracțională, curajul de care a dat
dovadă cei doi inculpați etc).
În concluzie, instanța de apel a
apreciat că pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt corect individualizate
(chiar și în condițiile reținerii disp. art. 320
1
alin. (7) C. proc.
pen.).
De asemenea instanța de apel a
apreciat, pentru motivele expuse la individualizare, că scopul pedepsei nu
poate fi atins, în cazul în care inculpatul O.E.E. decât prin executarea
efectivă.
Un aspect inadecvat, dar care nu
conduce la desființarea hotărârii, mai ales că este în favoarea apelantului
inculpat O.E.E. este aplicarea prin sentință a dispozițiilor art. 160
2
și urm. C. proc. pen., privind liberarea provizorie pe cauțiune, față de
dispozițiile art. 350 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen
legal a formulat recurs inculpatul O.E.E., care, prin apărătorii săi aleși a
solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor instanței de fond și apel
și rejudecând : reducerea pedepsei aplicate inculpatului, iar ca modalitate de
executare, aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., invocându-se temeiul de
casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Analizând actele și lucrările
dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul O.E.E. este
întemeiat, numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, pentru următoarele
considerente:
Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea
și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui
cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol
social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care
atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei
este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un
proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui
examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli
și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor
generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a
principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este
obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini
funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii,
pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă
de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol
social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și
aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de
reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai
printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana
căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul
adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte
atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și
asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta,
sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și
de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Înalta Curte apreciază că în cauză nu
au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen., iar instanțele au aplicat o pedeapsă
mult prea aspră raportat la datele ce caracterizează persoana inculpatului :
conduita inculpatului anterior comiterii faptei ca și cea adoptată după
începerea urmăririi penale, faptul nu au mai fost anterior condamnat, că are un
copil minor în întreținere, are o viață de familie exemplară, se bucură de
respectul localnicilor, este cunoscut ca o persoană onorabilă, onestă, un bun
edil al comunei, iar în cursul procesului penal a adoptat o atitudine sinceră
de recunoaștere și regret a faptei, solicitând ca judecata cauzei să se facă în
conformitate cu art. 320
1
C. proc. pen.
Cu privire la individualizarea
modalității de executare a pedepsei, aceasta trebuie să reflecte gradul de
pericol social a! faptelor și să asigure reeducarea infractorului, astfel încât
înalta Curte apreciază că scopul acesteia poate fi atins numai prin privarea de
libertate, singura aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art.
52 C. pen., sancțiunea, astfel stabilită de instanțe, având caracterul atât al
unei măsuri de constrângere, cât și al unui mijloc de reeducare a inculpaților.
Elemente de circumstanțiere ce au stat
la baza individualizării judiciare a pedepsei formează convingerea înaltei
Curți că finalitatea pedepsei înscrisă în art. 52 C. pen., nu poate fi atinsă
decât prin executarea prin privare de libertate, deoarece a dispune suspendarea
pedepsei sub supraveghere ar însemna ca pedeapsa să nu-și mai atingă scopul
(constrângerea, reeducarea și prevenția). Aceasta, întrucât infracțiunea
săvârșită de către recurentul inculpat prezintă un grad ridicat de pericol
social și, ca atare, nu se impune suspendarea executării pedepsei.
Față de toate acestea se impune
reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului O.E.E.
Ca atare, criticile formulate de
inculpat, analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., sunt, în parte, întemeiate.
Față de considerentele arătate mai
sus, Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. d) din același cod
urmează a admite recursul inculpatului, a casa, în parte, decizia atacată și
sentința primei instanțe și rejudecând, va reduce pedeapsa principală aplicată
inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de artr.254 alin. (1) C.
pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare și va menține
celelalte dispoziții ale ambelor hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul
O.E.E. împotriva Deciziei penale nr. 172 din 22 octombrie 2012 pronunțată de
Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează, în parte, decizia atacată și
sentința penală nr. 101 din 7 iunie 2012 și rejudecând:
Reduce pedeapsa principală aplicată
inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de artr.254 alin. (1) C.
pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale
ambelor hotărâri.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 11
aprilie 2013.