ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1264/2013

Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: 1. Prin sentința penală nr. 101 din 07 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat, între alții, inculpatul O.E.E., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de luare de mită. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lif. a), teza a ll-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce s-a dispus a se executa, în conformitate cu art. 66 C. pen., după executarea pedepsei principale.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a și lit. b) C. pen., pedeapsă ce s-a dispus a se executa, în conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei principale. În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului O.E.E. reținerea și arestul preventiv de la 11 aprilie 2012 până la data punerii în libertate. S-a luat act de renunțarea inculpatului O.E.E. la cererea de liberare provizorie sub control judiciar. S-a admis în principiu cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de către inculpatul O.E.E., iar pe fond a fost admisă dispunându-se, în conformitate cu art. 160 8 a alin. (2), rap.

la art. 160 2 C. proc. pen., punerea în libertate provizorie pe cauțiune a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 22 emis la 11 aprilie 2012 de către Tribunalul Buzău, în Dosarul nr. 1874/114/2012, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art. 1608a alin. (3), rap. la art. 160 2 alin. (3) C. proc.

pen., pe durata liberării provizorii pe cauțiune inculpatului i-au fost impuse inculpatului respectarea obligațiilor: să nu depășească limita teritorială a județului Buzău, cu excepția situațiilor în care trebuie să se prezinte la instanța de judecată sau la organele de urmărire penală, după prealabila încunoștințare a organelor de supraveghere ale poliției, pe bază de documente justificative; să se prezinte la organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la Poliția comunei Viperești, județul Buzău, desemnat ca organ de supraveghere de către Tribunalul Buzău, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Buzău; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 1604 alin. (2), rap. la art. 160 2 alin. (31) C. proc. pen. s-a impus ca, pe durata liberării provizorii pe cauțiune, inculpatul O.E.E. să nu se apropie de inculpatul V.l., de martorii P.V., D.I., M.I., D.R., N.C., S.C., B.T. și P.C., de membrii familiilor acestora și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect. În baza art. 1602 alin. (32), art. 160 10 alin. (2), rap. la art. 160 5 alin. (5) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului O.E.E. cu privire la încălcarea cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, nerespectarea acestora având ca efect revocarea liberării provizorii, luarea măsurii arestării preventive și nerestituirea cauțiunii de 35.000 lei care se face venit la bugetul de stat.

S-a constatat totodată că suma de 10.000 lei a fost restituită denunțătorului P.V., în conformitate cu art. 255 alin. (5) C. pen. A fost obligat inculpatul O.E.E. la 5.200 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Martorul P.V. este proprietarul unei ferme de animale (de 150 de capre) pentru întreținerea cărora a încheiat cu Primăria com. Viperești, jud. Buzău, contractul de arendă din 21 ianuarie 2010, având ca obiect 40 ha. de teren, categoria de folosință pășune, primăria fiind reprezentată, la semnarea contractului, de către inculpatul O.E.E. Arendarea suprafeței respective a stat ulterior la baza obținerii de către martorul P.V.

a unor subvenții anuale de la A.P.I.A. Pătârlagele, în 2010 și 2011, în valoare de mai multe zeci de mii de lei, bani plătiți în tranșe, destinați efectuării lucrărilor de îngrijire și întreținere a pășunii (de ex. 57552.52 lei pentru campania din 2010). La data de 17 februarie 2012, martorul P.V. a formulat un denunț înregistrat la I.P.J. Buzău, S.I.F., prin care aducea la cunoștință organelor de urmărire penală că inculpatul O.E.E., primarul comunei, i-a pretins sume de bani, brânză și iezi pentru a nu-i anula contractul de arendă încheiat cu primăria în baza căruia obținea subvenții de ia A.P.I.A. Pătârlageîe. Denunțătorul a mai susținut că inculpatul O.E.E. a acționat cu complicitatea martorului M.I.

(funcționar public în cadrul A.P.I.A. Buzău) care îi comunica data efectuării plăților pentru a-i facilita alegerea momentului exercitării acțiunilor de pretindere a banilor. În procedura pentru acordarea sprijinului financiar fermierilor s-a prevăzut, pentru anul 2012, obligativitatea depunerii unei adeverințe eliberate de către Primăria Viperești prin care să se ateste suprafața de teren utilizată în baza contractului de arendare. în aceste condiții, la data de 7 martie 2012, martorul s-a deplasat la sediul Primăriei Viperești solicitându-i inculpatului O.E. eliberarea adeverinței necesare pentru reînnoirea cererii de acordare a subvenției. Inculpatul i-a dat un răspuns evaziv, precizându-i că este suficient timp, făcând, totodată, mențiunea că trebuie să sosească mai întâi banii pe care fermierul îi primea cu titlul de subvenție de la A.P.I.A.

în seara aceleași zile, inculpatul O.E.E. și martorul M.I. (funcționar la A.P.I.A. Pătârlagele) au purtat o discuție telefonică, inculpatul interesându-se de momentul până la care martorul P.V. poate să depună cererea pentru obținerea subvenției. La data de 2 aprilie 2012 martorul P.V. a fost contactat telefonic de către inculpatul V.l. care i-a amintit despre plățile ce urmează să se facă ce către A.P.I.A., de faptul că primarul i-a solicitat să poarte discuția respectivă, precizându-i rolul de intermediar pe care îl are între martor și inculpatul O.E. În cadrul întâlnirii dintre martorul P.V. și inculpatul V.l. din data de 4 aprilie 2012, inculpatul i-a precizat că suma de bani pe care trebuie să o pregătească pentru a obține adeverința ce-i era necesară este 10.000 lei și nu 7.000 lei cum știa martorul.

Discuții cu privire la suma de bani pe care trebuia să o dea martorul s-au purtat, la telefon, din inițiativa inculpatului V.l. și în data de 5 aprilie 2012. Virarea sumei de 40.000 lei din subvenția aferentă anului 2011 s-a făcut în contul martorului P.V. la data de 9 aprilie 2012, martorul primind și o invitație pentru a se prezenta la sediul A.P.I.A. Pătârlagele la data de 11 aprilie 2012 pentru a depune actele necesare constituirii dosarului de acordare a subvenției pentru anul 2012, inclusiv a unei adeverințe ce trebuia eliberată de către primărie cu privire la suprafața de teren utilizată cu titlul de pășune. Martorul P.V. s-a prezentat la Primăria Viperești, la data de 10 aprilie 2012, în jurul orelor 12,55, solicitând eliberarea adeverinței menționate anterior.

întrucât inculpatul O.E.E. lipsea din instituție, a fost contactat telefonic de către casierul primăriei, martorul V.F., care i-a făcut cunoscută prezența martorului. Inculpatul i-a precizat martorului V.F. că P.V. trebuie să facă ceea ce i-a spus. Denunțătorul I-a contactat personal pe inculpatul O.E. precizându-i că a venit „pregătit", fiind îndrumat de către acesta să predea banii martorului D.I. Inculpatul O.E. a întreprins și acțiuni prin care funcționarii primăriei au fost atenționați să nu-i elibereze adeverința denunțătorului (este situația uneia dintre secretarele primăriei, martora N.C., a martorului V.F.). întrucât martorul P.V. a susținut că va preda banii doar dacă obține în schimb adeverința, aceste aspecte fiindu-i aduse la cunoștință inculpatului O.E.

de către martorul D.I. Inculpatul O.E. I-a sunat pe martor, în jurul orelor 15,22, solicitându-i ca în aceeași seară să aducă suma de 20.000 lei, urmând ca a doua zi dimineața să primească adeverința solicitată. În final, în seara de 10 aprilie 2012, inculpatul V.I. și denunțătorul au convenit să se întâlnească într-un local public din orașul Pătârlagele pentru a discuta despre condițiile emiterii adeverinței. În tot acest timp, inculpatul V.I. l-a contactat pe inculpatul O.E. precizându-i că fermierul nu are decât suma de 10.000 lei și că dorește să se întâlnească într-un loc public. Realizarea flagrantului s-a efectuat într-o stație Peco din orașul Pătârlagele, prin imobilizarea autoturismului, (înmatriculat în Bulgaria), condus de către martorul P.C.

(cumnatul inculpatului V.I.), Suma de 10.000 lei a fost găsită într-un plic de culoare albă, format A4, cu inscripția B.R.D., unitate bancară de care denunțătorul ridicase banii în aceeași zi. Pe mâna stângă a inculpatului V.I. s-au descoperit urme și microparticule de substanță fluorescentă evidențiate în lumina ultravioletă. Infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., se poate comite în patru modalități alternative de către funcționarul care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Sub aspectul elementului material al infracțiunii, s-a apreciat că inculpatul O.E.E. a comis acțiuni de pretindere a sumei de 7.000 lei de la martorul P.V., cu ajutorul inculpatului V.I., care i-a transmis martorului ulterior că suma a fost majorată la 10.000 lei. Acțiunea de pretindere s-a realizat în mod stăruitor, martorul prezentându-se de mai multe ori la Primăria Viperești pentru a obține o adeverință necesară în vederea întocmirii dosarului de acordare a subvenției, eliberarea acestei adeverințe fiind condiționată de remiterea sumei de bani solicitată. Solicitarea clară a inculpatului O.E.E. a fost întărită și de tergiversarea întocmirii documentului solicitat; acest aspect era adus la cunoștință funcționarilor primăriei care aveau obligația să nu întocmească adeverința cerută de către denunțător.

Acțiunea de pretindere a îndeplinit și condițiile concomitente prevăzute de norma de incriminare pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, respectiv: pretinderea a avut ca obiect sume de bani al cărei cuantum a fost transmis inițial cu ajutorul inculpatului V.I.

iar ulterior, la data de 10 aprilie 2012, în mod direct de către inculpatul O.E.; în aceste condiții se va reține că pretinderea a avut loc atât în mod direct cât și indirect; banii pretinși nu i se cuveneau inculpatului O.E., aceștia fiind un contraechivalent al conduitei pe care inculpatul se angaja să o aibă pentru îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu; acțiunea de pretindere ce realizează elementul material al infracțiunii de luare de mită și transmiterea acesteia cu ajutorul inculpatului V.l., dar și în mod direct, a avut loc anterior îndeplinirii îndatoririi de serviciu a inculpatului O.E.E.; actul pentru a cărei îndeplinire au fost pretinse sumele de bani, respectiv menținerea contractului de arendare nr. 1/2010 și eliberarea unei adeverințe care să ateste că martorul P.V.

avea un contract de arendare a suprafeței de 40 hectare pășune încheiat cu Primăria Viperești și exploata acest teren, făcea parte din îndatoririle de serviciu ale inculpatului O.E.E.; acest înscris trebuia să fie întocmit de către referentul D.R. iar, ulterior, semnat de către primar. Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că infracțiunea de luare de mită a fost comisă cu intenție directă calificată prin scopul urmărit, respectiv acela de a îndeplini un act privitor la îndatoririle de serviciu ale primarului Comunei Viperești care avea la data comiterii faptei calitatea cerută de lege, respectiv aceea de funcționar, fiind întrunite cerințele legale cu privire ia subiectul activ calificat.

Inculpatul V.l. a comis, cu intenție, acțiuni prin care a ajutat la comiterea infracțiunii de luare de mită de către inculpatul O.E.E., fiind îndeplinite cerințele art. 26 C. pen. cu privire la participația penală sub forma complicității materiale. Acțiunile de ajutor comise de către inculpatul V.l. au presupus contactarea de mai multe ori a martorului P.V., în perioada ianuarie aprilie 2012, comunicarea sumei pretinse de către inculpatul O.E., inițial în cuantum de 7.000 lei, apoi majorată la 10.000 lei. Contribuția inculpatului V.l. în calitate de complice la comiterea infracțiunii de luare de mită a fost efectivă, inculpatul atenționându-l pe martor că nu va putea beneficia de menținerea contractului de arendare și de dreptul la primirea subvenției în cazul în care nu va îndeplini cerințele primarului, acțiuni ce trebuiau să fie de natură să-l determine pe martorul P.V.

să acționeze în sensul remiterii sumei de bani. Inculpatul a acționat cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea lui, aspecte ce rezultă din condițiile concrete în care s-a comis infracțiunea de către inculpatul V.l., astfel cum s-a stabilit pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză. Vinovăția inculpaților pentru infracțiunea de luare de mită și complicitate la această faptă a fost stabilită pe baza mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv: declarațiile martorilor P.V., D.I., M.I., D.R., N.C., S.C., B.T. și P.C., procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental din 7 martie 2012, 4 aprilie 2012, 10 aprilie 2012, înregistrate în baza autorizației din 2012, emisă de către Tribunalul Buzău, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate la posturile telefonice utilizate de către inculpatul O.E.E.

și martorii M.I. și P.V., interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor din 2012, emise de către Tribunalul Buzău, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile inculpaților, înscrisurile privind contractul de arendă și documentația privind subvenția primită de la A.P.I.A. Pătârlagele de către martorul P.V. La stabilirea și aplicarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, cu incidența dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpaților și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social al infracțiunii de luare de mită, comisă în participație de către cei doi inculpați, inculpatul O.E.E. în calitate de autor iar inculpatul V.l. în calitate de complice, s-a ținut seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările comiterii infracțiunii și de urmarea produsă, respectiv: importanța valorilor sociale lezate care sunt cele referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu a unităților publice, relații care implică îndeplinirea cu probitate și corectitudine a îndatoririlor profesionale; conținutul concret al infracțiunii comise determinat de comiterea unor acțiuni insistente de pretindere, direct sau indirect a sumei de bani, de tergiversarea eliberării adeverinței solicitate de către martorul P.V.

astfel încât acesta să adopte conduita urmărită de către inculpați; la acestea adăugându-se și împrejurările în care inculpatul O.E.E. a făcut cunoscut angajaților primăriei (casier, secretar, referent cadastru) faptul că martorul P.V. nu poate primi adeverința solicitată până nu face ceea ce i-a solicitat. în concret, așa cum rezultă din declarația martorului D.R., referent cadastru la Primăria Viperești, fermierul nu putea primi adeverința întrucât, conform precizării primarului „nu a cotizat"; același inculpat a susținut în prezența martorilor S.C. și D.R. că subvenția primită de către martorul P.V. de la A.P.I.A. este „o pălărie prea mare pentru el" solicitându-i primului dintre martori să-i transmită fermierului că trebuie să dea suma de 20.000 lei.

Toate aceste aspecte au fost reținute de către tribunal ca împrejurări ce imprimă faptei unei caracter grav, inculpatul O.E. făcând publică intenția de a pretinde sume de bani de la martorul P.V., cuantumul sumei pretinsă cu titlul de mită, de 20.000 lei, ce reprezenta jumătate din suma pe care martorul P.V. o primise la data de 9 aprilie 2012 cu titlul de subvenție de la A.P.I.A. Pătârlagele; calitatea de primar a unei localități rurale pe care inculpatul O.E.E.

a folosit-o în scopul obținerii unor sume de bani necuvenite, acțiunile de pretindere a sumelor de bani desfășurându-se cu referire la atribuțiile sale și într-o instituție publică unde exercitarea obligațiilor de serviciu trebuie să se facă cu corectitudine și în interesul comunității; inculpatul O.E.E., prin angajarea mai multor persoane în activitatea infracțională, prin modul în care a condiționat exercitarea atribuțiilor de serviciu, a indus în rândul comunității ideea că poate realiza orice acțiune după bunul plac, chiar și în condițiile în care denunțătorul își exprimase intenția de a aduce această situație la cunoștința organelor judiciare; atitudinea psihică pe care au avut-o inculpații față de fapta comisă, cu referire specială la inculpatul V.l., care, deși auziseră de intenția martorului P.V.

de a denunța comportamentul primarului (intenție concretizată, făcută aproape publică cu mult înainte, fila 39 vol. l) au înțeles să continue activitatea infracțională; curajul cu care a acționat inculpatul O.E.E.; faptul că a tergiversat eliberarea adeverinței, iar din transcrierea convorbirilor telefonice a rezultat că avea o atitudine sfidătoare față de denunțător și inducea această stare și față de ceilalți angajați ai primăriei care cunoșteau deja motivul pentru care denunțătorul se prezenta în mod repetat la primărie; perioada mare de timp în care inculpații au comis acțiunile de pretindere a sumei de bani, ceea ce relevă gradul ridicat de adeziune psihologică la fapta de luare de mită; atitudinea inculpatului V.l.

care a recunoscut comiterea faptei încă de la începutul cercetărilor penale și a contribuit la stabilirea împrejurărilor în care a fost comisă infracțiunea; faptul că inculpații nu au mai fost anterior condamnați, au copii minori în întreținere și au solicitat ca judecata cauzei să se facă în conformitate cu art. 320 1 C. proc. pen. Conduita inculpaților anterior comiterii faptei ca și cea adoptată după începerea urmăririi penale, datele ce caracterizează persoanele inculpaților au fost avute în vedere la stabilirea pedepselor pentru infracțiunea comisă, fără a se reține aceste împrejurări, în conformitate cu art. 74 C. pen., ca și circumstanțe atenuante, nefiind relevate aspecte care să impună reținerea și acestor cauze de atenuare a pedepsei.

Față de cele mai sus expuse s-a dispus în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. condamnarea inculpatul O.E.E. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de luare de mită. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce s-a dispus a se executa, în conformitate cu art. 66 C. pen., după executarea pedepsei principale, avându-se în vedere că inculpatul a înțeles să folosească în interes propriu calitatea de primar pentru a obține venituri necuvenite.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a și lit. b) C. pen.; pedeapsă ce s-a dispus a se executa, în conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei principale. Față de toate împrejurările ce caracterizează pericolul concret ridicat al infracțiunii comise de către inculpatul O.E.E., rezonanța socială a infracțiunii determinată de calitatea inculpatului dar și de faptul că acesta a antrenat în comiterea acestei infracțiuni mai multe persoane, atitudinea psihică a inculpatului față de fapta comisă, relevată de actele repetate de pretindere a sumei de bani și celelalte aspecte menționate anterior cu privire la persoana inculpatului, tribunalul a constatat că scopul pedepsei se poate realiza doar prin executarea acesteia în regim de detenție.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului O.E.E. reținerea și arestul preventiv de la 11 aprilie 2012 la data punerii în libertate. S-a luat act de renunțarea inculpatului O.E.E. la cererea de liberare provizorie sub control judiciar. S-a admis în principiu cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de către inculpatul O.E.E. motivat de faptul că sunt îndeplinite condițiile legaie cu privire la titularul cererii, depunerea cauțiunii de 35.000 lei și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de luare de mită situate sub 18 ani închisoare. Întrucât inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii de luare de mită, a solicitat ca judecata cauzei să se desfășoare în conformitate cu art. 320 1 C. proc.

pen., nu a mai comis anterior alte fapte penale, nefiind date în dosarul de urmărire penală din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, reținând că judecata cauzei s-a desfășurat pe baza mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, tribunalul a constatat că cererea de liberare provizorie pe cauțiune este întemeiată, astfel că a fost admisă, în conformitate cu art. 1608a alin. (2), rap. la art. 1602 C .proc. pen., dispunându-se punerea în libertate provizorie pe cauțiune a inculpatului O.E.E.

de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 22 emis la 11 aprilie 2012 de către Tribunalul Buzău, în Dosarul nr. 1874/114/2012, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art. 160 8 alin. (3), rap. la art. 160 2 alin. (3) C. proc.

pen., s-a impus inculpatului respectarea obligaților pe durata liberării provizorii pe cauțiune, respectiv: să nu depășească limita teritorială a județului Buzău, cu excepția situațiilor în care trebuie să se prezinte la instanța de judecată sau la organele de urmărire penală, după prealabila încunoștințare a organelor de supraveghere ale poliției, pe bază de documente justificative; să se prezinte la organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la Poliția comunei Viperești, județul Buzău, desemnat ca organ de supraveghere de către Tribunalul Buzău, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Buzău; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 1604 alin. (2), rap. la art. 1602 alin. (31) C. proc. pen. s-a impus ca, pe durata liberării provizorii pe cauțiune, inculpatul O.E.E. să nu se apropie de inculpatul V.l., de martorii P.V., D.I., M.I., D.R., N.C., S.C., B.T. și P.C., de membrii familiilor acestora și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect. În baza art. 1602 alin. (3), art, 160 10 alin. (2), rap. la art. 160 5 alin. (5) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului O.E.E. cu privire la încălcarea cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, nerespectarea acestora având ca efect revocarea liberării provizorii, luarea măsurii arestării preventive și nerestituirea cauțiunii de 35.000 lei care se face venit la bugetul de stat.

În baza art. 160 2b C. proc. pen., s-a dispus ca Poliția comunei Viperești să verifice periodic respectarea obligațiilor impuse inculpatului, iar în cazul în care se constată încălcări ale acestora va sesiza de îndată instanța de judecată. În baza art. 350 alin. (7), rap. la art. 1605 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., la data rămânerii definitive a prezentei sentințe s-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 35.000 lei, consemnată la C.E.C. Bank, pe numele inculpatului O.E.E., la dispoziția Tribunalului Buzău. În conformitate cu art. 255 alin. (3) și (5) C. pen. s-a constatat că suma de 10.000 lei a fost restituită martorului P.V. care a denunțat organelor judiciare fapta de luare de mită anterior ca acestea să se fi sesizat pentru această infracțiune.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, între alții, inculpatul O.E.E., criticând-o, în principal, sub aspectul individualizării pedepselor și a modalității de executare. În motivarea apelului, inculpatul O.E.E. susține că pedeapsa de 4 ani închisoare este prea mare și a fost aplicată ținându-se seama de natura infracțiunii (de corupție) și pentru a da un exemplu opiniei publice pentru fermitatea cu care s-a acționat. Mai susține inculpatul, prin apărătorul său, că pedeapsa aplicată a fost dată sub presiunea mediatică pentru că a fost pronunțată în perioada campaniei privind alegerile locale. Totodată nu s-a ținut seama de persoana sa pentru a se face o corectă individualizare a pedepsei (vârstă, conduită anterioară, aspecte familiale etc). De asemenea inculpatul solicită un tratament egal cu al coinculpatului, respectiv aplicarea disp.

art. 81 sau 86 1 , mai ales că a executat în stare de arest preventiv o parte din pedeapsa aplicată. Examinând hotărârea atacată în aport de probele administrate în cauză, de criticile invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 C. proc. pen., instanța de apel a constat că apelurile sunt nefondate, respingându-le prin Decizia penală nr. 172 din 22 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Ape! Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, în fața primei instanțe inculpații au solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320 1 C. proc. pen., recunoscând săvârșirea faptelor imputate prin actul de sesizare și nesolicitând administrarea altor probe.

În aceste condiții, instanța de apel a verificat dacă prima instanță s-a conformat dispozițiilor art. 320 1 alin. (1) - (4) C. proc. pen., în sensul că, pe lângă recunoașterea faptelor și nesoiicitarea de probe, la dosarul de urmărire penală trebuie să existe și probe concludente care să conducă la concluzia indubitabilă, certă, că inculpații au comis faptele și că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor imputate. Astfel, din probele administrate în faza de urmărire penală instanța de apel reține, în esență, că inculpatul apelant O.E.E., în calitate de primar al com. Viperești, județul Buzău a pretins, prin intermediul coinculpatului V.l., martorului denunțător P.V.

sume de bani, pentru a nu-i anula un contract de arendă (nr. 1 din 21 ianuarie 2010) încheiat de primărie și în baza căruia martorul obținea piăți (subvenții) prin programul A.P.I.A. Denunțătorul era direct interesat de obținerea unei adeverințe de la primărie, în vederea depunerii la dosarul pentru acordarea de subvenții, iar inculpatul O.E.E. i-a transmis, prin intermediar, că va putea intra în posesia acestei adeverințe contra unei sume de bani (7.000 așa cum reiese din declarația martorului P.V. și a coinculpatului V.l.). Ulterior, suma de bani solicitată de primar a fost modificată de la 7.000 lei la 10.000 lei. Deși martorul denunțător s-a prezentat „pregătit" la primărie pentru a ridica adeverința, angajații acesteia, ce puteau face acest lucru, respectiv N.C.

și V.F., au fost anunțați de inculpatul O.E.E. să nu elibereze adeverința fără acordul său. În aceste condiții martorul a luat legătura telefonic cu inculpatul care a condiționat eliberarea adeverinței de remiterea sumei de 20.000 lei. În ziua de 10 aprilie 2012 inculpatul V.l. și denunțătorul au stabilit să se întâlnească pentru a conveni detaliile eliberării adeverinței, astfel că, după înțelegerea dintre cei doi inculpatul a urcat în autoturism, având asupra sa un plic cu suma de 10.000 lei, plic ce a fost găsit cu ocazia flagrantului asupra acestuia. Detaliile punerii la cale a acestei operațiuni ilicite de obținere a sumei de bani de către inculpatul O.E.E., au fost stabilite și prin intermediul convorbirilor telefonice purtate de către martor cu ambii inculpați (convorbiri interceptate de organele de urmărire penală în baza autorizațiilor telefonice emise de Tribunalul Buzău).

În concluzie, instanța de apel a constatat că la dosarul de urmărire penală sunt probe suficiente care conduc la reținerea stării de fapt de mai sus și detaliată în cuprinsul considerentelor sentinței, iar faptele comise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 (inculpatul O.E.E.) și respectiv de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 (inculpatul V.l.). În legătură cu individualizarea pedepsei, instanța de apel a apreciat că prima instanță a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. Astfel, s-a ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 3 la 12 ani închisoare, iar reduse cu 1/3 conform art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., de la 2 la 8 ani închisoare), de gradul de pericol social al faptelor și persoana inculpaților. Instanța de apel și-a însușit aspectele reliefate în considerentele sentinței, în sensul că fapta comisă de inculpatul O.E.E. prezintă un grad ridicat de pericol social ce necesită, pentru atingerea scopului pedepsei, aplicarea unei sancțiuni privative de libertate, întrucât prin comiterea ei inculpatul a afectat grav relațiile sociale privind încrederea ce se acordă funcției publice deținute, precum și a alegătorilor din comună (el ocupând o funcție electivă). De asemenea, judicios s-a ținut seama de cuantumul sumei pretinsă martorului (20.000 lei) din care acesta a remis 10.000 lei, de insistența inculpatului O.E.E.

de obținere a banilor și condiționarea emiterii unei adeverințe la care avea dreptul martorul. Instanța de apel a constatat că inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională prin pretinderea și insistența lui asupra martorului pentru a-i remite bani în schimbul adeverinței, dar și prin angrenarea inculpatului V.l. în această activitate ilicită. În aceste condiții, critica inculpatului O.E.E. privind reducerea pedepsei și suspendarea ei (condiționată ori sub supraveghere) nu poate fi reținută. Pedeapsa aplicată de prima instanță (4 ani închisoare) nu este greșit individualizată, în sensul că ar fi prea mare (fiind orientată chiar la jumătatea maximului special redus), dacă se are în vedere că el a fost ales primar pentru a-și ajuta consătenii, iar nu pentru a obține de la ei beneficii necuvenite.

Modalitatea de comitere a infracțiunii (prin pretindere, inițiativă ca aparține subiectului activ a cărei funcție o scoate la vânzare), demonstrează că inculpatul are o lipsă totală de considerație față de relațiile sociale lezate, dar și față de oprobriul public al alegătorilor. Ori tocmai comportamentul său inadecvat unui funcționar ales electiv face ca fapta comisă să aducă prejudicii considerabile relațiilor de serviciu și încrederii publice în instituția primarului. Se mai poate reține că inculpatul O.E.E. a fost cel care l-a cooptat în planul său și pe inculpatul V.I., iar acesta (deși nu s-a dovedit că ar fi avut vreun beneficiu material) a acceptat să-i dea ajutorul necesar având legătura cu denunțătorul.

Susținerea inculpatului O.E.E. în sensul că, prima instanță a făcut un tratament inegal al pedepsei aplicate celor doi, nu poate fi primită de instanța de apel, întrucât și contribuția acestora la săvârșirea faptei este diferită. În primul rând, inculpatul O.E.E. este cel care a luat hotărârea de a solicita bani pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu, iar în al doilea rând, el avea posibilitatea de a condiționa eliberarea adeverinței. Nu în ultimul rând, funcția deținută de către inculpat impunea un comportament exemplar atât în societate cât și în relațiile de serviciu, relații ce au fost grav afectate. Inculpatul V.I. nu a fost decât un intermediar, fără a deține vreo funcție ale căror relații să le pericliteze în mod direct.

Individualizarea pedepsei se face ținând seama nu numai de circumstanțele personale ale inculpaților, care au avut o conduită bună anterior faptei, ci, așa cum a detaliat prima instanță și de datele faptice ale speței (funcția deținută, suma pretinsă, actul ce trebuia îndeplinit, modul de acțiune, perioada infracțională, curajul de care a dat dovadă cei doi inculpați etc). În concluzie, instanța de apel a apreciat că pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt corect individualizate (chiar și în condițiile reținerii disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.). De asemenea instanța de apel a apreciat, pentru motivele expuse la individualizare, că scopul pedepsei nu poate fi atins, în cazul în care inculpatul O.E.E.

decât prin executarea efectivă. Un aspect inadecvat, dar care nu conduce la desființarea hotărârii, mai ales că este în favoarea apelantului inculpat O.E.E. este aplicarea prin sentință a dispozițiilor art. 160 2 și urm. C. proc. pen., privind liberarea provizorie pe cauțiune, față de dispozițiile art. 350 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpatul O.E.E., care, prin apărătorii săi aleși a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor instanței de fond și apel și rejudecând : reducerea pedepsei aplicate inculpatului, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., invocându-se temeiul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul O.E.E. este întemeiat, numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Înalta Curte apreciază că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen., iar instanțele au aplicat o pedeapsă mult prea aspră raportat la datele ce caracterizează persoana inculpatului : conduita inculpatului anterior comiterii faptei ca și cea adoptată după începerea urmăririi penale, faptul nu au mai fost anterior condamnat, că are un copil minor în întreținere, are o viață de familie exemplară, se bucură de respectul localnicilor, este cunoscut ca o persoană onorabilă, onestă, un bun edil al comunei, iar în cursul procesului penal a adoptat o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptei, solicitând ca judecata cauzei să se facă în conformitate cu art. 320 1 C. proc. pen.

Cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei, aceasta trebuie să reflecte gradul de pericol social a! faptelor și să asigure reeducarea infractorului, astfel încât înalta Curte apreciază că scopul acesteia poate fi atins numai prin privarea de libertate, singura aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancțiunea, astfel stabilită de instanțe, având caracterul atât al unei măsuri de constrângere, cât și al unui mijloc de reeducare a inculpaților. Elemente de circumstanțiere ce au stat la baza individualizării judiciare a pedepsei formează convingerea înaltei Curți că finalitatea pedepsei înscrisă în art. 52 C. pen., nu poate fi atinsă decât prin executarea prin privare de libertate, deoarece a dispune suspendarea pedepsei sub supraveghere ar însemna ca pedeapsa să nu-și mai atingă scopul (constrângerea, reeducarea și prevenția).

Aceasta, întrucât infracțiunea săvârșită de către recurentul inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social și, ca atare, nu se impune suspendarea executării pedepsei. Față de toate acestea se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului O.E.E. Ca atare, criticile formulate de inculpat, analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., sunt, în parte, întemeiate. Față de considerentele arătate mai sus, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. d) din același cod urmează a admite recursul inculpatului, a casa, în parte, decizia atacată și sentința primei instanțe și rejudecând, va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de artr.254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare și va menține celelalte dispoziții ale ambelor hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul O.E.E. împotriva Deciziei penale nr. 172 din 22 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează, în parte, decizia atacată și sentința penală nr. 101 din 7 iunie 2012 și rejudecând: Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de artr.254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale ambelor hotărâri. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 11 aprilie 2013.