ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1034/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1034/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 255 din 5

aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza

art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ț.G., fără antecedente

penale la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență.

În baza art. 71

C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas

definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei

principale.

În baza art.

81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii pe un termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile art. 82

în

baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc.

pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83

C.

pen.

În baza

art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a

arestului preventiv de la 08 septembrie 2011 la 15 septembrie 2011.

Prin

aceeași sentință penală, în baza art. art. 257 alin. (1) C. pen., a fost

condamnat și inculpatul C.A.L., fără antecedente penale la 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 71

C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a)

teza a ll-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a

rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei

principale.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii pe un termen de încercare de 6 ani stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1)

C. pen., pe durata

termenului de încercare, s-a impus inculpatului C.A.L. să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

a)

să se prezinte,

la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul București;

b)

să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

d)

să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Datele

prevăzute în alin. 1 lit. b), c) și d) se comunică Serviciului de Probațiune de

pe lângă Tribunalul București.

În baza art.

71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub

supraveghere, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359

C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

C.

pen., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata

reținerii și a arestului preventiv de la 08 septembrie 2011 la 15 septembrie 2011.

În baza art. 257

alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea -de

la inculpatul Ț.G. - a sumei de 500 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. al

zilei plății și de la inculpatul C.A.L. a sumei de 4.500 euro în echivalent lei

la cursul B.N.R. al zilei plății.

În baza art.

357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorie

a sechestrului asupra autoturismului, de culoare gri, aparținând inculpatului Ț.G.

și a fost menținută - în parte - măsura asigurătorie a sechestrului asupra

autoturismului, de culoare neagră, aparținând inculpatului Ț.G., până la

concurența sumei de 500 euro în

echivalent lei, măsuri

dispuse prin ordonanța din data de 24 octombrie 2011 în Dosarul nr. 2986/P/201

al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

În baza art.

191

alin. (1),

(4) C. proc. pen., a

fost obligat fiecare inculpat la plata suinei de 3.350 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond - din analiza actelor și lucrărilor

dosarului - a reținut următoarea situație de fapt:

În vara anului

2010, la sugestia martorei O.E., care i-a precizat că inculpatul Ț.G., profesor

în cadrul Universității Politehnice din București, o poate ajuta să promoveze

examenul de admitere în Baroul București, martora denunțătoare R.L. s-a

întâlnit cu acesta din urmă în București, unde, în prezența martorei O.E.,

inculpatul i-a cerut suma de 2.000 de euro pentru a-și folosi influența asupra

unuia dintre membrii comisiei de examinare în vederea promovării examenului de

admitere în Baroul București. La începutul lunii noiembrie 2010, inculpatul Ț.G.

a contactat-o telefonic pe martora denunțătoare R.L., solicitându-i acesteia să

se deplaseze în București, spre a-i remite suma de 2.000 euro, martora dând

curs acestei solicitări. Astfel, în prezența martorei O.E., a înmânat

inculpatului Ț.G. suma anterior menționată, inculpatul punând în buzunar suma

de 500 de euro, iar restul de 1500 euro i-a predat fiicei sale, pe care o

chemase în cafe-barul în care se aflau. Cu aceasta ocazie, martora denunțătoare

s-a arătat interesată și de urmarea unor cursuri de mașter în cadrul S.N.S.P.A.,

inculpatul obligându-se să o ajute la înscriere.

Ulterior

susținerii primei probe pentru admiterea în Baroul București, martora

denunțătoare a fost din nou contactată de către inculpatul Ț.G., care i-a

precizat că mai sunt necesari 3.000 euro, câte o mie pentru fiecare probă ce

urma să fie susținută, motiv pentru care martora s-a întâlnit din nou cu

inculpatul Ț.G. la restaurantul „P.U.", ocazie cu care l-a cunoscut și pe

inculpatul C.A.L., acesta fiindu-i prezentat drept persoana care avea influență

asupra unuia dintre membrii comisiei de examen. Banii au fost remiși cu acea

ocazie, martora R.L. părăsind locația fără a cunoaște cine a luat banii sau

destinația exactă a acestora. întrucât martora denunțătoare nu a promovat

examenul, luând cunoștință de aceasta la data afișării rezultatelor, respectiv

05 februarie 2011, aceasta a luat legătura cu cei doi inculpați, sfatul primit

fiind acela de a formula contestații, demers rămas în continuare fără succes.

In urma contactelor insistente ale martorei denunțătoare în vederea recuperării

banilor, inculpatul Ț.G. a sugerat încheierea unui contract de împrumut între

martoră și inculpatul C.A.L., fapt materializat la data de 23 februarie 2011,

ocazie cu care a fost încheiat contractul de împrumut de către B.N.P. Asociați

T.A.M. și T.E.A., prin care, inculpatul C.A.L.

se obliga să restituie martorei suma de 5.000 euro, până la data de 25 martie 2011.

întrucât nici această obligație contractuală nu a fost respectată, martora a formulat

un denunț împotriva celor doi inculpați la data de

31

mai 2011, act de sesizare înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă

Tribunalului București.

Situația de

fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza materialului

probator administrat, în ambele faze ale procesului penal -urmărire penală și

cercetare judecătorească - respectiv: declarațiile martorului denunțător R.L.,

declarațiile inculpaților, declarațiile martorei O.E., declarațiile martorului A.l.,

declarațiile martorului G.C., procesul verbal privind studierea listing-urilor

convorbirilor telefonice, procesele verbale de redare a convorbirilor

telefonice și ambientale interceptate, procesele verbale de constatare a

efectuării unor percheziții domiciliare și informatice, adresa din 11 octombrie

2011 emisă de Baroul București și alte înscrisuri anexate.

Judecătorul

fondului a apreciat că se impune înlăturarea - ca nesincere -a apărărilor

inculpatului C.A.L., potrivit cărora martora denunțătoare i-a împrumutat suma

de 10.000 lei în două rate egale, cu o dobândă lunară de 2.000 de lei, dar nu

mai puțin de 10.000 lei, fără a se încheia însă niciun înscris constatator,

inculpatul explicându-și această conduită

nediligentă

a martorei prin aceea că aceasta cunoștea unde locuiește inculpatul și

putea

să vina oricând să-și recupereze banii. Potrivit aceluiași inculpat, acesta a

restituit martorei suma de 10.000 lei și 1.400 lei sau 1.600 de lei drept

dobândă și cu toate acestea a fost de acord să se stipuleze în contractul de

împrumut suma de 5.000 de euro „pentru liniștea lor sufletească".

Însă,

contrariul este demonstrat - arată instanța de fond - de conținutul convorbirii

purtate între inculpatul C.A.L. și martore, în data de 24 iunie 2011,

interceptată în baza autorizației de interceptare din 2011 emisa de Tribunalul

București, ca relevante reținând următoarele replici:

„C.A.L.: Din

banii ăia am păpat și eu, că e adevărat, a păpat și G.! Știi? Am avut și noi.eu

500, G. 500.

R.L.: Din astea 5.000?

Pentru barou?

C.A.L.: Da! Eu 500, G.

500! Da.și 4.000 i-am dat afara! (...).

C.A.L.: Băi vrei să-ți

spun și ție ce mi-a zis și mie?

R.L.: Am luat 2, 3.

C.A.L.: Aa, mi-a zis: bă a luat 3, 4.eu nu pot să-i dau! Dacă ia un 5,

eu

pot să-i dau mai mult,

de la 5 în sus.așa mi-a zis! (...).

C.A.L.: Am dat șpaga acum, ce-o să fie, ok. am zis, bă

dacă ia 5, cu

siguranță

acesta îi dă 7."

În ceea

ce-l privește pe inculpatul Ț.G., instanța de fond a constatat faptul că,

implicarea acestuia în activitatea ilicită dedusă judecății rezultă din

depozițiile martorei denunțătoare și ale martorei O.E., aceasta din urmă

asistând la pretinderea sumei de bani în vederea traficării influenței și de

asemenea la remiterea sumei de 2.000 de euro. Faptul că există neconcordanțe cu

privire la momentul exact al întâlnirilor dintre cele două și inculpat sau cu

privire la locațiile în care au avut loc, nu sunt - în opinia instanței de fond

- apte să creeze dubiu cu privire la veridicitatea elementelor probatorii conținute

de aceste depoziții, de vreme ce, cele două martore au fost audiate la un

interval de 8 luni de la data faptelor deduse judecății, iar ulterior, în faza

cercetării judecătorești, după un an și 4 luni.

Instanța de fond a concluzionat că, în

drept:

Fapta inculpatului Ț.G. - constând în aceea că, în perioada

august-noiembrie 2010, împreună cu

inculpatul C.A.L., lăsând să se creadă că au influență asupra persoanelor ce

vor face parte din comisia de examinare privind examenul de primire în profesia

de avocat stagiar

din sesiunea noiembrie

2010, organizat pentru admiterea în Baroul București, au

pretins și

primit suma de 5.000 euro de la martorul denunțător R.L., în vederea promovării

de către aceasta a examenului, suma de bani fiind primită

de cei doi în cursul lunii noiembrie 2010 în două

tranșe, de 2.000 euro, respectiv 3.000 euro - întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii trafic de influență,

prevăzută și

pedepsită de art. 257

alin. (1)

C.

pen.

Fapta

inculpatului C.A.L. - constând în aceea că în perioada noiembrie 2010, împreună

cu inculpatul Ț.G., lăsând să se creadă că au influență asupra persoanelor ce

vor face parte din comisia de examinare privind examenul de primire în profesia

de avocat stagiar din sesiunea noiembrie 2010 organizat pentru admiterea în

Baroul București, au pretins și primit suma de 5.000 euro de la martorul

denunțător R.L., în vederea promovării de către aceasta a examenului suma de

bani fiind primită de cei doi în cursul lunii noiembrie 2010 în două tranșe de

2.000 euro, respectiv 3.000 euro - întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C.

pen.

Analizând

latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen.,

instanța de fond a reținut că elementul material constă în acțiunea de a

pretinde sau a primi bani sau alte foloase pentru a determina un funcționar

asupra căruia inculpatul are sau lasă să se creadă că are influență, să facă

sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Acțiunea

inculpaților, care au pretins, iar ulterior au primit o sumă de bani de la

martorul denunțător R.L., pentru a determina o persoană ce intra în componența

comisiei de examinare, privind examenul de primire în profesia de avocat

stagiar, din sesiunea noiembrie 2010, organizat pentru admiterea în Baroul

București, să facă un act contrar atribuțiilor sale, în sensul fraudării

rezultatului obținut de martorul denunțător, realizează elementul material al

infracțiunii de trafic de influență. Chiar dacă conduita infracțională a

inculpaților Ț.G. și C.A.L. a realizat elementul material al infracțiunii, atât

sub forma pretinderii cât și sub forma primirii, activitatea infracțională a

acestora nu-și pierde caracterul unitar, nefiind incidente în cauză disp. art. 41

alin. (2) C. pen.

Sub

aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu vinovăție în modalitatea

intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C.

pen., întrucât inculpații au prevăzut rezultatul faptei lor și au urmărit

producerea lui prin săvârșirea faptei. Inculpații și-au dat seama și au dorit

să traficheze influența lor presupusă asupra unui funcționar în sensul art. 147

alin. (2) C. pen., prevăzând și urmărind atingerea adusă relațiilor sociale

referitoare la activitatea de serviciu.

La

individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului Ț.G., instanța de

fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., precum

și criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei

săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările

care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

În concret,

judecătorul fondului a reținut că fapta inculpatului prezintă un grad de

pericol social mediu, avându-se în vedere gradul de implicare al acestuia în

activitatea infracțională dedusă judecății, momentul comiterii acesteia,

cuantumul prejudiciului produs, dar și circumstanțele personale ale

inculpatului, care este în vârstă de 50 ani, de profesie inginer, fără un loc de

muncă, atitudinea procesuală a acestuia și faptul că este pentru prima oară

implicat într-un raport penal de conflict.

Cu privire la

individualizarea judiciară a modalității de executare a

pedepsei, în ceea ce îl privește pe inculpatul Ț.G., instanța de fond a

reținut dispozițiile art. 81 C. pen., conform cărora se poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durată cu

îndeplinirea cumulativă a următoarelor: pedeapsa aplicată este închisoarea de

cel mult 3 ani;

inculpatul nu a mai fost

condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1

an; se apreciază

de instanță că, pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru

inculpat și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși

infracțiuni.

Drept urmare,

instanța de fond a considerat că, în speță, sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 3

ani închisoare, iar inculpatul nu are antecedente

penale, astfel încât instanța și-a format convingerea că scopul pedepsei poate

fi atins și fără executarea de către

acesta a pedepsei aplicate.

La

individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului C.A.L., instanța de

fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., precum și criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de

pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

În

concret, instanța a reținut că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social

mediu, avându-se în vedere gradul de implicare al acestuia în activitatea

infracțională dedusă judecății, momentul comiterii acesteia,

cuantumul prejudiciului produs, dar și

circumstanțele personale ale inculpatului, care este în vârstă de 27 ani, de

ocupație expert regional pe economie socială,

încadrat în cadrul A.N.R.,

căsătorit, atitudinea procesuală a acestuia și faptul că este pentru prima oară

implicat într-un raport penal de conflict.

Cu

privire la individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, în

ceea ce îl privește pe inculpatul C.A.L., instanța a reținut dispozițiile art. 86

C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor

condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; inculpatul nu a

mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an; se

apreciază de instanță că pronunțarea condamnării constituie un avertisment

pentru inculpat și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși

infracțiuni.

Judecătorul

fondului a considerat că, în speță, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de

legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 4 ani închisoare, iar

inculpatul nu are antecedente penale, astfel încât instanța și-a format

convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către

acesta a pedepsei aplicate.

Având în

vedere faptul că materialul probator administrat în cauză a relevat că

inculpatul Ț.G. a oprit din cei 5.000 de euro remiși de martora denunțătoare

suma de 500 de euro, restul fiind primiți de inculpatul C.A.L., instanța

fondului, în baza art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) C. proc. pen.,

a dispus confiscarea - de la inculpatul Ț.G. - a sumei de 500 euro, în

echivalent lei la cursul B.N.R. al zilei plății, și de la inculpatul C.A.L. a

sumei de 4.500 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. al zilei plății.

Pentru

aceste considerente, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a dispus

ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra autoturismului, de culoare

gri, aparținând inculpatului Ț.G. și a menținut - în parte - măsura

asigurătorie a sechestrului asupra autoturismului de culoare neagră, aparținând

inculpatului Ț.G. până la concurența sumei de 500 euro, în echivalent lei,

măsuri dispuse prin ordonanța din data de 24 octombrie 2011, în Dosarul nr. 2986/P/2011

al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Împotriva

acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel inculpații Ț.G. și C.A.L.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

inculpatul Ț.G., prin apărător ales, a criticat hotărârea primei instanțe sub

aspectul greșitei sale condamnări, solicitând achitarea, în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât, din întreg

materialul probator administrat în cauză nu rezultă probe certe care să susțină

vinovăția acestuia.

Inculpatul

C.A.L., a criticat hotărârea primei instanțe doar pentru netemeinicie, arătând

că se impune reindividualizarea cuantumului

de pedeapsă ce i-a fost aplicată, considerând că pedeapsa

de 4 ani închisoare este prea mare în raport de fapta comisă.

Prin Decizia

penală nr. 280 din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel București - Secția I

Penală au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații Ț.G.

și C.A.L. împotriva sentinței penale nr. 254 din 06 aprilie 2012, pronunțată de

Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr.

71661/3/2011,

pentru cele ce urmează:

Împotriva

deciziei penale nr. 280 din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel București,

secția I penală, a declarat recurs

inculpatul Ț.G., în temeiul art. 385

9

pct. 17'C. proc. pen.,

solicitând, atât în motivele scrise cât și în cele orale, casarea celor două

hotărâri pronunțate în cauză și, în rejudecare, să se dispună achitarea sa, în

temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., întrucât instanțele de fond și apel au făcut o greșită aplicare a

legii, reținând, contrar probelor administrate atât în faza de urmărire penală

cât și în cursul cercetării judecătorești, că recurentul inculpat se face

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (10 C. pen.

Analizând

recursut! formulat, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub

toate aspectele, în temeiul disp. art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că recursul

declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins

ca atare, pentru cele ce succed:

Instanțele

de fond și de apel, uzând de argumentele factuale rezultate din probatoriul

administrat și cu o argumentare juridică pertinentă, au reținut o corectă

situație de fapt, corespunzătoare unei încadrări juridice adecvată stării de

fapt prezentate în actul de inculpare, reținută și de către instanțele de fond

și de apel, precum și dispozițiilor legale aplicabile speței.

Astfel, pe

baza coroborării probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, s-a

reținut că, în perioada noiembrie 2010 inculpații Ț.G. și C.A.L., lăsând să se

creadă că au influență asupra persoanelor ce vor face parte din comisia de

examinare privind examenul de primire în profesia de avocat stagiar din

sesiunea noiembrie 2010 organizat pentru Baroul București, au pretins și primit

suma de 5.000 euro de la martorul denunțător R.L., în vederea promovării de

către aceasta a examenului, suma de bani fiind primită de cei doi în cursul

lunii noiembrie 2010 în două tranșe, de 2.000 euro, respectiv 3.000 euro.

De

asemenea, instanța de fond a dat situației de fapt reținute o încadrare

juridică legală, necontestată în apel, fapta inculpaților întrunind elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de

art. 257 alin. (1) C. pen.

Drept urmare,

critica apărării inculpatului Ț.G., în sensul că fapta nu a fost săvârșită de

el, nu poate fi primită, probele demonstrând cu certitudine contrariul. Astfel,

nu doar denunțul, declarațiile părții vătămate

R.L.

și ale martorei O.E., dar și înregistrările convorbirilor telefonice și cele

ambientale, rezultatul perchezițiilor domiciliare și informatice au dovedit, pe

deplin, legătura dintre părți, suma convenită pentru obiectul infracțiunii și,

ca atare, participația inculpatului Ț.G..

Materialul

probator administrat în cauză a relevat că inculpatul Ț.G. a oprit din cei

5.000 de euro remiși de martora denunțătoare, suma de 500 de euro, restul fiind

primiți de inculpatul C.A.L.

Așadar, în mod

corect și fundamentat, instanța de fond 1-a condamnat pe inculpatul Ț.G., iar

instanța de apel a respins calea de atac promovată, astfel încât motivul de

casare prevăzut de punctul 17

1

, cu privire la vreo greșită aplicare

a dispozițiilor legale în speță, nu subzistă, pentru identitate de rațiune,

nici solicitarea de achitare, prin prisma motivului că fapta nu ar fi fost

săvârșită de recurentul inculpat, nu subzistă.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 385

b

alin 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ț.G. împotriva

Deciziei penale nr. 280 din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul Ț.G. împotriva Deciziei penale nr. 280

din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 26 martie 2013.