ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3216/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3216/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului penal de față:

Prin

Sentința penală nr. 933 din 27 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 28924/3/2012 s-au dispus

următoarele:

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6

din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost

condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a, lit. b) C. pen., timp de 3 ani de la executarea sau considerarea ca

executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 5 ani

închisoare.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. rap. la

art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.

903/F din 29 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală

în Dosarul nr. 46056/3/2009, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1338 din

27 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 46056/3/2009, și, în consecință, s-a cumulat aritmetic

pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin prezenta, cu pedeapsa de 2 ani

închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 903/F din 29 noiembrie 2010

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în Dosarul nr.

46056/3/2009, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1338 din 27

aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală

în Dosarul nr. 46056/3/2009, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă

de 7 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. s-a aplicat pe lângă

pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, constând în

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen., timp de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a

pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea

sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante de 7 ani

închisoare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa principală rezultantă aplicată, perioada reținerii și arestării

preventive de la 4 iulie 2012 la zi, dar și reținerea din data de 22 octombrie

2009, dispusă în procesul penal soluționat de Tribunalul București, secția I

penală prin Sentința penală nr. 903/F din 29 noiembrie 2010, definitivă prin

Decizia penală nr. 1338 din 27 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a

menținut măsura arestării preventive luate față de inculpat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 31/P/2012 din 19 iulie

2012 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției, s-a dispus

trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S.M., sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin.

(1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 alin. (1)

lit. a) C. pen.

În fapt, în conținutul actului de sesizare a

instanței au fost reținute următoarele: în perioada 16 mai - 4 iulie 2012,

inculpatul S.M. a pretins, în mod direct, de la martorul denunțător P.C.M.,

suma de 20.000 euro, pentru ca, prin influența pe care a lăsat să se creadă că

o are asupra funcționarilor de la Primăria Municipiului Constanța, să îi

determine pe aceștia să elibereze o hartă cadastrală necesară revendicării unei

teren în suprafață de 50 hectare, situat pe raza județului Constanța,

localitatea Costinești.

Terenul anterior menționat a fost

proprietatea numitului P.M., fiind naționalizat, iar ulterior revendicat,

printre alții, de P.T., tatăl martorului denunțător P.C.M.. Persoana ultim

menționată a fost împuternicită să-l reprezinte în fața autorităților statului

pe tatăl său, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate sau pentru

obținerea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001.

În timpul desfășurării activității

infracționale s-a stabilit ca suma de 20.000 euro, pretinsă de inculpatul S.M.,

în schimbul influenței sale asupra funcționarilor, să fie remisă într-o singură

tranșă, înainte de eliberarea documentului către martorul denunțător.

La data de 17 mai 2012, în urma discuției

purtate în mediu ambiental de martorul P.C.M. cu inculpatul, acesta din urmă a

reiterat pretențiile în vederea remiterii folosului pretins, condiția impusă

pentru începerea demersurilor de influențare a funcționarilor fiind ca suma de

20.000 euro să îi fie prezentată efectiv.

În vederea obținerii hărții cadastrale

promise martorului denunțător P.C.M., S.M. a solicitat și primit ajutor de la

numiții C.R. - inginer geodez, și J.D. - expert la Direcția Patrimoniu,

Serviciul Cadastru din cadrul Primăriei Municipiului București.

În raport de probatoriul administrat în cauză

s-a stabilit că desfășurarea în timp a faptelor, coroborate atât între ele, cât

și cu declarațiile inculpatului și ale celorlalte persoane audiate în cauză a

evidențiat mai multe momente cheie ale desfășurării actelor materiale care

intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de influență,

înregistrările convorbirilor telefonice și ambientale, redate în cuprinsul

proceselor-verbale aflate la dosar, precum și planșele fotografice -

fotoprinturi din înregistrările de imagini efectuate în mediul ambiental,

reprezentând probe concludente și utile și îndeplinind condițiile unor dovezi

din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu forma de

vinovăție cerută de lege.

S-a reținut în acest sens că, la data de 17

mai 2012, a avut loc o întâlnire între denunțător și inculpat care a fost

înregistrată audio-video, conform autorizației din 11 mai 2012 (proces-verbal

de redare). Din discuțiile purtate a rezultat în mod evident că aspectele

prezentate în denunț și în declarațiile date de P.C.M. s-au confirmat, în

sensul că inculpatul S.M. i-a solicitat suma de 20.000 de euro pentru a-i remite

unui angajat al Primăriei Constanța, în scopul obținerii hărții cadastrale

necesare denunțătorului (proces-verbal de redare, S.M.: "... fără bani nu

putem să ne mișcăm, frate, nu-nțelegi? Că nu se deplasează nimeni fără

bani.", P.C.M.: "Zi cum luăm harta!", S.M.: "Simplu",

P.C.M.: "Cum?", S.M.: "Scoatem banii și o luăm!", "Nu

vrei să mă-nțelegi că-i sută la sută? Sută la sută ne dă harta.",

"Femeia-i din București, omu-i de la Constanța, direct din birou,

de-acolo!", "de la Primăria centrală e omu'.", "Da' mie

trebuie să îmi spui când ai banii. Că eu nu mai merg să mai vorbesc cu

nimeni!" "Mă, douăzeci de mii de euro o să ne ajungă și cu

cheltuială, cu tot", "Bă, nene, tu dacă-mi arăți banii ieri, eu

astăzi vorbesc", P.C.M.: "... ta vrei să vezi banii?", S.M.:

"Păi, da, pe ce vorbesc, Cristi? Iar vorbesc aiurea pe urșii din

pădure?").

Ulterior întâlnirii cu P.C.M., în ziua de 22

mai 2012, la ora 14:17:21, inculpatul a fost contactat de o persoană

identificată ulterior în persoana numitei C.R., prin SMS, căreia i-a transmis

mesajul "Când puteți sunați-mă și pe mine" (proces-verbal de redare).

În cursul aceleiași zile, ora 17:05:18,

inculpatul a fost contactat telefonic de C.R. care s-a justificat că nu i-a

răspuns pentru că era "la Oficiul de Cadastru" și că nu a avut credit

de pe telefonul propriu, în prezent folosind telefonul mamei sale. Totodată, a

precizat că nu a fost contactată încă de "nenea ăla", dar că îl va

suna, situație în care S.M. a insistat "să rezolve ceva cu treaba

aia" (proces-verbal de redare). La ora 17:14:46, C.R. a revenit telefonic

pentru a-i comunica lui S.M. că "l-a sunat pe nenea ăsta" care dorea

o întâlnire cu S.M. pentru a primi detalii. C.R. a precizat că nu este necesară

această întâlnire deoarece i-a dat ea toate detaliile și că oricum se vor

întâlni "atunci, când vine cu ea" (proces-verbal de redare).

Aceste convorbiri telefonice au condus la

suspiciunea că se referă la obținerea hărții cadastrale în schimbul căreia a

fost pretinsă suma de 20.000 de euro.

În cursul zilei de 23 mai 2012, în intervalul

orar 11:33:30 - 11:45:20, a avut loc o întâlnire (înregistrată audio-video)

între P.C.M. și inculpat, ocazie cu care denunțătorul a demonstrat că se află

în posesia sumei de 20.000 euro, potrivit solicitării anterioare a inculpatului,

iar acesta din urmă a afirmat că va începe demersurile de obținere a hărții

cadastrale (proces-verbal de redare).

În ziua de 23 mai 2012, ora 11:43:47, C.R. a

stabilit telefonic o întâlnire cu "M." - identificat ulterior ca

fiind numitul J.D., la solicitarea persoanei ultim menționate: "... la O.

acolo sus, la S.P., unde e bowling-ul", "Poți să iei legătura cu

el?", "Să vină cu tot ce trebuie!" (proces -verbal de redare).

Ulterior acestei convorbiri telefonice, la ora 11:54:43, C.R. l-a apelat pe

inculpat: "La patru jumate ne vedem la S.P., la Berceni acolo ...".

Fiind întrebată de interlocutorul său dacă "Poate să rezolve?", C.R.

a răspuns: "Păi, vorbim acum. Nu știu nici eu. Sper că da. Din moment ce

ne-a chemat!?" (proces-verbal de redare).

În drum spre întâlnirea menționată mai sus,

la ora 16:13:29, C.R. i-a comunicat un mesaj unei persoane rămase

neidentificate, prin mesaj tip SMS: "Sunt la Unirii, mă întâlnesc cu aia

cu harta" (proces-verbal de redare).

În intervalul orar 16:36 - 17:16 a avut loc

întâlnirea stabilită între J.D., inculpat și C.R. la restaurantul O., momentele

operative fiind înregistrate video (planșe foto).

Ulterior întâlnirii menționate mai sus, în

restaurantul O. din complexul comercial S.P., C.R. a luat legătura telefonic la

ora 17:30:56, cu o persoană rămasă neidentificată, căreia i-a relatat că

"... am impresia că ăștia o să mă scoată din schemă", "au vorbit

între ei și au spus că-i dă ... o să-ți spun față în față, să nu mai vorbesc

prin telefon!", "a zis că «eu îi promisesem niște bani lui R., să mai

tăiem de la ea că e mai transparentă și să sperăm că nu se supără». Asta de

față cu mine au zis, știi? și am zis «nu mă supăr, mă, stai liniștit, că

înțeleg situația». Dacă stai să te gândești ... dacă nu eram eu ... cucubau!

înțelegi?", "Să sperăm că n-o să-mi tragă țeapă, că dacă îmi trag

țeapă, le fac eu la amândoi ceva ca să mă țină minte toată viața!"

(proces-verbal de redare).

În urma verificărilor a rezultat că numitul

J.D. este expert la Direcția Patrimoniu, Serviciul Cadastru din cadrul

Primăriei municipiului București, iar C.R. este inginer geodez, angajată în

cadrul unei societăți comerciale care are ca obiect de activitate lucrări

cadastrale.

În ziua de 24 mai 2012, ora 12:52:26,

inculpatul i-a transmis prin SMS numitului J.D. anul din care trebuie să dateze

harta cadastrală: "Până în 45 să fie", răspunsul fiind "K. M-a

sunat aseară. Mă văd azi." (procese-verbale de redare). În cursul

aceleiași zile, la ora 15:15:30, J.D. a luat legătura telefonic cu colonelul

A.M., șeful Direcției Topografice Militare, pentru a stabili o întâlnire, în

după amiaza aceleiași zile, într-un interval de aproximativ 1 - 2 ore

(proces-verbal de redare).

Ulterior, în intervalul orar 18:12:38 -

18:17:31, a avut loc întâlnirea stabilită între A.M. și numitul J.D.,

înregistrată video (planșe foto). La ora 18:20:19, inculpatul a luat legătura

telefonic cu J.D., cel din urmă fiind interesat de stadiul în care se află

demersurile de obținere a hărții (S.M.: "E OK? Atâta vreau să știu!",

J.D.: "se uită și-mi spune mâine. Da, în principiu ... da, da' numai că

n-o să fie relevantă ca elemente de reper", S.M.: "Nu ne interesează,

să arate ce trebuie să dăm!", J.D.: "Se uită mâine și-mi spune! Da,

așa ar avea în mare! În mare ar avea ceva, da!" (proces-verbal de redare).

La ora 19:24:19, J.D. a luat legătura telefonic cu A.M. pentru a stabili

condițiile în care va obține harta cadastrală: A.M. "Căutați pe maiorul

P., care se ocupă de așa ceva", "... o să-i spun dimineață și

dumneavoastră veniți și-l întrebați", "dacă e vorba de format mare,

nu vi-l dă pe loc", "trebuie făcut și un contract că ... sunt niște

reguli după care lucrăm ..." (proces-verbal de redare).

Urmare convorbirii telefonice ultim

menționate, în intervalul orar 20:11 - 21:10, a avut loc o întâlnire între

inculpat și J.D., înregistrată video (planșe foto și proces-verbal de

supraveghere operativă).

La data de 27 mai 2012, ora 14:22:50,

martorul denunțător P.C.M. a luat legătura telefonic cu inculpatul, ocazie cu

care l-a asigurat pe interlocutor că "e totul în regulă, e OK. Și facem

contract, eu vreau contract că nu mai vreau nimic să merg pe degeaba",

"am vorbit cu oamenii, se rezolvă tot. Nu e nici un fel de problemă,

da?" (proces-verbal de redare).

Ulterior, la data de 28 mai 2012, ora

21:05:36, inculpatul i-a comunicat numitei C.R. că "așteptăm mâine să ...

sau poimâine, să ia alea, să mergem unde ai zis tu să facem ...",

referindu-se la obținerea hărții cadastrale de la Direcția Topografică

Militară, prin intermediul numiților J.D. și A.M. (proces-verbal de redare).

J.D. a stabilit ca la data de 29 mai 2012 să

ridice harta cadastrală de la Direcția Topografică Militară ("întâi mă duc

să le vizionez", "la final îmi dă pe ... pe ... pe CD ... să vin cu

un CD. Dacă e, după aia le printează R. undeva"), așa cum i-a solicitat

S.M.: "să facem să ne grăbim mai repejor, să încasăm și noi!"

(proces-verbal de redare).

A.M., în calitate de șef al Direcției

Topografice Militare, i-a facilitat lui J.D. obținerea hărții cadastrale, prin

instrucțiunile date subordonatului său: "M-a sunat ăla de la Primăria B.

municipiului București", "ai găsit hărțile pe care le cere?",

"ocupă-te de treaba asta mâine dimineață, da?", ulterior

comunicându-i și lui J.D. că "am vorbit eu cu P., nu e la serviciu, e

trimis într-o altă activitate, mâine dimineață veniți încoace ca să vedeți ...

ce să vă alegeți, da?" (procese-verbale de redare).

Deoarece harta cadastrală obținută de la

Direcția Topografică Militară nu era utilă în procesul de revendicare a

suprafeței de 50 de hectare teren situat pe raza localității Costinești,

neavând menționate pe ea vecinătățile și numele proprietarilor, ci doar date cu

caracter militar, inculpatul a demarat noi demersuri: "dacă simt eu că e

OK și e bună, dăm drumul la treabă, dacă nu, eu ... mai așteptăm două - trei

zile și asta e!" (proces-verbal de redare).

Cu prilejul întâlnirii din data de 31 mai

2012, intervalul orar 13:54 - 14:06, inculpatul i-a comunicat martorului

denunțător și alte pretenții: "vreau contract, că eu te reprezint pe tine

în toată afacerea asta, cu avocatu' meu și că la sfârșit, când se va câștiga și

vei fi pus în posesie ... când se va vinde, indiferent de situație, tu va

trebui să-mi dai mie cât ne înțelegem noi", "dar o să-mi dea o hartă

bună, o să fac contractul cu tine ..." (proces-verbal de redare).

În continuare, J.D. a luat legătura cu C.E.,

comisar de poliție în cadrul I.G.P.F. - Garda de Coastă, șef serviciu

teritorial, în vederea obținerii hărții cadastrale ("trebuie să vorbesc

ceva cu tine", "vin eu după tine", "oriunde ai fi").

După întâlnirea cu C.E., J.D. a luat legătura telefonic cu inculpatul :

"Vezi că, de-abia acuma, în momentul ăsta m-am despărțit, am avut discuția

preliminară, îmi pun mari speranțe, i-am zis ... și acum pleacă înapoi acolo,

da?", "Marea speranță se pune aicea, în ăsta, da?", "O să

mă cheme marți, miercuri ...", "I-am dat temă până vineri, sâmbătă,

să mă, să mă ...", "Te sun și te țin la curent dacă e ceva"

(procese-verbale de redare).

Având în vedere că obținerea hărții

cadastrale promisă martorului denunțător P.C.M. s-a dovedit a fi mai dificilă

decât anticipaseră S.M. și J.D., fiind necesară o perioadă mai mare de timp

decât cea estimată inițial, C.R. a manifestat nerăbdare față de inculpat:

"... oricum, banii s-au dat, s-au luat! .. proasta e proastă,

înțelegi?", "... că se întâmplă marți și dacă nu, la sfârșitul

săptămânii și nu mi-ai dat nici un telefon.. ți-am dat un mesaj, nu m-ai

sunat!", "..nu ți se pare foarte ciudat!? M., m-ai sunat în fiecare

zi până să te întâlnești cu ..[obscen].. ăla de om". Ulterior, C.R. a

relatat incidentul și prietenului ei, C.: "Mamă, deci nu mai pot, deci nu

mai pot de nervi, dacă nu am plâns întruna! L-am sunat pe ăla cu harta, știi ce

i-am făcut?", "Nu suport să mă ia cineva de proastă", "De

șase luni de zile mă rog de unul, de altul, nu știu ce întâlniri.. pe ce? Pe

timpul meu?", "Sunt convinsă că au luat banii, pentru că ăla venise

în București, cu harta, ..[neinteligibil].. harta, decât să zicem că mai

durează s-o verifice, asta-i altă treabă, înțelegi?", "adică, frate,

n-am zis să-mi dea o mie cinci sute de euro, cum a promis, dar măcar câteva

milioane, acolo, putea să-mi dea. Cât m-am stresat și m-am deplasat atâtea luni

de zile, să mă-ntâlnesc, să puii mei.. să ..[obscen].. Timpul meu! Timpul meu,

frate! Și relațiile mele, pân' la urma urmei" (procese-verbale de redare).

Inculpatul i-a relatat, la rândul său, lui

J.D. incidentul creat de neînțelegerea cu C.R., din discuție rezultând că cei

trei stabiliseră de comun acord împărțirea banilor care urmau a fi remiși de

martorul denunțător P.C.M.: "M-a sunat pe mine, acuma la telefon, și a

început să plângă că de ce i-am făcut așa, că de ce am luat banii și nu i-am

dat și ei nimic" (proces-verbal de redare).

Deoarece demersurile de obținere a hărții

prin intermediul numitului J.D. au rămas fără rezultate, inculpatul a luat

legătura cu numitul B.A., pentru obținerea aceluiași document: S.M.: "P.M.

a fost proprietar pe toate .. astea de acolo. Ele însumând vreo 50 de

hectare", B.A.: "Și, bine, băiatu' mi-a zis, nu m-a-ntrebat cât-cât!

Eu pân' la ce, cât pot să mă duc să-i spun? Știi, adică la ... Să-i spun «bă,

aleargă..»", S.M.: "Băi, nene, pân' nu vezi cât cere, eu .. maxim

disponibil, eu am zis 25 la sută, 2.500, hai, un 3.000 aș da, nu e problemă!",

"Harta din care să reiasă că ăsta a avut proprietățile astea, mă, nene. Și

pe harta aia, e o hartă foarte, foarte veche pe care scrie: P.M., e

proprietar.." (proces-verbal de redare).

Fiind audiat, J.D. a declarat că o cunoscuse

pe C.R. în urmă cu aproximativ 1 an, în legătură cu serviciul acesteia, de

inginer geodez. În iarna 2011 - 2012, a fost contactat telefonic de C.R. care

i-a solicitat o întâlnire, ocazie cu care i-a spus că are o cunoștință care

caută un plan topografic cu zona localității Costinești din județul Constanța,

fost sat Schitu, pentru identificarea unui teren de 50 ha al unui fost

proprietar. După acea discuție nu a mai fost căutat de C.R., până în luna mai

2012, când aceasta a revenit cu solicitarea de a se întâlni. A acceptat să se

întâlnească cu R. în Complexul Comercial S.P., la Restaurantul O. La această

întâlnire, R. s-a prezentat împreună cu un bărbat pe care l-a cunoscut pentru

prima dată cu acea ocazie, sub numele de "M." și care avea nevoie de

harta în cauză. În cadrul respectivei întâlniri, persoana care s-a recomandat

cu numele de M. și pe care a recunoscut-o în fotografiile aflate la dosarul

cauzei în persoana inculpatului S.M., a afirmat că proprietarul terenului de 50

ha din Costinești are nevoie de harta anterior menționată și că l-a rugat să îl

ajute să obțină acea hartă. În schimbul obținerii acestei hărți, inculpatul a

promis că îi va da 4.000 euro, iar R. 1.500 euro, fără a preciza însă de unde

avea respectivele sume. De asemenea, nu a spus niciun moment că a pretins bani

de la proprietar.

Martorul a mai arătat că nu a cunoscut cine

era proprietarul, dacă era cel care fusese expropriat sau vreun urmaș al

acestuia. Însă a fost de acord să îl ajute pe inculpat să găsească harta, sens

în care a luat legătura cu numitul A.M., colonel la Direcția Topografică

Militară, persoană pe care a cunoscut-o datorită relațiilor pe care acesta le-a

avut pe linie de serviciu cu Primăria Capitalei. Nu i-a oferit vreo sumă de

bani sau alte foloase numitului A.M. pentru hartă, demersul său fiind unul

legal, constând în încheierea contractului cu Direcția Topografică Militară și

plata costului serviciului, conform chitanțelor eliberate de instituție. În

urma acestui demers a primit harta solicitată în format electronic, CD-ul

respectiv aflându-se în posesia sa.

A mai arătat că era evident că harta nu putea

fi folosită pentru identificarea unui teren, mai exact nu puteau fi

identificate limitele proprietăților, ci doar formele de relief cu denumiri de

dealuri și alte detalii de acest tip. I-a comunicat și lui S.M. că respectiva

hartă nu putea fi folosită în scopul pentru care ea era solicitată și a hotărât

în continuare să caute harta prin alte mijloace. În continuare, a apelat la un

fost coleg de armată și de facultate, în persoana numitului C.E., comisar de poliție

la Garda de Coastă. Nici persoana ultim menționată nu a putut să obțină harta

în cauză, motiv pentru care i-a comunicat inculpatului că nici acest ultim

demers nu a dat rezultate, context în care nu a mai avut alte discuții cu

inculpatul.

Din declarația numitei C.R. a rezultat că, la

sfârșitul anului 2011, printr-o cunoștință pe nume "A." a fost

contactată de un anume "M.", ocazie cu care a fost întrebată dacă

poate să fac rost de o hartă privind zona localității Costinești din județul

Constanța, fostă localitate Schitu în anii 1960. În aceeași perioadă, de la

sfârșitul anului 2011, l-a cunoscut și pe J.D., inspector în cadrul Primăriei

Municipiului București, prin intermediul relațiilor de serviciu. În contextul

menționat, l-a întrebat pe J.D. dacă poate să intre în posesia unei astfel de

hărți. În perioada ianuarie - mai 2012, inculpatul S.M. nu s-a mai interesat de

obținerea hărții cadastrale, spunând că "o mai lăsăm o perioadă",

pentru că "nu l-a mai contactat ăla", înțelegându-se prin aceasta că

persoana care avea nevoie de hartă nu mai era interesată în acel moment. În

luna mai 2012, inculpatul a devenit foarte insistent, manifestându-și dorința

de a fi pus în contact cu J.D., în vederea obținerii hărții cadastrale. Ca

urmare, i-a dat numărul de telefon al lui J.D. și astfel cei doi au luat

legătura direct, C.R. fiind invitată la o întâlnire cu ei în Complexul

Comercial S.P. din cartierul Berceni. Cu prilejul acestei întâlniri, inculpatul

a precizat că omul care are nevoie de hartă "are banii", afirmând

totodată că banii pe care îi oferă sunt în cuantum de 6.000 euro, pe care i-a

oferit lui J.D., fără a preciza dacă el însuși urma să primească și o altă sumă

de bani.

Martora a mai arătat că deși, inițial,

inculpatul îi promisese suma de 1.500 euro, în schimbul identificării și

punerii în contact cu o persoană care îi poate obține harta, cu prilejul acelei

întâlniri a revenit asupra promisiunii și a precizat că întreaga sumă de 6.000

de euro i-o va da lui J.D., care, la rândul lui, îi va da și ei o sumă, al

cărei cuantum nu l-a precizat, acest cuantum urmând să fie stabilit în mod

discreționar de J.D.. Acesta din urmă a afirmat că poate să apeleze la o

persoană din cadrul Direcției Topografice Militare București, acea persoană

fiindu-i prieten.

A mai arătat că S.M. a fost cel care a

stabilit traseul sumei de 6.000 euro, spunând că el va primi acea sumă de bani

de la persoana interesată de obținerea hărții și i-o va înmâna lui J.D. care va

hotărî cât îi va da ei, cât și prietenului din cadrul Direcției Topografice

Militare. J.D. l-a asigurat pe inculpat că dacă acea hartă pe care o va obține

de la Direcția Topografică Militară nu este bună, va găsi o altă hartă.

Din felul în care a decurs discuția între

inculpat și J.D., martora a înțeles că aceștia nu doreau să îi mai dea ei nicio

sumă de bani, întrucât nu le mai era necesară în demersurile lor de obținere a

hărții. Ulterior acestei întâlniri a fost căutată telefonic de inculpat care a

întrebat-o dacă poate să printeze o hartă în format digital, într-un format la

o scară mai mare. Deși s-a arătat a fi de acord, inculpatul nu a mai

contactat-o și nu a aflat dacă a obținut sau nu harta și nici dacă s-au primit

banii în schimbul acestei hărți. La un moment dat a fost indignată de faptul că

inculpatul și J.D. nu au mai căutat-o și nici nu i-au răspuns la telefon,

situație în care a folosit telefonul mamei sale, l-a sunat pe inculpat și i-a

comunicat motivul supărării sale.

Martorul A.M., comandantul Direcției

Topografice Militare, a declarat că în luna iunie 2012 l-a cunoscut pentru

prima dată pe J.D., cu prilejul unei întâlniri în zona Dristor din București,

urmare a unei solicitări telefonice din ziua precedentă. Martorul a bănuit că

F. cunoștea numărul său de telefon de pe o carte de vizită personală pe care a lăsat-o

unor funcționari de la Primăria Municipiului București. Pe parcursul

convorbirii telefonice pe care a purtat-o cu J.D., acesta i-a spus că are

cunoștință că locuiesc amândoi în aceeași zonă, situație în care a acceptat să

se întâlnească cu acesta în drum spre casă. Cu prilejul întâlnirii pe care a

avut-o cu J.D., acesta, fără să îi ceară permisiunea, a deschis portiera

autoturismului de serviciu al martorului, în care aștepta șoferul, și a lăsat

telefonul mobil personal pe banchetă, afirmând că este urmărit. J.D. i-a spus

că are nevoie de o hartă veche care privea localitatea Schitu, jud. Constanța.

Martorul i-a recomandat să se prezinte la sediul Direcției Topografice Militare

și să solicite harta respectivă așa cum poate proceda orice cetățean, fiind

vorba de informații publice. în vederea soluționării situației solicitate de

J.D., a luat legătura telefonic cu maiorul P.S. din cadrul Direcției

Topografice Militare.

S-a reținut că declarația martorului A.M. se

coroborează cu cea a subordonatului său, maiorul P.S., șeful Biroului

Informații Geografice Studii și Documentare din cadrul Direcției Topografice

Militare. Acesta a precizat că l-a cunoscut pe J.D. în ziua de 25 mai 2012,

când acesta s-a prezentat la sediul Direcției Topografice Militare, situate în

București, sectorul 1, pentru a solicita o hartă din perioada 1930 - 1950, a

zonei Schitu - Costinești, județul Constanța. În jurul orelor 09:00 - 10:00,

s-a întâlnit cu J.D. la punctul control acces persoane al Direcției Topografice

Militare, după care s-a depus o cerere la compartimentul Documente Clasificate.

Procedura urmată de martor presupunea o activitate de căutare a hărților

solicitate după ce în prealabil îi era repartizată cererea solicitantului cu

viză de la conducerea unității. În continuare, martorul trebuia să identifice

zona de interes, să contacteze solicitantul și să stabilească o nouă întâlnire

cu acesta la sediul unității, pentru a-i prezenta documentele astfel încât să

se concluzioneze dacă hărțile identificate sunt cele care fac obiectul cererii.

Această procedură a fost urmată și în ceea ce îl privește pe J.D.. În timpul

celei de-a doua întâlniri cu acesta, martorul a fost uimit de atitudinea lui

J.D. care, fiind întrebat unde lucrează și cu ce anume se ocupă, a făcut un

semn către telefonul mobil pe care îi ținea în mână și i-a spus că telefonul

său este urmărit, ascultat.

Fiind audiat, martorul C.E. a declarat că, în

cursul lunii iunie 2012, a fost contactat de un fost coleg de facultate, în

persoana numitului J.D., care i-a solicitat sprijinul pentru obținerea unei

hărți vechi de aproximativ 80 - 100 de ani, privind zona localității

Costinești, fostă Schitu, jud. Constanța. Răspunsul său a fost unul pozitiv dar

generic și absolut formal: "voi vedea ce pot să fac", promisiunea nefiind

urmată de vreun demers efectiv.

În cauză a fost identificat și audiat

martorul B.A. care a declarat că îl cunoscuse pe inculpat în urmă cu

aproximativ 6 - 7 ani, prin intermediul fratelui acestuia, S.L.. În luna iunie

2012 a venit în București pentru probleme de serviciu, ocazie cu care s-a

întâlnit și cu inculpatul care i-a relatat că o rudă de-a sa, pe nume P., are o

problemă cu un teren de pe raza localității Costinești, fostă Schitu, județul

Constanța. Problema constă în faptul că persoana respectivă nu putea obține

actul de proprietate, în lipsa unui plan cadastral, sens în care i-a solicitat

ajutorul, spunându-i că dacă i se va rezolva problema cu harta, plătește o sumă

de aproximativ 2.500 euro, banii fiind destinați persoanei care îi obținea harta

în cauză. Totodată, inculpatul i-a promis că îi va da bani dacă reușește să

intermedieze obținerea hărții.

Demersurile martorului de obținere a

documentului nu s-au concretizat întrucât nu a luat legătura cu nici un

funcționar public, informându-se doar din diverse medii asupra instituției în

atribuțiile căreia ar intra eliberarea hărții.

Această situație de fapt a fost reținută pe

baza următoarelor mijloace de probă:

- denunțul și declarațiile martorului

denunțător P.C.- M.I.; procese-verbale de predare-primire documente de la

denunțător; documente predate de denunțător; documente ridicate de la Direcția

Topografică Militară; documente predate de J.D.; documente predate de av. P.D.;

împuterniciri avocațiale; procese-verbale de exercitare a dreptului de a nu da

declarații, privind pe inculpatul S.M.; declarația inculpatului S.M.; fișe

cazier judiciar; declarația numitului J.D.; declarația numitei C.R.; declarația

martorului B.A.; declarația martorului C.E.; declarația martorului A.M.;

declarația martorului P.S.; planșă fotografică privind bancnotele ce compun

suma de 20.000 euro; proces-verbal privind efectuarea actelor premergătoare din

29 mai 2012; ordonanțe de delegare a ofițerilor de poliție judiciară din cadrul

Direcției Naționale Anticorupție; procese-verbale de redare, în temeiul art. 9

C. proc. pen. a conținutului înregistrării audio - video a dialogurilor purtate

în mediul ambiental la datele de 17 mai 2012, 23 mai 2012, 31 mai 2012; planșe

foto privind întâlnirile din datele de 23 mai 2012, 24 mai 2012;

procese-verbale de redare, în temeiul art. 913 C. proc. pen. a conținutului

convorbirilor telefonice; proces-verbal de supraveghere operativă; regulament

de organizare și funcționare pentru aparatul de specialitate al Primarului

Municipiului Constanța; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire

penală, din 17 iulie 2012; 6 suporți optici conținând înregistrări ale

convorbirilor telefonice, respectiv: CD-R inscripționat: "Secția I

31/P/2012, x, Original 913 probă digitală " cu seria constructivă x, CD-R

inscripționat: "Secția I 31/P/2012, y, Original 913 probă digitală "

cu seria constructivă y, CD-R inscripționat: "Secția I 31/P/2012, z,

Original 913 probă digitală " cu seria constructivă z, CD-R inscripționat:

"Secția I 31/P/2012, w, Original 913 probă digitală " cu seria

constructivă w, CD-R inscripționat: "DNA S.C.C. - D.P. 31/P/2012

Telefonice 1 Copie" cu seria constructivă q, CD-R inscripționat: "DNA

S.c.c. - D.P. 31/P/2012 Telefonice 2 Copie " cu seria constructivă t; 4

suporți optici conținând înregistrări audio și audio-video ale unor convorbiri

purtate în mediul ambiental, inscripționate după cum urmează: DVD-R

inscripționat: "D.P. 31/P/2012 al SI, înregistrare ambientală audio-video

a dialogului purtat de către denunțătorul P.C. M.L cu numitul S.M., între orele

09:58 - 10:42, Copie Thl cf. art. 913 C. proc. pen. (duplicat digital)" cu

seria constructivă xx, CD-R inscripționat: "DNA D.P. 31/P/2012 al SI,

înregistrare ambientală audio-video a dialogului purtat de către denunțătorul

P.C. M.L cu numitul S.M., la data de 23 mai 2012 între orele 11:33:25 -

11:45:21 în București, Copie Th2 cf. art. 913 C. proc. pen. (duplicat probă

digitală)" cu seria constructivă yy, CD-R inscripționat: "DNA D.P.

31/P/2012 al SI, înregistrare ambientală audio-video a dialogului purtat de

către P.C. M.L cu S.M., la data de 31 mai 2012 între orele 13:54 - 14:06 în

București, Copie Th5 cf. art. 913 C. proc. pen. (duplicat probă digitală)"

cu seria constructivă zz, DVD-R inscripționat: "DNA-Scc D.P. 31/P/2012, înregistrări

audio-video - J.D. A.M. (24 mai 2012 - 18:12:38), J.D. S.M. (23 mai 2012 -

16:30), J.D. S.M. (24 mai 2012 - 21:01:23) Copie" cu seria constructivă și

un suport optic tip CD-R ce conține o hartă ridicată de la Direcția Topografică

Militară, inscripționat după cum urmează: "Copie suport optic ridicat de

J.D. de la D.T.M." cu seria constructivă ww.

În cadrul cercetării judecătorești au fost

audiați inculpatul, martorii P.C.M., C.E., B.A., A.M., P.S., J.D., C.R. și M.C.

și au fost depuse la dosar copia Sentinței penale nr. 903/F din 29 noiembrie

2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în Dosarul nr.

46056/3/2009, însoțită de referatul întocmit de Biroul Executări penale al

acestei secții, privitor la data și modalitatea rămânerii definitive a

sentinței sus-menționate și copia minutei întocmite de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, la data de 27 aprilie 2012, în Dosarul nr.

46056/3/2009.

Analizând ansamblul materialului probator

administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât și în faza judecății,

precum și dispozițiile legale incidente, instanța de fond a reținut

următoarele:

Din analiza înscrisurilor ridicate în

fotocopie de la denunțătorul P.C.-M., conform procesului-verbal aflat la dosar,

rezultă demersurile moștenitorilor numitului P.M., printre care și tatăl

denunțătorului, pe nume P.T., întreprinse pentru a obține reconstituirea

dreptului de proprietate asupra unor imobile, terenuri și construcții, situate

pe raza localităților Schitu (în prezent, Costinești) și D.E. (în prezent, 23

August) din județul Constanța, care au aparținut autorului P.M. și care au fost

expropriate, precum și faptul că principala piedică în calea intrării în

posesia a celor 100 ha teren achiziționate de autor prin contractul autentic de

vânzare-cumpărare încheiat în data de 22 aprilie 1935, transcris sub nr.

198/1935, a reprezentat-o imposibilitatea stabilirii amplasamentului acestei

suprafețe de teren. Implicarea denunțătorului în aceste demersuri se

fundamentează și pe faptul emiterii pe numele său, de către tatăl său P.T.,

moștenitor al numitului P.M., a unei procuri speciale în acest sens,

autentificate de către Biroul Notarului Public P.P., prin încheierea de

autentificare nr. 841 din 9 iunie 2011.

În acest context au început demersurile

denunțătorului P.C.-M., în sensul identificării unei hărți din care să rezultă

amplasamentul a 50 ha din suprafața totală de 100 ha, despre care moștenitorii

autorului P.M. (spre exemplu, mătușa acestuia N.F.) cunoșteau că s-ar fi aflat

pe teritoriul localității Schitu din județul Constanța, și intrării în posesia

acesteia.

Atât din declarația martorului denunțător,

cât și din declarațiile numiților C.R. și J.D., audiați inițial ca învinuiți,

iar apoi ca martori, rezultă că încă din cursul anului 2011, martorul

denunțător a purtat discuții cu inculpatul cu privire la posibilitatea ca

acesta din urmă să îl ajute să intre în posesia hărții în cauză, aceste

demersuri fiind abandonate și, apoi, reluate în cursul anului 2012.

Prima instanță a reținut însă că nu sunt

probe care să demonstreze mai presus de orice îndoială că, anterior lunii mai

2012, inculpatul ar fi pretins denunțătorului o sumă de bani sau ar fi acceptat

promisiunea remiterii unei astfel de sume de bani, pentru sine sau pentru

altul, în scopul procurării hărții respective; invocând că ar avea influență

asupra funcționarului care, în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, le-ar

putea pune la dispoziție această hartă. în acest sens există doar declarația

martorului denunțător. Astfel, în declarația din data de 27 februarie 2012,

acesta a pretins că în cadrul unei întâlniri cu inculpatul care ar fi avut loc

în cursul lunii august 2011, la care ar fi participat și numiții C.D. și C.M.,

inculpatul i-ar fi spus că, în schimbul sumei de 20.000 de euro, îi poate face

rost de harta cadastrală a proprietății lui P.M. din 1945, precum și faptul că

are un om la Primăria Constanța, pentru 20.000 de euro putând să îi aducă harta

în două zile. Denunțătorul și-ar fi exprimat acordul cu privire la plata acestei

sume de bani. Ulterior, tot în cursul anului 2011, ar mai fi avut loc întâlniri

cu inculpatul, la una dintre ele venind numitul P. care s-ar fi oferit să

avanseze el suma de 20.000 de euro, precum și alte cheltuieli, cu condiția să

îi fie cedată o cotă de 25% din terenul a cărei revendicare se dorea, numita

N.F., mătușa denunțătorului, nefiind de acord cu această propunere, solicitând

să vadă mai întâi harta. Cu ocazia unei alte întâlniri, inculpatul s-ar fi

oferit să avanseze el suma de 20.000 de euro, propunând și varianta alternativă

ca mătușa denunțătorului să-și dea acordul de a renunța la cota de 25% din

dreptul de proprietate. Nici acest plan nu a fost dus la bun sfârșit, întrucât,

potrivit celor susținute de inculpat, numitul P. nu ar mai fi dispus de această

sumă de bani. La o altă întâlnire, inculpatul i l-ar fi prezentat pe fratele

său, care era dispus să avanseze suma de 20.000 de euro și cea necesară altor

cheltuieli, cu condiția ca după obținerea hărții, denunțătorul să o convingă pe

mătușa sa să renunțe la cota sus-menționată din dreptul de proprietate în

favoarea celor doi frați. Ulterior, inculpatul i-ar fi spus că nu mai

beneficiază de sprijinul financiar al fratelui său, și i-a cerut denunțătorului

să îi dea suma de 20.000 de euro pentru a face rost de hartă, spunându-i să-l

contacteze când va intra în posesia banilor. Totodată, i-a spus că ar fi

indicat să îi dea 500 de euro din care să de mai departe angajatului de la

Primăria Constanța, "pentru a menține prietenia cu acesta".

În același sens s-a reținut că declarația

dată de denunțător în fața instanței prezintă o serie de deosebiri față de cea

dată în faza urmăririi penale. Astfel, a precizat denunțătorul că persoana care

i-ar fi propus pentru prima dată un preț a fost numitul D.C., și era vorba

despre 100.000 de euro, denunțătorul spunând că nu are această sumă de bani.

Ulterior, prin luna mai sau iunie 2011, ar fi fost sunat de D.C. care i-a

comunicat că a identificat o persoană care l-ar putea ajuta să obțină harta și

că vrea să se implice și el financiar în demers, și că prețul ar fi de 20.000

de euro. La o săptămână de la această convorbire a avut loc o întâlnire la care

a participat denunțătorul, D.C., numitul C.M., prin intermediul căruia l-a

cunoscut pe D.C., inculpatul și o doamnă. Inculpatul a spus că în două zile îi

aduce harta dacă îi dă banii. Înainte de a ajunge la locul de întâlnire s-a

întâlnit cu D.C. care i-ar fi spus că a negociat cu S.M. suma necesară

obținerii hărții, ajungându-se mai întâi la o sumă de 25.000 euro, apoi de

23.000 euro și, în final, la 20.000 de euro. Numitul D.C. i-ar fi precizat

inculpatului că denunțătorul nu prea are bani și ar fi dispus să dea o parte

din teren. Martorul a precizat că nu își amintește dacă în timpul întâlnirii, a

menționat cineva suma de 20.000 de euro. La întâlnire nu s-a vorbit despre o

participare financiară a lui D.C.. După două zile a fost sunat de C.M. care i-a

spus că D.C. nu se mai implică financiar. A rămas stabilit ca, atunci când va

avea bani, el să îl sune pe C.M. care, la rândul său, să îl sune pe D.C.,

acesta din urmă rămânând să îl sune pe S.M.. Denunțătorul a precizat că ar fi

început să țină legătura cu numitul A., finul inculpatului, la un moment dat

stabilindu-se o întâlnire în Centrul vechi, la care au participat denunțătorul,

A., inculpatul, un prieten al acestuia și numitul C.M.. În cadrul discuției,

denunțătorul ar fi spus că nu are bani, iar inculpatul a spus că ar putea să îl

ajute în alt mod, punându-l în legătură cu un avocat, care să consulte dosarul,

în speranța identificării unei alte soluții decât obținerea hărții, fără să se

stabilească să îi revină inculpatului vreo sumă de bani în schimbul acestei

implicări.

În interval de două zile-o săptămână a avut

loc o nouă întâlnire în același loc, la care au participat denunțătorul, A.,

domnul avocat M. și încă doi prieteni ai inculpatului. Denunțătorul ar fi dat

banii avocatului, care a rămas să comunice un răspuns. Inculpatul a precizat că

îl plătește el pe domnul avocat, rămânând ca denunțătorul să obțină procuri de

la moștenitori, stabilindu-se cu aceeași ocazie, ca discuțiile ulterioare să se

poarte între inculpat și denunțător.

După un timp, denunțătorul s-a întâlnit în

cartierul Crângași cu un verișor de-al inculpatului pe nume A., ocazie cu care

s-a stabilit că dacă domnul avocat câștigă procesul având ca obiect

revendicarea imobilului, inculpatul urma să obțină 25% din prețul obținut prin

vânzarea acestuia. S-a mai stabilit ca inculpatul și A. să se ocupe de

achitarea taxelor cadastrale și a celorlalte cheltuieli legate de teren, iar

denunțătorul să obțină o procură din partea unei mătuși pe nume N.F., care să

fie de acord cu implicarea inculpatului și cu vânzarea ulterioară a terenului.

Până la formularea denunțului către D.N.A., denunțătorul a menționat că s-a

întâlnit de mai multe ori cu inculpatul, la un moment dat discutându-se despre

posibilitatea de a merge la Primăria Constanța pentru a obține harta

cadastrală, acesta pretinzând că ideea de a merge cu bani la Primăria Constanța

i-a aparținut. Inculpatul ar fi spus că el cunoaște pe cineva la Primăria

Constanța care poate să îi dea această hartă, urmând ca el să vorbească direct

cu persoana de acolo, dar nu i-a spus nici un nume și nicio calitate a

persoanei respective. Urma ca denunțătorul, inculpatul și un geodez să meargă

la Constanța, acesta din urmă, pentru a vedea harta, iar denunțătorul să facă

rost de suma de 20.000 de euro, prin vânzarea unui apartament din Brașov.

Denunțătorul a învederat că nu a mai ținut legătura cu inculpatul din luna octombrie

2011, următoarea dată când a vorbit cu acesta a fost după ce a făcut denunțul

la D.N.A. în octombrie, inculpatul i-ar fi spus că el a cheltuit mulți bani și

că nu mai vrea să se implice, motiv pentru care nu a mai vorbit cu el până când

a formulat denunțul. Denunțătorul a negat că i-ar fi prezentat vreodată sau că

i-ar fi vorbit inculpatului Stoica despre un investitor din Canada care să

participe la obținerea hărții, revenind de îndată și menționând că este posibil

să i-l fi menționat pe D.C. din Canada, despre care i-a spus că l-a contactat

pentru a-l ajuta cu banii.

S-a mai reținut că, audiat la termenul din 21

decembrie 2012, martorul M.C., deși a menționat că îi cunoaște pe martorul

denunțător și pe numitul D.C. care locuiește în Canada, a negat că l-ar fi

văzut pe inculpat până la momentul respectiv, și, prin urmare, că, în cursul

anului 2011, ar fi participat la niște întâlniri care ar fi avut loc între

acesta și denunțător.

- în declarația dată în fața instanței la

termenul din 23 august 2012, inculpatul a declarat că în urmă cu un an și

jumătate-doi, s-ar fi întâlnit, într-adevăr, cu un "sponsor" venit

din Canada și cu denunțătorul, cei doi propunându-i ca, pentru 20.000 de euro,

el să obțină o anumită hartă cadastrală referitoare la un teren din Constanța,

harta urmând să fie folosită pentru punerea în posesie a proprietarilor, rude

ale lui P.C.-M.. Oferta ar fi aparținut celor doi, el nepretinzând nimic

niciodată. în cadrul acelei discuții s-ar fi stabilit să se încheie un contract

de prestări servicii, în conținutul căruia să se specifice suma de 20.000 de

euro și un comision care urma să-i revină din prețul încasat ca urmare a

vânzării terenului, după punerea în posesie. Acel contract urma să se încheie

la notar, unde urma să i se explice natura exactă a contractului, dar acest

contract nu s-a încheiat în formă scrisă niciodată.

Prima instanță a constatat că declarația dată

de inculpat în fața instanței referitoare la suma de 20.000 de euro nu concordă

cu declarația dată de martorul denunțător. Astfel, potrivit declarației

inculpatului, suma de 20.000 de euro, oferită de denunțător și

"sponsorul" din Canada, nu ar fi reprezentat altceva decât una dintre

contraprestațiile (alături de comisionul din prețul ce urma să se obțină prin vânzarea

terenului) care i s-ar fi cuvenit pentru succesul demersurilor pe care urma să

le întreprindă în scopul obținerii hărții care să ateste amplasamentul

terenului revendicat de rudele denunțătorului. Obligația remiterii acestei sume

de bani constituia unul dintre efectele unui contract ce urma să se încheie în

formă autentică (la notar). Prin urmare, inculpatul susține caracterul licit al

eventualei încasări a sumei de 20.000 de euro. Pe de altă parte, însă,

denunțătorul a pretins că inculpatul ar fi fost cel care și-ar fi exprimat

disponibilitatea ca, pentru suma de 20.000 de euro, să obțină harta cadastrală,

invocând în acest context faptul că "are un om la Primăria

Constanța", și că pentru menținerea prieteniei cu acesta s-ar fi impus,

până când denunțătorul făcea rost de suma de 20.000 de euro, să îi fie remisă

acestuia, prin intermediul inculpatului, suma de 500 de euro. Diferența între

cele două versiuni este esențială, cea dea doua versiune fiind de natură să

angajeze răspunderea penală a inculpatului.

Întrucât denunțătorul a avut o poziție

oscilantă, declarația din faza judecății prezentând deosebiri multiple față de

cea din faza urmăririi penale, prima instanță a apreciat că esențiale pentru

stabilirea situației de fapt sunt înregistrările audio-video în mediu ambiental

ale discuțiilor purtate de inculpat cu denunțătorul, precum și înregistrările

convorbirilor telefonice purtate de inculpat, reținând că aceste mijloace de

probă au un caracter obiectiv, nefiind susceptibile de modificări ca urmare a

schimbărilor intervenite în raporturile dintre persoanele implicate.

Totodată, a luat act și de faptul că în cauză

nu s-a contestat autenticitatea înregistrărilor al căror conținut a fost redat

în cuprinsul proceselor-verbale aflate la dosar.

În continuare, reținând că infracțiunea de

trafic de influență se consumă prin simpla pretindere a unei sume de bani sau a

altor foloase, sau prin simpla acceptare a promisiunii de daruri, intrarea în

posesia acestor sume de bani, daruri, sau beneficierea efectivă de aceste foloase

neconstituind o condiție pentru angajarea răspunderii penale sub aspectul

acestei infracțiuni, prima instanță a apreciat că faptul că la un moment dat,

indiferent din inițiativa cui (că se pretinde de către cel care face trafic de

influență, sau că se avansează această propunere de către cumpărătorul de

influență), s-a ajuns la un acord cu privire la remiterea unei sume de bani, a

unor daruri sau la asigurarea unui folos, cu îndeplinirea cumulativă a

celorlalte condiții ale art. 257 C. pen., este suficient pentru angajarea

răspunderii sub aspectul acestei infracțiuni. Pretinderea de bani, alte

foloase, sau acceptarea de promisiuni de daruri se poate face pentru sine sau

pentru altul. Influența asupra funcționarului a cărui determinare de a face sau

nu face un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu se dorește, poate fi

una reală, sau doar pretinsă.

Faptul că ulterior pretinderii de bani sau

alte foloase, sau acceptării promisiunii de daruri, se fac demersuri, chiar și

prevăzute de lege, în vederea determinării funcționarului în ale cărui

atribuții de serviciu intră îndeplinirea actului respectiv să facă un act ce

intră în atribuțiile sale de serviciu, nu are nicio influență asupra consumării

infracțiunii de trafic de persoane, care a avut deja loc la momentul

sus-menționatei pretinderi sau acceptări.

S-a precizat în acest sens că esențială

pentru reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de trafic de influență

este înregistrarea convorbirii purtate în mediu ambiental de către denunțător

și inculpat la data de 17 mai 2012, redată în conținutul procesului-verbal

aflat la dosar din cuprinsul căreia rezultă că, încă de la începutul discuției,

interlocutorii erau în cunoștință de cauză cu privire la obiectul convorbirii.

Astfel, în cadrul convorbirii:

P.C.-M.L: "(...) Te-am sunat în legătură

cu treaba aia. Și ... ce facem, cum facem, ce mai e... Acela ce mi-ai arătat.

Mai e valabil acolo, la ... așa?"

Răspunsul inculpatului aduce de la început în

discuție condiția avansării unei sume de bani, pentru a putea "să se

miște": "Băi, e valabil, mă, Cristiane, mă. Da' ...fără bani nu putem

să ne mișcăm, frate, nu-nțelegi? Că nu se deplasează nimeni fără

bani.(...)". În același sens sunt și următoarele replici:

S.M.: "Ia zi, mă? Ce vrei să facem? Cum

vrei să facem

?

"

P.C.-M.: "Păi, mă, moșule? Dacă mai e

... Deci ai ..."

S.M.: "Băi, e valabil tot! E valabil.

P.C.-M.: " E valabil tot?"

S.M.: "E valabil tot! Dar fără bani nu

se mișcă nimic, Cristiane!"

Inculpatul avansează ideea de a se merge la

notariat și a se face un contract, și se interesează de poziția rudelor mai în

vârstă ale denunțătorului, cu care vrea să discute înainte de a întreprinde

orice:

S.M.: "(...) Facem contract, mergem

frumos la notariat. Facem contract pe toată aia. Ce se întâmplă că ăștia ai, cu

ăștia bătrânii? Vor să facă ceva? Nu vor să facă?"

P.C.-M.: " Ăștia.. Ăștia bătrânii, fii

atent? Ă ... mă ..."

S.M.: "Vreau să discut cu ei înainte să

facem ceva".

în continuare, inculpatul se manifestă

categoric în sensul încheierii unui contract la notariat, legal, și al

obținerii unui beneficiu, alături de denunțător:

S.M.: " Dar eu vreau contract semnat,

frate, la notariat, făcut ... Vreau toate actele de la A la Z să le am iar, din

nou. Vreau să mergem la casa de avocatură, aia care o am eu, cu băieții ăia.

Vreau să mergem la avocata aia care poa' să-mi aducă ce tre' să-mi aducă. Și

așa mai departe".

P.C.-M.. "Așa".

S.M.: "Deci vreau totul legal. Nu mai

vreau nimic ca să merg așa, pe urșii din pădure".

P.C.-M.: "Legal".

S.M.: "Ia și mănâncă, că mie..".

P.C.-M.: "Vrei legal. Păi ... de unul

singur așa, să mănânc?".

Din replici ulterioare a rezultat că

inculpatul nu se referă la încheierea unui contract referitor la suma de 20.000

de euro, ci la un contract prin care, în schimbul