ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3989/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 16

octombrie 2007 reclamanta SC C. SRL din comuna Constantin Daicoviciu a chemat

în judecată pârâta SC A.M. SRL din comuna Constantin Daicoviciu, solicitând ca

în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună evacuarea acesteia din

imobilul înscris în CF.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că este proprietara imobilului cu destinație spațiu comercial

pe care-l ocupă fără drept.

Prin apărările

făcute, pârâta arată că nu contestă faptul că reclamanta ar fi proprietara

spațiului în litigiu pe care-l folosește încă din anul 1999 și în prezent, însă

folosirea spațiului s-a făcut în baza unui contract de asociere în

participațiune.

Totodată pârâta a

ridicat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, considerând

că aceasta nu are calitatea de proprietar al spațiului.

Tribunalul

Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 1838 din 28 octombrie 2008 a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește spațiul comercial în

litigiu, din care s-a solicitat a se dispune evacuarea pârâtei societate

comercială, a intervenit o asociațiune în participațiune, ca formă improprie de

societate, în sensul prevederilor art. 251-253 C. com., și nu un contract de

închiriere în conformitate cu prevederile art. 1410-1490 C. civ.

Luând în considerare

natura juridică a raporturilor contractuale comerciale intervenite între

părțile litigante cu privire la spațiul comercial în litigiu, de către instanța

de judecată s-a învederat reclamantei societate cooperativă de consum de a-și

exprima punctul de vedere cu privire la acest spațiu comercial în raport de

prevederile art. 251-256 C. com. ceea ce însă această reclamantă nu a înțeles a

o face.

Aceasta și în

considerarea că, potrivit principiului înscris la art. 254 alin. (1) C. com.,

lucrurile aduse de asociatul secret (ocult) trec în proprietatea asociatului

fățiș, precum și a prevederilor alin. (2) al aceluiași articol mai sus citat,

sunt prevăzute unele derogări de la acest principiu, cum de altfel s-a și

prevăzut la art. 12 din contractul de asociere în participațiune încheiat între

părțile litigante.

Aceasta având în

vedere și faptul că, constatarea elementelor contractului de asociere în

participațiune existent între părți, este de atributul suveran al instanțelor

judecătorești, inclusiv în ceea ce privește aportul adus de fiecare asociat în

asociația în participațiune ce s-a constituit prin voința expresă a

asociaților, examinare ce se poate face doar în cadrul procedurii de lichidare

a asociației în participațiune, ceea ce în pricina dedusă judecății nu s-a

făcut dovada că s-ar fi realizat cu privire la spațiul comercial în litigiu.

Răspunzând criticilor

formulate de reclamantă Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin

decizia nr. 216 din 17 decembrie 2000 a admis apelul, a schimbat în tot

sentința criticată și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu.

În argumentarea

soluției pronunțate, instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond

a aplicat în mod greșit legea și a reținut eronat starea de fapt dedusă

judecății în condițiile în care a considerat asociația în participațiune ca o

formă improprie de societate și că nu se poate dispune evacuarea până la lichidarea

asociației în participațiune, fără însă a ține seama de alte elemente dovedite

în cauză și clauze contractuale care au relevanță asupra pricinii dedusă

judecății.

Aprecierile asupra

instituției asociației în participațiune nu au relevanță atâta timp cât voința

părților cu ocazia încheierii contractului de asociere a fost ca perioada de

valabilitate a acestuia să fie doar de un an de zile până la 31 decembrie 2006

fără ca reclamanta să-și exprime în vreun fel intenția de a-l prelungi, deși

aceasta se putea face conform art. 7 din contract cu acceptul expres al

părților prin act adițional.

În aceste condiții,

contractul nu mai produce nici un efect juridic între părți, asociația în

participațiune nu mai funcționează și sunt aplicabile dispozițiile art. 12 din

același act juridic potrivit cu care la expirarea duratei acesteia reclamanta

are dreptul la restituirea tuturor lucrurilor ce le-a adus ea aport în

asociație.

Ca o consecință, se

impune ca reclamanta să reintre în posesia bunului constând în imobilul care a

fost adus ca aport pe perioada derulării asociației asupra căruia proprietatea

sa este indubitabilă, după cum este de necontestat că în prezent pârâta nu are

în sprijinul său nici un titlu locativ sau de altă natură care să-i permită

folosința bunului în viitor.

Nu se poate susține

cum a reținut prima instanță ca aplicabile prevederile art. 254 alin. (1) C.

com., având în vedere tocmai existența art. 12 din contractul de asociere, după

cum sunt de înlăturat susținerile din întâmpinarea intimatei după care

inexistența unui contract de închiriere ar face inaplicabile prevederile art. 480

C. civ. S-a reiterat și ideea că reclamanta să-și exprime un punct de vedere cu

privire la acest spațiu comercial, ori acest punct de vedere nu este necesar

atâta timp cât reclamanta își dovedește cu claritate dreptul de proprietate

asupra imobilului, ale cărui atribute trebuie să și le exercite nestingherit

ori tulburat de nimeni.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs în termen și legal timbrat, criticile vizând aspecte

de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că

printr-o interpretare greșită a legii și o reținere eronată a stării de fapt de

către instanța de apel, prin reaprecierea actelor și lucrărilor din cauza dedusă

judecății a dat eficiență contractului de asociere în participațiune încheiat

de părți, pentru spațiul comercial în litigiu, în conformitate cu prevederile art.

251-256 C. com., ca fiind un contract de locațiune (închiriere) deghizat cu

aplicabilitatea prevederilor art. 480 C. civ., fără ca prin decizia pronunțată

să se fi pronunțat și asupra consecințelor juridice ce decurg prin schimbarea

naturii a actului juridic ce a intervenit între părți conform înscrisului

intitulat „contract de asociere în participațiune”.

Recursul este

nefondat.

Între părțile în

litigiu a fost încheiat contractul de asociere în participațiune în condițiile art.

251 și urm. C. com., prin care s-a hotărât ca reclamanta să aducă în asociere în

speța comercială denumit Restaurant, iar recurenta-pârâtă a pus în această

asociație doar o activitate comercială, a cărui profit urma să fie împărțit.

În cauzele acestui

contract era stipulat și hotărât de comun acord de către părțile contractante

că:

- prin încheierea

acestui contract de asociere în participațiune, nu se creea o nouă persoană

juridică de drept comercial, ci părțile contractante își păstrau fiecare

identitatea personalității lor juridice, și se obligau în solidar, ci

individual față de terți (art. 4 din contract);

- durata acestui

contract era doar de un an de zile (art. 6 din contract)

;

- prelungirea acestui

contract de asociere în participațiune nu opera de drept, ci doar dacă ambele

părți conveneau expres o astfel de „prelungire”, printr-un act adițional pe

care trebuiau să-l facă la contractul de asociere inițial (art. 7 din

contract);

- încetarea

contractului se împlinea în mod normal la expirarea duratei lui (conform art. 26,

lit. e) din contract), și în cazuri excepționale, încetarea contractului avea

loc în alte modalități (conform aceluiași art. 26 din Contract).

Din economia

clauzelor contractuale rezultă că la momentul încetării acestui contract în

participațiune, conform art. 29 alin. (1), urma ca fiecare parte dintre părți

să preia înapoi tocmai ce adusese.

Mai mult recurenta nu

a fost în măsură față de probele intimatei-reclamante să facă dovada lipsei

calității de proprietar al spațiului aspect ce nici nu are relevanță în

raportul juridic încheiat de părți.

Față de cele arătate

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC A.M. SRL din comuna Constantin Daicoviciu, județul

Caraș-Severin împotriva deciziei nr. 216/ A din 17 decembrie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Obligă recurenta

pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 lei către intimata

reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 18 noiembrie 2010.