ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3865/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.V.A.S. București prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu pârâta A.A.G.P. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 30 mai 1997, cu obligarea pârâtei de a restitui A.V.A.S.

acțiunile ce au constituit obiectul contractului, să fie obligată pârâta la plata de daune interese estimate provizoriu constituite din: suma de 44.700,06 lei (dobânzi și penalități contractuale calculate până la data de 15 aprilie 2008, ce urmează a fi actualizate la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța), suma de 1.144,34 lei (actualizări debite rezultate din hotărâri judecătorești), suma de 130 lei (cheltuieli avans onorariu de executare), contravaloare dividende încasate pe perioada de valabilitate a contractului d privatizare, reprezentând dune interese cuvenite A.V.A.S. ca urmare a desființării contractului pe cale judiciară, precum și la plata altor prejudicii cauzate A.V.A.S., pe perioada derulării contractului, cuantum ce va fi stabilit în urma efectuării raportului de expertiză.

Prin sentința comercială nr. 13878 din 7 decembrie 2009 Tribunalul București, secția a V-a comercială, a respins cererea reclamantei A.V.A.S., reținând în esență că, pârâta - asociație înregistrată în registrul persoanelor juridice la Tribunalul Dâmbovița, din analiza actelor aflate la dosar nu a putut fi identificată. S-a mai reținut că având în vedere faptul că rezoluțiunea este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația anterioară, instanța nu se poate pronunța cu privire la culpa asociației pârâte, tribunalul respingând petitul ca neîntemeiat.

Cel de-al doilea capăt de cerere a fost respins întrucât pe de o parte, instanța nu a pronunțat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, iar pe de altă parte nu a făcut dovada dividendelor cuvenite și a existenței vreunui prejudiciu în patrimoniul sau ca urmare a pretinsei nerespectări de către pârâtă a obligațiilor asumate. Apelul declarat de către reclamanta A.V.A.S. București împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia comercială nr. 284 din 5 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, când s-a anulat în tot sentința atacată și rejudecând cauza s-a admis excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei și s-a anulat cererea.

În argumentarea acestei soluții instanța de apel a reținut că deși situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă întrucât reclamanta nu a făcut dovada capacității procesuale a asociației pârâte, considerentele sunt în contradicție cu dispozitivul și în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ. a anulat hotărârea instanței de fond și a reținut cauza spre rejudecare. În rejudecarea cauzei instanța de apel a constatat că deși reclamantei i s-a pus în vedere atât de către instanța de fond, cât și de instanța de apel să facă dovada capacității procesuale a pârâtei, aceasta nu a putut proba că A.A.G.P. are personalitate juridică și este înscrisă în Registrul asociațiilor și fundațiilor.

Împotriva acestei decizii reclamanta A.V.A.S. București a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În susținerea motivului de nelegalitate invocat, recurenta a arătat că instanța de apel a soluționat cauza cu încălcarea prevederilor art. 296 4 C. proc. civ. și a stabilit în sarcina A.V.A.S. București o situație mai grea decât aceea din hotărârea instanței de fond. De asemenea, susține recurenta, instanța de fond a soluționat cauza fără a cerceta fondul acesteia, respingând acțiunea ca neîntemeiată hotărârea instanței de fond nu este motivată în fapt și nici în drept. Recurenta apreciază că în mod greșit instanța de apel a admis excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei A.A.G.P.

și că nu a făcut diligențele și nu a putut proba că pârâta are personalitate juridică și este înscrisă în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor întrucât A.V.A.S. și-a îndeplinit obligațiile legale în acest sens. În aceste sens recurenta susține că ambele instanțe nu și-au îndeplinit rolul activ prevăzut de art. 129 1 alin. (1) în sensul de a stărui prin toate mijloacele legale la stabilirea situației de fapt și aplicarea corectă a legii în cauza dedusă judecății întrucât deși a depus probe legale privind succesorii pârâtei instanțele nu au introdus în cauză cei 22 de salariați, succesori în condițiile legii ai pârâtei, astfel încât să analizeze fondul și să pronunțe o soluție legală și temeinică.

Totodată, susține recurenta, au fost încălcate prevederile art. 21 din O.G. nr. 25/2002, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 99/1999. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Recursul este nefondat. Critica recurentei conform căreia instanța de apel a admis greșit excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei A.A.G.P. este nefondată . Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată. Capacitatea procesuală de folosință nu este altceva decât un aspect al capacității civile, reflex pe plan procesual al capacității de folosință.

Iar potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, capacitatea de folosință începe de la nașterea persoanei și încetează cu moartea acesteia. Astfel, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, însă formularea acțiunii trebuie realizată în contradictoriu cu persoane care au aptitudinea de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual aceasta constituind principala condiție pentru justificarea interesului legitim al reclamantului de a sesiza instanța judecătorească. În cauză, instanța de apel a reținut în mod corect că reclamanta nu a putut proba că A.A.G.P. are personalitate juridică și este înscrisă în Registrul asociațiilor și fundațiilor, deși i-a fost pus în vedere să facă dovada capacității procesuale a pârâtei.

Susținerea recurentei privind îndeplinirea rolului activ al instanței de apel nu poate fi primită întrucât rolul activ nu înseamnă încălcarea principiului disponibilității în procesul civil deoarece obligația de a proba revine reclamantului în condițiile dispozițiilor art. 1169 C. civ., instanța neputând să se substituie voinței părților. Referitor la aspectul relevat de recurentă conform căruia cei 22 de salariați ar reprezenta succesorii pârâtei, nici acest aspect nu poate fi reținut, deoarece persoanele fizice au participat la înființarea Asociației care a căpătat de la înființare caracterul de persoană juridică și a fost înființată numai pentru privatizarea societății astfel că prerogativele pentru care a fost înființată nu pot fi transmise celor 22 de salariați.

De altfel, chiar recurenta prin afirmațiile sale recunoaște că Asociația nu mai este în ființă, astfel că instanța de apel a aplicat în mod corect dispozițiile legale. Cât privește celelalte critici privind încălcarea dispozițiilor art. 21 din O.G. nr. 25/2002, art. 15 din Legea nr. 99/1999 nu pot fi reținute întrucât instanța de apel a soluționat apelul numai pe excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei și nu pe fondul acțiunii pentru a face aplicarea dispozițiilor menționate. În consecință, față de cele ce preced, hotărârea pronunțată de instanța de apel este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale privitoare la capacitatea procesuală a pârâtei și conform art. 312 (1) C. proc.

civ., recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 284 din 5 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.