ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3865/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta A.V.A.S. București prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

în contradictoriu cu pârâta A.A.G.P. a solicitat ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni

din 30 mai 1997, cu obligarea pârâtei de a restitui A.V.A.S. acțiunile ce au

constituit obiectul contractului, să fie obligată pârâta la plata de daune

interese estimate provizoriu constituite din: suma de 44.700,06 lei (dobânzi și

penalități contractuale calculate până la data de 15 aprilie 2008, ce urmează a

fi actualizate la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța),

suma de 1.144,34 lei (actualizări debite rezultate din hotărâri judecătorești),

suma de 130 lei (cheltuieli avans onorariu de executare), contravaloare

dividende încasate pe perioada de valabilitate a contractului d privatizare,

reprezentând dune interese cuvenite A.V.A.S. ca urmare a desființării

contractului pe cale judiciară, precum și la plata altor prejudicii cauzate A.V.A.S.,

pe perioada derulării contractului, cuantum ce va fi stabilit în urma

efectuării raportului de expertiză.

Prin sentința comercială nr. 13878 din

7 decembrie 2009 Tribunalul București, secția a V-a comercială, a respins

cererea reclamantei A.V.A.S., reținând în esență că, pârâta - asociație

înregistrată în registrul persoanelor juridice la Tribunalul Dâmbovița, din analiza actelor aflate la dosar nu a putut fi identificată.

S-a mai reținut că având în vedere

faptul că rezoluțiunea este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului

sinalagmatic constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea

părților în situația anterioară, instanța nu se poate pronunța cu privire la

culpa asociației pârâte, tribunalul respingând petitul ca neîntemeiat. Cel

de-al doilea capăt de cerere a fost respins întrucât pe de o parte, instanța nu

a pronunțat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, iar pe de

altă parte nu a făcut dovada dividendelor cuvenite și a existenței vreunui

prejudiciu în patrimoniul sau ca urmare a pretinsei nerespectări de către

pârâtă a obligațiilor asumate.

Apelul declarat de către reclamanta A.V.A.S.

București împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia comercială nr. 284

din 5 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

când s-a anulat în tot sentința atacată și rejudecând cauza s-a admis excepția

lipsei capacității procesuale a pârâtei și s-a anulat cererea.

În argumentarea acestei soluții

instanța de apel a reținut că deși situația de fapt reținută de instanța de

fond este corectă întrucât reclamanta nu a făcut dovada capacității procesuale

a asociației pârâte, considerentele sunt în contradicție cu dispozitivul și în

temeiul dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ. a anulat hotărârea

instanței de fond și a reținut cauza spre rejudecare.

În rejudecarea cauzei instanța de apel

a constatat că deși reclamantei i s-a pus în vedere atât de către instanța de

fond, cât și de instanța de apel să facă dovada capacității procesuale a

pârâtei, aceasta nu a putut proba că A.A.G.P. are personalitate juridică și

este înscrisă în Registrul asociațiilor și fundațiilor.

Împotriva acestei decizii reclamanta A.V.A.S.

București a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În susținerea motivului de

nelegalitate invocat, recurenta a arătat că instanța de apel a soluționat cauza

cu încălcarea prevederilor art. 296

4

C. proc. civ. și a stabilit în

sarcina A.V.A.S. București o situație mai grea decât aceea din hotărârea

instanței de fond.

De asemenea, susține recurenta,

instanța de fond a soluționat cauza fără a cerceta fondul acesteia, respingând

acțiunea ca neîntemeiată hotărârea instanței de fond nu este motivată în fapt

și nici în drept.

Recurenta apreciază că în mod greșit

instanța de apel a admis excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei A.A.G.P.

și că nu a făcut diligențele și nu a putut proba că pârâta are personalitate

juridică și este înscrisă în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor întrucât A.V.A.S.

și-a îndeplinit obligațiile legale în acest sens.

În aceste sens recurenta susține că

ambele instanțe nu și-au îndeplinit rolul activ prevăzut de art. 129

1

alin. (1) în sensul de a stărui prin toate mijloacele legale la stabilirea

situației de fapt și aplicarea corectă a legii în cauza dedusă judecății

întrucât deși a depus probe legale privind succesorii pârâtei instanțele nu au

introdus în cauză cei 22 de salariați, succesori în condițiile legii ai

pârâtei, astfel încât să analizeze fondul și să pronunțe o soluție legală și

temeinică.

Totodată, susține recurenta, au fost

încălcate prevederile art. 21 din O.G. nr. 25/2002, cu modificările și

completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 99/1999.

Pentru aceste motive recurenta a solicitat

admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate cu trimiterea cauzei

spre rejudecare instanței de fond.

Recursul este nefondat.

Critica recurentei conform căreia

instanța de apel a admis greșit excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei

A.A.G.P. este nefondată

.

Potrivit art. 41 alin.

(1) C. proc. civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate

fi parte în judecată. Capacitatea procesuală de folosință nu este altceva decât

un aspect al capacității civile, reflex pe plan procesual al capacității de

folosință. Iar potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 privitor la

persoanele fizice și juridice, capacitatea de folosință începe de la nașterea

persoanei și încetează cu moartea acesteia.

Astfel,

orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a

libertăților și a intereselor sale legitime, însă formularea acțiunii trebuie

realizată în contradictoriu cu persoane care au aptitudinea de a avea drepturi

și de a-și asuma obligații pe plan procesual aceasta constituind principala

condiție pentru justificarea interesului legitim al reclamantului de a sesiza

instanța judecătorească.

În

cauză, instanța de apel a reținut în mod corect că reclamanta nu a putut proba

că A.A.G.P. are personalitate juridică și este înscrisă în Registrul

asociațiilor și fundațiilor, deși i-a fost pus în vedere să facă dovada

capacității procesuale a pârâtei.

Susținerea

recurentei privind îndeplinirea rolului activ al instanței de apel nu poate fi

primită întrucât rolul activ nu înseamnă încălcarea principiului

disponibilității în procesul civil deoarece obligația de a proba revine

reclamantului în condițiile dispozițiilor art. 1169 C. civ., instanța neputând

să se substituie voinței părților.

Referitor

la aspectul relevat de recurentă conform căruia cei 22 de salariați ar

reprezenta succesorii pârâtei, nici acest aspect nu poate fi reținut, deoarece

persoanele fizice au participat la înființarea Asociației care a căpătat de la

înființare caracterul de persoană juridică și a fost înființată numai pentru

privatizarea societății astfel că prerogativele pentru care a fost înființată

nu pot fi transmise celor 22 de salariați.

De

altfel, chiar recurenta prin afirmațiile sale recunoaște că Asociația nu mai

este în ființă, astfel că instanța de apel a aplicat în mod corect dispozițiile

legale.

Cât

privește celelalte critici privind încălcarea dispozițiilor art. 21 din O.G.

nr. 25/2002, art. 15 din Legea nr. 99/1999 nu pot fi reținute întrucât instanța

de apel a soluționat apelul numai pe excepția lipsei capacității procesuale a

pârâtei și nu pe fondul acțiunii pentru a face aplicarea dispozițiilor

menționate.

În consecință, față

de cele ce preced,

hotărârea pronunțată de instanța de apel

este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale privitoare la capacitatea

procesuală a pârâtei și

conform

art. 312 (1) C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 284 din 5 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 noiembrie 2010.