ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 343/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, reclamanta CN P.R. SA București, în contradictoriu cu

pârâta A.N.A.F. București, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de

131.513,99 lei reprezentând tariful suplimentar de sâmbătă, în cuantum de

110.739,30 lei actualizat cu indicele de inflație și la plata sumei de

21.666,70 lei dobândă legală.

Prin sentința nr. 7497 din 17 iunie

2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis cererea

reclamantei CN P.R. SA și a obligat pârâta A.N.A.F. București la plata sumei de

131.513,99 lei debit actualizat cu indicele de inflație și la 21.666,70 lei

dobândă legală, cu cheltuieli de judecată, reținând că acțiunea este

întemeiată, în raport cu prevederile art. 969 și următoarele C. civ., art. 9

din O.G. nr. 31/2002, art. 43 C. com. și art. 1084 C. civ.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel pârâta A.N.A.F. București, criticând soluția pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, prin Decizia nr. 55 din 3 februarie 2009 a admis excepția

netimbrării cererii de apel și în consecință, a anulat ca netimbrat apelul

pârâtei A.N.A.F. București, reținând că aceasta nu beneficiază de prevederile art.

17 din Legea nr. 146/1997, modificată, întrucât cererea formulată nu are ca

obiect venituri publice pentru a fi scutită de plata taxei de timbru.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, pârâta A.N.A.F. București a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea cu trimiterea

cauzei aceleiași instanțe pentru soluționarea pe fond a apelului.

Critica adusă deciziei atacate, se

referă în esență la faptul că în mod greșit a reținut instanța de apel că,

pârâta A.N.A.F. București avea obligația de a plăti taxa de timbru, deși

instituția era scutită pentru acțiunile care aveau ca obiect venituri publice.

Recursul este fondat, urmând a fi

admis, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 17 din

Legea nr. 146/1997 „sunt scutite de taxa judiciară de timbru acțiunile și căile

de atac formulate de către Senat, Camera Deputaților, . Ministerul Finanțelor

Publice indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de către alte

instituiții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca

obiect venituri publice".

În raport de aceste dispoziții, se

constată că A.N.A.F. București era scutită de plata taxei de timbru, întrucât

suma solicitată de către reclamantă vizează venituri publice, în sensul celor

prevăzute de art. 26 alin. (3) din Ordinul M.J. nr. 760/ C din 22 aprilie 1999,

iar potrivit art. 1 din H.G. nr. 495/2007 pârâta funcționează ca organ de

specialitate al administrației publice centrale, instituție publică aflată în

subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (2)

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată cu

trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru soluționarea pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta A.N.A.F.

București împotriva deciziei nr. 55 din 3 februarie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VI-a comercială.

Casează decizia atacată cu trimiterea

cauzei aceleiași instanțe pentru soluționarea pe fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 februarie 2010.