ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5304/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul H.S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pârât. În motivarea cererii reclamantul a arătat următoarele: În fapt, prin cererea din 27 ianuarie 2009, adresată Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către domnul E.P., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ în care domnul H.S.

S-a mai arătat că, așa cum rezultă și din cuprinsul notei de constatare din 13 mai 2011, precum și al înscrisurilor atașate acțiunii, domnul H.S., având gradul de maior și funcția de șef al Biroului de Contrainformații din cadrul U.M. X Brăila, Direcția a IV-a, a aprobat verificarea unui militar în termen, semnalat că „în urma unui control efectuat pentru a stabili modul cum se respectă ordinea și disciplina la obiectele personale ale militarilor din anul I, s-a găsit asupra soldatului A.D. o icoană care scria pe ea «Oastea Domnului».

Icoana a fost ridicată și distrusă de organul de partid ” . Scopul urmăririi informative era de a stabili „ dacă face parte din secta religioasă «Oastea Domnului» ”; „dacă are manifestări mistico-religioase pe linia acestei secte”; „dacă încearcă să mai introducă în unitate astfel de materiale mistice și dacă el desfășoară activitate mistică și încearcă să atragă și pe alți militari”, precum și „dacă, eventual, el nu este sectant și sunt numai părinții, care i-au dat icoana respectivă”. Pentru realizarea scopului, au fost aprobate de către pârât următoarele măsuri informativ-operative: - interceptarea corespondenței; - control secret la obiectele personale.

Ulterior, în aceeași acțiune informativă, pârâtul a aprobat și alte măsuri informativ-operative: - încadrarea persoanei urmărite cu surse în vederea stabilirii: „dacă poartă discuții mistice, cu cine și dacă vrea să atragă și pe alți militari”; „ce probleme abordează în discuții, să caute să-l invite în învoire pentru a vedea dacă este de acord. Va purta discuții cu privire la activitatea de la navă și despre pregătirea pe care o fac. Atunci când participă la lecțiile politice să vadă care-i este reacția, iar după aceea, în pauză, să-l abordeze în discuții să vadă ce spune despre pregătirea respectivă, ce a înțeles. Să vadă cu cine se mai află în relații și discuțiile pe care le poartă”; - interceptarea corespondenței interne; - scoaterea soldatului din școala de gradați „având în vedere că este sectant”.

Măsurile propuse de către pârât a fost puse în aplicare așa cum rezultă și din materialele depuse în probatoriu. În calitate de locotenent colonel și șef al Serviciului Contrainformații din cadrul U.M. Y Giurgiu, Direcția a IV-a, domnul H.S. a propus influențare pozitivă a unui militar la U.M. Y, semnalat „că prin intermediul părinților întreține relații cu rudele din străinătate, care periodic vin în țară la tratament”. Măsura propusă de către pârât a fost pusă în aplicare așa cum rezultă și din materialele depuse în probatoriu.

În final, a arătat reclamantul că activitățile desfășurate de către domnul H.S., în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată: - dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice; - dreptul la libertatea conștiinței și a religiilor prevăzut de art. 30 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (7), alin. (8), art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 27 alin. (1) și alin. (5) și art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, adoptat prin Hotărârea Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității nr. 2/2008, precum și pe dispozițiile art. 112 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 5932 din 17 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul H.S.

și a constatat calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului H.S. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noțiunea de lucrător al Securității ca fiind „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv de ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”. Din cuprinsul acestei prevederi legale, rezultă că pentru a se putea reține calitatea invocată, trebuie îndeplinite următoarele condiții: 1. Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989.

Or, în speța dată, această condiție este asigurată deoarece pârâtul a avut gradul de maior și funcția de șef al Biroului de Contrainformații din cadrul U.M. X Brăila, Direcția a IV-a. 2. În calitatea menționată la pct. 1, persoana să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. A constatat prima instanță că toate măsurile întreprinse de către pârât au încălcat flagrant drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare și la acea dată. Acțiunile întreprinse de pârât, astfel cum acestea sunt descrise în nota de constatare, anexată acțiunii, au presupus grave imixtiuni în viața privată, încălcându-se concomitent, și dreptul fundamental la libertatea de opinie și de exprimare.

A mai reținut Curtea de Apel că, din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securității care, respectând instrucțiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de pactele internaționale, la care România era parte, respectivul se înscrie în sfera lucrătorilor Securității, în sensul O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările și completările ulterioare. A mai apreciat instanța de fond că susținerea pârâtului, în sensul că nu a făcut decât să respecte legile în vigoare la acel moment, nu este întemeiată, deoarece acesta ca persoană înzestrată cu liber-arbitru, avea posibilitatea de opțiune, de a nu vătăma drepturile și libertățile fundamentale ale semenilor săi.

Nu mai puțin, pârâtul avea funcție de conducere, astfel încât puterea sa de decizie și deci, de neluare a unor astfel de acțiuni vătămătoare pentru alții, era foarte mare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul H.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin criticile aduse sentinței atacate, recurentul-pârât susține, în esență că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, reținând că sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea calității de lucrător al Securității a pârâtului.

Se afirmă că acțiunile descrise prin nota de constatare depusă de autoritatea reclamantă la dosar și care au fost reținute de instanța de fond în motivarea soluției, nu au fost de natură să suprime sau să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ele desfășurându-se fără ca persoana vizată să le cunoască și fără a i se interzice practicarea unei anumite religii. Recursul este întemeiat. Examinând recursul prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ. și a motivelor formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008, modificată și completată, „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securități pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu”. Din analiza dispozițiilor legale sus-menționate, rezultă că acțiunea în constatare prevăzută de art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, modificată și completată, poate fi formulată în scopul de a se constata calitatea de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care solicită verificarea sau, din oficiu, pentru persoanele prevăzute la art. 4 și 5 din ordonanță.

În speță, numitul E.P. a solicitat verificarea recurentului-pârât, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ. Este obligatoriu, în aceste condiții, ca recurentul să fi contribuit la instrumentarea dosarului informativ al numitului E.P., în scopul constatării calității de lucrător al Securității al recurentului. Din actele depuse la dosarul de fond, nu rezultă îndeplinirea condițiilor deja expuse mai sus. Din nota de constatare emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată și completată, rezultă că recurentul a contribuit la instrumentarea dosarului numitului A.D., precum și a dosarului numitului M.N.V.

și nicidecum la instrumentarea dosarului persoanei care a cerut verificarea, respectiv E.P. Față de acestea, constatându-se întrunite motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează să admită recursul formulat, să se caseze sentința recurată și, pe fond, să se dispună respingerea acțiunii în constatare formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de H.S., împotriva sentinței civile nr. 5932 din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2012.