ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4252/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4252/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Cererea de chemare
în judecată
Prin cererea înregistrată
pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sub
nr. 145/64/2012, reclamanta B.L.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa
Națională de Pensii Publice anularea actului administrativ din 15 februarie 2012
și a actului constând în raportul de evaluare a performanțelor individuale pentru
perioada 15 iunie 2011 - 31 decembrie 2012; anularea actului administrativ constând
în preavizul din 17 februarie 2012 și a actului administrativ din 06 martie 2012
prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă referitor la preavizul
din 17 februarie 2012.
S-a solicitat suspendarea
executării actelor administrative a căror anulare se solicită, până la soluționarea
definitivă și irevocabilă a cauzei.
În ceea ce privește cazul
bine justificat, s-a arătat că acest aspect rezultă din împrejurările cauzei care
denotă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului
administrativ atacat care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu
al actelor administrative.
Referitor la cea de a
doua condiție, prevenirea unei pagube iminente, a apreciat reclamanta că această
condiție este îndeplinită, față de modalitatea abuzivă în care instituția publică
a înțeles să procedeze la înlăturarea sa din funcția publică deținută.
Soluția pronunțată
de Curtea de Apel
Prin încheierea din data
de 05 aprilie 2012, Curtea de Apel Brașov a admis cererea de suspendare a executării
formulată de reclamanta B.L.C. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii
Publice și în consecință a dispus suspendarea executării raportului de evaluare
a performanțelor individuale pentru perioada 15 iunie 2011 - 31 decembrie 2012 privind
pe reclamantă și a art. 3 din preavizul din 15 februarie 2012, emis de Casa
Națională de Pensii Publice, până la soluționarea irevocabilă a cauzei; a respins
cererea de suspendare a executării formulate de reclamanta B.L.C. în contradictoriu
cu pârâta Casa Națională de Pensii Publice, relativ la art. 1 și 2 din preavizul
din 17 februarie 2012, a adresei din 15 februarie 2012 și a adresei din 06
martie 2012, toate emise de Casa Națională de Pensii Publice.
Pentru a pronunța această
soluție, Curtea de apel a reținut, referitor la prima condiție - cazul bine justificat
- că acesta rezidă din istoricul raporturilor juridice existente între părți (sentința
civilă nr. 171/F/2010, sentința civilă nr. 146 din 05 iulie 2011, sentința civilă
nr. 198/F din 17 octombrie 2011), iar prejudiciul material viitor și previzibil
constă în privarea reclamantei de veniturile aferente funcției, și perturbarea previzibilă
gravă a funcționării Casei Județene de Pensii Brașov.
Recursul declarat de
pârâta Casa Națională de Pensii Publice
Î
mpotriva sentinței pronunțate
de Curtea de Apel a declarat recurs pârâta Casa Națională de Pensii Publice, criticând
sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac,
se arată că în speță nu poate fi reținută existența unor motive care să creeze de
la început o îndoială puternică asupra legalității actelor administrative contestate
și nici faptul că prin executarea acestora reclamanta ar fi supusă unei vătămări
iminente și ireparabile.
În opinia recurentei existența
unui caz bine justificat ar putea fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta
o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie
unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Se arată că suspendarea
executării actului administrativ este expres și limitativ prevăzută de lege, iar
simplele aprecieri ale reclamantei cu privire la încălcarea flagrantă a legii nu
sunt argumente de natură să probeze cazul bine justificat.
Precizează recurenta că
nu poate fi calificat prejudiciu material viitor și previzibil, pierderea drepturilor
de natură salarială aferente funcției de director executiv al Casei Județene de
Pensii Brașov, deoarece aceste este un efect legal al oricărui act administrativ
privind eliberarea din funcția publică de conducere ca urmare a expirării termenului
de preaviz.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând cauza prin prisma
criticilor din recurs, în raport cu art. 304 și art. 304
1
C. proc.
civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Argumente de fapt și
de drept relevante
Conform celor expuse anterior,
reclamanta B.L.C. a învestit instanța, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004,
cu o acțiune având ca obiect:
anularea actului administrativ din 15 februarie 2012 și a
actului constând în raportul de evaluare a performanțelor individuale pentru perioada
15 iunie 2011 - 31 decembrie 2012; anularea actului administrativ constând în preavizul
din 17 februarie 2012 și a actului administrativ din 06 martie 2012 prin care s-a
respins contestația formulată de reclamantă referitor la preavizul din 17
februarie 2012.
S-a solicitat suspendarea
executării actelor administrative a căror anulare se solicită, până la soluționarea
definitivă și irevocabilă a cauzei.
Prin încheierea ce formează
obiectul recursului, instanța s-a pronunțat în sensul admiterii capătului de cerere
privind suspendarea executării raportului de evaluare a performanțelor individuale
pentru perioada 15 iunie 2011 - 31 decembrie 2012 privind pe reclamantă și a
art. 3 din preavizul din 15 februarie 2012, emis de Casa Națională de Pensii
Publice, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, reținând că sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Faptul că, prin sentința
nr. 161/F din 04 iulie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios
administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 145/64/2012, instanța învestită cu acțiunea
în anulare a dispus anularea actului administrativ contestat, reprezintă în sensul
art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, o împrejurare legată de starea
de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității
actului administrativ.
Soluția pronunțată de
instanța de fond învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ, care formează
obiectul prezentei cereri de suspendare a executării întemeiate pe dispozițiile
art. 15 din Legea nr. 554/2004, conferă consistență concluziei că este îndeplinită
condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea
nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate
de art. 15 din aceeași lege, a măsurii provizorii de suspendare a executării actului
a cărui nelegalitate a fost constată în fond în cadrul acțiunii în anulare.
În ceea ce privește condiția
referitoare la prevenirea unei pagube iminente, din dispozițiile art. 2 alin. (1)
lit. ș) din Legea nr. 554/2004, rezultă că această condiție are în vedere producerea
unui prejudiciu.
În cauză, este necontestat
că, prin măsura dispusă de autoritatea publică pârâtă, în ceea ce o privește pe
reclamantă, aceasta este lipsită de veniturile salariale aferente funcției deținute.
Or, în situația în care această consecință este cauzată de un act administrativ
în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa,
diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că se reține îndeplinirea
condiției referitoare la prevenirea unei pagube iminente.
Temeiul legal al soluției
adoptate în recurs
Având în vedere considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul,
ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 20
alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 sau art. 304
1
C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa Națională de Pensii Publice împotriva încheierii din 05 aprilie 2012 a Curții
de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă la 620 RON cheltuieli
de judecată către intimata-reclamantă B.L.C.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie
2012.