ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4033/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta B.L.C. a chemat în judecată Casa Națională de Pensii Publice, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor bănești pentru perioada 15 noiembrie 2010 dată la care a încetat concediul pentru creșterea copilului și la care trebuia să fie repusă în funcția de Director executiv al Casei Județene de Pensii Brașov, până la data repunerii efective în această funcție - 16 iunie 2011 și a plății integrale a sumelor datorate, sumele de bani care au fost solicitate fie acordate sunt cele încasate efectiv de actualul director executiv M.T. Reclamanta a mai solicitat și plata de daune materiale sub forma de despăgubiri de 10.000 RON și plata de daune morale de 5.000 RON plus cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că la încetarea concediului de creștere și îngrijire a copilului (15 noiembrie 2010) în mod legal trebuie să revină pe funcția avută și dobândită prin concurs, însă conducerea C.N.P.A.S. nu a reintegrat-o emițând nenumărate ordine în disprețul legii și a Constituției. A mai arătat că a încercat să soluționeze această problemă și pe cale amiabilă, invocând și Sentința nr. 171/F din 25 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă ulterior revocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1814 din 25 martie 2011, dar fără niciun rezultat, fapt ce a determinat-o să se adreseze încă o dată instanței de judecată.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 198/F din 17 octombrie 2011 a admis acțiunea formulată de reclamantă obligând pârâta să-i plătească suma totală de 36.873 RON brut cu titlu de despăgubiri materiale cuvenite pentru perioada 15 noiembrie 2010 - 15 iunie 2011, sumă cuprinsă din 33.198 RON brut, despăgubiri echivalente cu salariul neîncasat pe perioada precizată și suma de 3.675 RON, despăgubiri echivalente cu stimulentele cuvenite și neîncasate în această perioadă, sumă totală ce va fi actualizată cu rata indicelui de inflație și dobânda legală până la data plății efective. Totodată a obligat pârâta să plătească reclamantei daune morale în cuantum de 1.000 RON și cheltuieli de judecată în sumă de 1.542 RON și a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii de obligare a pârâtei la plata daunelor de întârziere în sumă de 10.000 RON.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele: Întrucât reclamanta nu a beneficiat de venituri în perioada menționată, despăgubirile ce i se vor acorda vor fi indexate cu indicele de inflație și cu dobânda legală calculată conform art. 8, art. 1082, art. 1084 și art. 998 C. civ., scopul acordării în acest sens fiind acoperirea întregului prejudiciu suferit de reclamantă. Referitor la stimulentele solicitate s-a reținut că atâta vreme cât fostului director executiv i s-au acordat și repartizat stimulente pentru Casa Județeană de Pensii Brașov, în lunile noiembrie și decembrie 2010, acest lucru ar fi putut să-i fie repartizat și reclamantei dacă era în funcție. Cât privește plata daunelor morale, s-a reținut că aceasta este justificată, față de statutul său de persoană cu funcție publică căruia i-a fost lezată demnitatea, având de suferit prin situația creată.

În același sens, instanța reținând culpa pârâtei pentru neîncadrarea efectivă în funcție a reclamantei a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Națională de Pensii Publice, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 3 și pct. 9 C. proc. civ., invocându-se atât motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. al necompetenței primei instanțe de a soluționa cauza, cât și aplicarea greșită a legii în ceea ce privește soluția pe fond dispusă de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată. În raport de primul motiv de recurs se arată că prima instanță nu era competentă material să soluționeze cauza în primă instanță, iar în raport de obiect competența revenea Tribunalului Brașov.

În raport de al doilea motiv de recurs se arată că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii respectiv a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ. în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii reclamantei-intimate, astfel cum a fost formulată, respectiv cererea de acordare a despăgubirilor materiale și cererea de acordare a daunelor morale. Se arată că în cazul reclamantei-intimate nu erau îndeplinite condițiile cumulative pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală a autorității pârâte. La dosar intimata-reclamantă a depus concluzii scrise și practică judecătorească.

În ședința publică din 9 octombrie 2012, reprezentantul recurentei a arătat că autoritatea pârâtă a executat obligațiile dispuse de instanță conform dispozitivului sentinței atacate achitând reclamantei-intimate toate sumele menționate inclusiv daunele morale și cheltuielile de judecată, dar că nu are mandat expres să renunțe la judecarea recursului conform art. 246 alin. (1) C. proc. civ. Intimata-reclamantă reprezentată de avocat ales cu delegație la dosar a confirmat cele expuse de recurenta-reclamantă apreciind că recursul este lipsit de interes. Curtea, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a pus în discuția părților excepția lipsei de interes a recursului, ambele părți punând concluzii în acest sens.

Pe excepția lipsei de interes a recursului declarat, Curtea o apreciază pentru următoarele considerente ca neîntemeiată, recursul urmând a fi respins ca atare, efect al admiterii acestei excepții. Fapt necontestat, recurenta a susținut că ulterior pronunțării sentinței recurate și ulterior promovării căii de atac a executat în integralitate dispozitivul sentinței recurate. Pe cale de consecință, nu mai subzistă în prezenta cauză interesul în susținerea căii de atac a recursului, ca o condiție de exercitare a oricărei acțiunii și care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării procesului civil, inclusiv în căile de atac. Fiind executată sentința recurată, fapt necontestat și confirmat de reclamanta-intimată, Curtea constată că recursul declarat a devenit lipsit de interes și urmează a fi respins ca atare în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Națională de Pensii Publice împotriva Sentinței civile nr. 198/F din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ