ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4033/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta B.L.C. a chemat în judecată Casa

Națională de Pensii Publice, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor

bănești pentru perioada 15 noiembrie 2010 dată la care a încetat concediul

pentru creșterea copilului și la care trebuia să fie repusă în funcția de

Director executiv al Casei Județene de Pensii Brașov, până la data repunerii

efective în această funcție - 16 iunie 2011 și a plății integrale a sumelor

datorate, sumele de bani care au fost solicitate fie acordate sunt cele

încasate efectiv de actualul director executiv M.T.

Reclamanta a mai

solicitat și plata de daune materiale sub forma de despăgubiri de 10.000 RON și

plata de daune morale de 5.000 RON plus cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că la încetarea concediului de creștere și îngrijire a

copilului (15 noiembrie 2010) în mod legal trebuie să revină pe funcția avută

și dobândită prin concurs, însă conducerea C.N.P.A.S. nu a reintegrat-o emițând

nenumărate ordine în disprețul legii și a Constituției.

A mai arătat că a

încercat să soluționeze această problemă și pe cale amiabilă, invocând și

Sentința nr. 171/F din 25 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Brașov,

secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă ulterior revocabilă prin

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1814 din 25 martie 2011, dar

fără niciun rezultat, fapt ce a determinat-o să se adreseze încă o dată

instanței de judecată.

Curtea de Apel

Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 198/F

din 17 octombrie 2011 a admis acțiunea formulată de reclamantă obligând pârâta

să-i plătească suma totală de 36.873 RON brut cu titlu de despăgubiri materiale

cuvenite pentru perioada 15 noiembrie 2010 - 15 iunie 2011, sumă cuprinsă din

33.198 RON brut, despăgubiri echivalente cu salariul neîncasat pe perioada

precizată și suma de 3.675 RON, despăgubiri echivalente cu stimulentele

cuvenite și neîncasate în această perioadă, sumă totală ce va fi actualizată cu

rata indicelui de inflație și dobânda legală până la data plății efective.

Totodată a obligat

pârâta să plătească reclamantei daune morale în cuantum de 1.000 RON și

cheltuieli de judecată în sumă de 1.542 RON și a luat act de renunțarea

reclamantei la judecarea cererii de obligare a pârâtei la plata daunelor de

întârziere în sumă de 10.000 RON.

Pentru a pronunța

această sentință instanța a reținut următoarele:

Întrucât reclamanta

nu a beneficiat de venituri în perioada menționată, despăgubirile ce i se vor

acorda vor fi indexate cu indicele de inflație și cu dobânda legală calculată

conform art. 8, art. 1082, art. 1084 și art. 998 C. civ., scopul acordării în

acest sens fiind acoperirea întregului prejudiciu suferit de reclamantă.

Referitor la

stimulentele solicitate s-a reținut că atâta vreme cât fostului director

executiv i s-au acordat și repartizat stimulente pentru Casa Județeană de

Pensii Brașov, în lunile noiembrie și decembrie 2010, acest lucru ar fi putut

să-i fie repartizat și reclamantei dacă era în funcție.

Cât privește plata daunelor

morale, s-a reținut că aceasta este justificată, față de statutul său de

persoană cu funcție publică căruia i-a fost lezată demnitatea, având de suferit

prin situația creată.

În același sens,

instanța reținând culpa pârâtei pentru neîncadrarea efectivă în funcție a

reclamantei a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa Națională de Pensii Publice, criticând

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs

invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 3 și pct. 9 C. proc. civ.,

invocându-se atât motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

al necompetenței primei instanțe de a soluționa cauza, cât și aplicarea greșită

a legii în ceea ce privește soluția pe fond dispusă de admitere a acțiunii

astfel cum a fost formulată.

În raport de primul

motiv de recurs se arată că prima instanță nu era competentă material să

soluționeze cauza în primă instanță, iar în raport de obiect competența revenea

Tribunalului Brașov.

În raport de al

doilea motiv de recurs se arată că instanța de fond a făcut o aplicare greșită

a legii respectiv a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a

dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ. în ceea ce privește soluția de admitere a

acțiunii reclamantei-intimate, astfel cum a fost formulată, respectiv cererea

de acordare a despăgubirilor materiale și cererea de acordare a daunelor

morale.

Se arată că în cazul

reclamantei-intimate nu erau îndeplinite condițiile cumulative pentru a fi

atrasă răspunderea civilă delictuală a autorității pârâte.

La dosar

intimata-reclamantă a depus concluzii scrise și practică judecătorească.

În ședința publică

din 9 octombrie 2012, reprezentantul recurentei a arătat că autoritatea pârâtă

a executat obligațiile dispuse de instanță conform dispozitivului sentinței

atacate achitând reclamantei-intimate toate sumele menționate inclusiv daunele

morale și cheltuielile de judecată, dar că nu are mandat expres să renunțe la

judecarea recursului conform art. 246 alin. (1) C. proc. civ.

Intimata-reclamantă

reprezentată de avocat ales cu delegație la dosar a confirmat cele expuse de

recurenta-reclamantă apreciind că recursul este lipsit de interes.

Curtea, în baza art.

137 alin. (1) C. proc. civ., a pus în discuția părților excepția lipsei de

interes a recursului, ambele părți punând concluzii în acest sens.

Pe excepția lipsei de

interes a recursului declarat, Curtea o apreciază pentru următoarele

considerente ca neîntemeiată, recursul urmând a fi respins ca atare, efect al

admiterii acestei excepții.

Fapt necontestat,

recurenta a susținut că ulterior pronunțării sentinței recurate și ulterior

promovării căii de atac a executat în integralitate dispozitivul sentinței

recurate. Pe cale de consecință, nu mai subzistă în prezenta cauză interesul în

susținerea căii de atac a recursului, ca o condiție de exercitare a oricărei

acțiunii și care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării procesului

civil, inclusiv în căile de atac.

Fiind executată

sentința recurată, fapt necontestat și confirmat de reclamanta-intimată, Curtea

constată că recursul declarat a devenit lipsit de interes și urmează a fi

respins ca atare în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Casa Națională de Pensii Publice împotriva Sentinței civile nr.

198/F din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ