ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3379/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantele Centrul de Resurse Juridice și G.C. România, au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea H.G. nr. 1069/2007 privind aprobarea strategiei energetice a României pentru perioada 2007 – 2020, precum și suspendarea actului administrativ atacat. În motivarea acțiunii, reclamantele, au susținut, în esență, că Strategia energetică a României a fost adoptată cu încălcarea H.G. nr. 1076/2004, care a implementat Directiva U.E. 2001/42/CE, a Convenției de la Aarhus și Espoo, ratificate de România.

De asemenea, reclamantele au susținut că, având în vedere conținutul strategiei energetice, referitoare la dezvoltarea structurilor nucleare (reactoare nucleare, depozite de deșeuri, dublarea capacității fabricii de combustibil nuclear, dublarea capacității extracției de uraniu, a transportului de uraniu și de combustibil nuclear, etc.) precum și la alte capitole cum ar fi amenajarea cursului Dunării pentru asigurarea sistemului de răcire al reactoarelor nucleare de la Cernavodă, etc., acest program trebuia să fie supus evaluării de mediu în context transfrontier, conform Convenției de la Espoo.

A mai arătat reclamanta că potrivit actelor invocate, România avea obligația să emită un aviz de mediu înainte de adoptarea Strategiei energetice a României, aviz de mediu a cărei emitere presupunea realizarea unei evaluări a impactului asupra mediului la care publicul din România și statele vecine ar fi trebuit să participe conform procedurii reglementată prin actele normative menționate, respectiv H.G. nr. 1076/ 2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe și H.G. nr. 564/2006 privind cadrul de realizare a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe în legătură cu mediul. În ceea ce privește suspendarea actului atacat, reclamanta a arătat că, este un caz bine justificat, paguba aplicării acestei strategii fiind evidentă, având în vedere că se investește banul public în temeiul unei strategii nelegal adoptate.

Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere că, în speța dedusă judecății, deși reclamantele aveau obligația de a motiva cererea de suspendare strict în raport cu condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, totuși nu se face dovada îndeplinirii cumulative a acestor condiții, întreaga argumentare privind, în realitate, fondul litigiului. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. S-a arătat că în prezent se desfășoară procedura de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, pentru Strategia energetică a României aprobată prin H.G. nr. 1069/2007. Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în conformitate cu prevederile art. 49 alin. (3) și următoarele din C. proc.

civ., a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României. Prin Încheierea de ședință de la termenul din 29 martie 2011, instanța a admis în principiu cererea de intervenție Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri în interesul pârâtului Guvernul României. Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3688 din 24 mai 2011, a respins acțiunea formulată de reclamanții Centrul de Resurse Juridice și G.C. România, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, ca neîntemeiată. Totodată, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță, a reținut, în esență, că în ceea ce privește cererea de suspendare nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă, astfel cum aceste noțiuni sunt definite de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din același act normativ. Condiția cazului bine justificat s-a apreciat că nu este îndeplinită întrucât, analizând pe fond legalitatea actului normativ administrativ contestat s-a constatat legalitatea acestuia, apreciindu-se ca neîntemeiate susținerile reclamantei. S-a reținut că nici condiția pagubei iminente, nu este îndeplinită în contextual în care hotărârea de Guvern contestată nu este de natură să producă prejudicii prin ea însăși, cât timp va fi urmată de acte administrative ce vor produce efecte de drept administrativ cu privire la fiecare proiect/ plan în parte.

Pe fondul cauzei, în esență, instanța a constatat că în speță nu este vorba de aprobarea sau adoptarea unor planuri sau programe concrete pentru a fi necesară o evaluare de mediu, astfel cum susțin reclamanții, întrucât prin H.G. contestată, pârâtul nu a făcut altceva decât să adopte o strategie la nivel general pe o perioadă de timp cuprinsă între 2007-2020, stabilindu-se obiective strategice și măsuri pentru atingerea acestora, efectuându-se o analiză a contextului internațional în domeniul energiei. Prin H.G. contestată, pârâtul a stabilit cu caracter de principiu Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020, urmând ca pentru fiecare plan și/ sau program să fie parcursă procedura de emitere a unei decizii de mediu, de stabilire dacă planurile și programele pot avea efecte semnificative asupra mediului.

2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele Centrul de Resurse Juridice și G.C. România, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal al recursului dispozițiile art. 304 1 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, în esență, se susține că în mod greșit instanța de fond a apreciat că Strategia energetică a României nu este un plan sau program pentru care era obligatorie obținerea avizului de mediu după procedura de avizare prevăzută de H.G. nr. 1076/2004. Se arată că, în contextul în care Strategia energetică a României, aprobată prin H.G. nr. 1069/2007, este un program guvernamental cu impact asupra mediului, fiind adoptată fără a se obține un aviz de mediu și fără a fi consultat publicul în conformitate cu principiile statuate în art. 6 din Convenția de la Aarhus și nici cu procedura descrisă de H.G.

nr. 1076/ 2004, actul administrativ atacat este nelegal, motiv pentru care se solicită admiterea recursului. Au fost depuse la dosarul cauzei și concluzii scrise prin care sunt reiterate argumentele din cererea de recurs. Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, legalitatea și temeinicia sentinței recurate întrucât prin H.G. nr. 1069/2007 privind aprobarea Strategiei energetice a României pentru perioada 2007-2020 nu au fost aprobate planuri sau programe concrete în sensul art. 2 lit. c) din H.G. nr. 1076/2004, pentru a fi necesară o evaluare de mediu după o anumită procedură care va fi parcursă ulterior, în cadrul procedurii de pregătire și adoptare a fiecărui plan și/ sau program.

La dosarul cauzei au fost formulate concluzii scrise și de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menționându-se că în cauză nu poate fi reținută situația aprobării sau adoptării unor planuri sau programe concrete pentru a fi necesară o evaluare de mediu, cum eronat susțin recurenții. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse: După cum se constată, obiectul cererii formulate îl constituie anularea H.G. nr. 1069/2007 privind aprobarea Strategiei energetice a României pentru perioada 2007-2020.

Această hotărâre, astfel cum rezultă din preambulul său, a fost emisă în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată și art. 4 alin. (1) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. 4 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 13/2007 „(1)Strategia energetică națională definește obiectivele sectorului energiei electrice pe termen mediu și lung și modalitățile optime de realizare a acestora, în condițiile asigurării unei dezvoltări durabile a economiei naționale. Strategia energetică se elaborează de ministerul de resort și se aprobă de Guvern, cu consultarea organizațiilor neguvernamentale, a partenerilor sociali și a reprezentanților mediului de afaceri.

(2) Politica energetică, urmărind direcțiile stabilite prin strategia energetică, este elaborată de ministerul de resort pe baza Programului de guvernare, pentru un interval de timp mediu și cu considerarea evoluțiilor probabile pe termen lung, cu consultarea organizațiilor neguvernamentale, a partenerilor sociali și a reprezentanților mediului de afaceri, având în vedere, în principal: a) constituirea cadrului instituțional corespunzător, prin definirea organismelor și a autorităților competente pentru realizarea acestei politici; b) asigurarea securității în aprovizionarea cu combustibili; c) asigurarea importurilor și exporturilor de combustibili și energie electrică; d) asigurarea protecției mediului, reconstrucția ecologică a siturilor afectate de activități energetice; e) transparența prețurilor și tarifelor la combustibili și energie; f) creșterea eficienței în utilizarea combustibililor și energiei; g) dezvoltarea surselor regenerabile de energie și cogenerării de înaltă eficiență, cu acordarea de priorități energiei electrice pentru așezările izolate; h) dezvoltarea cooperării energetice internaționale.

(3) Sursele de finanțare utilizate pentru aplicarea strategiei energetice naționale și politicii Guvernului în sectorul energetic se asigură din sursele proprii ale operatorilor economici în domeniu, bugetul de stat, bugetele locale, împrumuturi rambursabile și nerambursabile”. Potrivit art. 5 din același act normativ, „(1) Politica energetică se concretizează într-un program cuprinzând măsuri de stimulare a activităților de investiții, cercetare-dezvoltare etc., aprobat prin hotărâre a Guvernului. (2) Guvernul, ministerul de resort, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale iau măsuri pentru realizarea obiectivelor înscrise în programul prevăzut la alin. (1) și examinează, anual sau ori de câte ori este necesar, stadiul îndeplinirii prevederilor acestuia”.

Conform art. 6 din aceeași lege, „Ministerul de resort elaborează strategia energetică națională și politica energetică și asigură ducerea la îndeplinire a acesteia, în condițiile prevederilor prezentei legi, având următoarele atribuții principale: a) „elaborează programe și planuri de măsuri pentru aplicarea politicii Guvernului în sectorul energiei electrice, inclusiv a programelor de eficiență energetică și de promovare a surselor regenerabile de energie…”. În conformitate cu dispozițiile art. 2 din H.G.

nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, următoarele expresii și termeni au semnificația după cum urmează: „a) aviz de mediu pentru planuri și programe - act tehnico-juridic scris, emis de către autoritatea competentă pentru protecția mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecția mediului în planul sau în programul supus adoptării; b) evaluare de mediu - elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului și a autorităților publice interesate de efectele implementării planurilor și programelor, luarea în considerare a raportului de mediu și a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional și asigurarea informării asupra deciziei luate; c) planuri și programe - planurile și programele, inclusiv cele cofinanțate de Comunitatea Europeană, ca și orice modificări ale acestora, care: (i) se elaborează și/ sau se adoptă de către o autoritate la nivel național, regional sau local ori care sunt pregătite de o autoritate pentru adoptarea, printr-o procedură legislativă, de către Parlament sau Guvern și (ii) sunt cerute prin prevederi legislative, de reglementare sau administrative”.

Din cuprinsul dispozițiilor legale menționate anterior, rezultă că H.G. nr. 1069/2007 privind aprobarea Strategiei energetice a României pentru perioada 2007-2020 a fost adoptată în vederea executării art. 4 din Legea nr. 13/2007 cu modificările și completările ulterioare, al cărui cuprins a fost redat anterior. Urmând direcțiile stabilite în strategia energetică, se elaborează de ministerul de resort, pe baza Programului de guvernare, politica energetică care se aduce la îndeplinire prin elaborarea de programe și planuri de măsuri pentru aplicarea politicii Guvernului în sectorul energiei electrice, de către titularii planurilor sau programelor, care se supun evaluării de mediu în condițiile prevăzute de H.G.

nr. 1076/2004. Prin urmare, Strategia energetică a României aprobată prin H.G. nr. 1069/2007, nu se încadrează în noțiunea de „planuri și programe” al cărei conținut se regăsește în art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1076/2004, menționat anterior. Mai mult, pentru a reprezenta un plan sau program, se impune să fie elaborat de un titular, care, potrivit art. 2 lit. f) din H.G. nr. 1076/2004, este „titularul planului sau programului - orice autoritate publică, precum și orice persoană fizică sau juridică care promovează un plan sau un program în înțelesul definiției de la lit. c)” și să fie indicate sursele de finanțare. Or, în cauză, H.G. a cărei anulare se solicită nu îndeplinește nici aceste cerințe.

În concluzie, în mod corect, instanța de fond a statuat că Strategia energetică a României nu este un plan sau program în sensul definit de legiuitor, al cărei titular este o autoritate publică, aceasta reprezentând doar obiective ale sectorului energiei electrice pe termen mediu și lung. Neîncadrându-se în categoria planurilor și programelor concrete, este evident că nu era necesară o evaluare de mediu sau aviz de mediu, astfel cum aceste noțiuni au fost definite în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. a) și b) din H.G. nr. 1076/2004.

Mai mult, legiuitorul a stabilit și obiectivul acestui act normativ, care, potrivit art. 1 alin. (2) este: „Stabilește procedura de realizare a evaluării de mediu, aplicată în scopul emiterii avizului de mediu necesar adoptării planurilor și programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului, definind rolul autorității competente pentru protecția mediului, cerințele de consultare a factorilor interesați și de participare a publicului”. De asemenea, domeniul de reglementare, este, conform art. 5 alin. (1) „Evaluarea de mediu se efectuează pentru planurile și programele care pot avea efecte semnificative asupra mediului, conform prevederilor alin. (2)-(4)”. Deci, dispozițiile H.G. nr. 1076/2004 vizează planuri/ programe, nu strategii.

Față de cele reținute, sunt nefondate susținerile recurentei privind încălcarea dispozițiilor legale naționale cât și a celor convenționale menționate la adoptarea H.G. nr. 1069/2007. Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantele Centrul de Resurse Juridice și G.C. România împotriva sentinței nr. 3688 din 24 mai 2011 a Curții de Apel București , secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iulie 2012.