ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 986/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1285 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 5392/86/2007 a fost admisă în parte acțiunea având ca obiect Legea nr. 10/2003, formulată de reclamanții R.M.C., R.D.O. și R.A.G., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Suceava, prin primar; a fost obligat pârâtul să emită dispoziție la notificarea din 8 august 2001, reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii în compensare cu alte bunuri, respectiv, prin acordarea imobilului din municipiul Suceava; a fost respinsă cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor cominatorii.

Această sentință a rămas irevocabilă conform Deciziei nr. 7900 din 10 decembrie 2008 a Î.C.C J. Împotriva Sentinței civile nr. 1285 din 22 octombrie 2007 au formulat cerere de lămurire dispozitiv reclamanții, arătând că se impune a se preciza în ce constă imobilul din municipiul Suceava, acordat la schimb cu imobilul demolat, în prezent fiind în imposibilitate de a se intabula. Reclamanții au arătat că, potrivit Legii nr. 10/2001, prin imobile în sensul actului normativ se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării abuzive, precum și bunurile mobile devenite imobile prin incorporare în aceste construcții. Raportat la aceste dispoziții legale, reclamanții au arătat că imobilul în care au locuit în calitate de chiriași, acordat apoi la schimb, era compus din casă de locuit în suprafață de 4,18 ari și grădină în suprafață de 2,47 ari, însumând în total 6,65 ari, conform planului de situație anexat în copie.

Prin încheierea din 13 decembrie 2012, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondată, cererea de lămurire dispozitiv, reținând că măsurile reparatorii stabilite prin Sentința civilă nr. 1285 din 22 octombrie 2007 au vizat doar construcțiile situate în str. M., nu și terenul aferent acestora. La pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a avut în vedere faptul că reclamanții nu au solicitat măsuri reparatorii pentru terenul aferent, că prin contractul încheiat la data de 26 decembrie 1980 nu s-a înstrăinat și terenul aferent construcției, care a trecut în proprietatea statului conform Legii nr. 58/1974 și că, pentru construcția din str. M., reclamanții au primit în folosință și nu în proprietate suprafața de 100 mp, prin Decizia nr. 34 din 31 ianuarie 1981 a Consiliului Popular Suceava.

Prin Decizia nr. 5 din 5 martie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul petenților împotriva încheierii de ședință mai sus arătate. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că împotriva Sentinței civile nr. 1285 din 22 octombrie 2007 a Tribunalului Suceava a declarat apel doar instituția pârâtă, dosarul ajungând la instanța supremă în urma promovării recursului de către aceeași parte, fără ca reclamanții să-și manifeste nemulțumirea în legătură cu componența imobilului atribuit la schimb și fără a se lua în discuție, în vreun fel, problema terenului aferent construcției. Mai mult decât atât, în întâmpinarea formulată de reclamanți la recursul declarat de Municipiul Suceava, aceștia afirmă că sunt "moștenitori ai proprietarului unei case cu anexe expropriate în anul 1984", rezultând că la momentul derulării litigiului au vizat doar construcția din str. C., pe care au solicitat-o în schimbul casei expropriate.

Această situație rezultă și din actele dosarului de fond, respectiv, contractul de vânzare cumpărare din 26 decembrie 1980, prin care autorul reclamanților a cumpărat doar casa cu anexe din str. M., terenul aferent trecând în proprietatea statului, precum și Decizia nr. 34 din 31 ianuarie 1981 a Consiliului Popular Suceava, prin care i se atribuie în folosință autorului reclamanților suprafața de 100 mp, pe toată durata construcției, în schimbul unei taxe plătită anual. Dat fiind faptul că, prin prisma actelor menționate mai sus și a criticilor exprimate de părți în căile de atac, instanța care a soluționat cauza a avut în vedere doar imobilul casă, fără a se analiza problema terenului aferent și a întinderii acestuia, este clar că dispozitivul sentinței face referire doar la imobilul construcție, împrejurare corect reținută de instanța de fond.

Instanța de apel a mai constatat ca pe calea acestei proceduri nu se pot examina împrejurări care vizează fondul cauzei, soluționat irevocabil prin hotărâre judecătorească, sens în care în mod corect tribunalul a constatat că doar imobilul casă a format obiectul analizei la fond. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanții R.M.C., R.D.O. și R.A.G.. În susținerea recursului, reclamanții au arătat că hotărârile anterioare sunt nelegale întrucât au ignorat atât precizările acestora tăcute chiar la solicitarea instanței, cât și dispozițiile Legii nr. 10/2001. Astfel, prin notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 reclamanții au solicitat ca măsură compensatorie la schimb, imobilul situat în municipiul Suceava, pentru imobilul situat în aceeași localitate, str. M., expropriat și demolat, imposibil de restituit în natură.

Recurenții-reclamanți au anexat acțiunii planurile de situație pentru cele două imobile, actele de expropriere, notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, răspunsurile la acestea prin care se face referire clară la casă și teren.

Recurenții-reclamanți au arătat în mod constant că imobilul în discuție a fost preluat cu terenul aferent de 880 mp, însă instanța de apel a ignorat aceste susțineri și probatoriile pe care ele se sprijină, și anume: adresa din 17 aprilie 2011 prin care se specifică expres că reclamanții au solicitat măsuri reparatorii pentru casă și teren; planurile de situație depuse la dosar care atestă aceeași solicitare; decretul de expropriere din 28 aprilie 1984; procesul-verbal de evaluare și adresa din 3 octombrie 1984; răspunsul la notificarea nr. x/2001 prin care se face referire la imobilul constând în casă și teren; hotărâri judecătorești de trecere a terenului în proprietatea statului, hotărâri judecătorești ce au stat la baza contractelor de închiriere.

Prin memoriul depus la dosarul cauzei la data de 15 aprilie 2008 recurenții-reclamanți au arătat că în luna aprilie 1984 imobilul proprietatea acestora, cu teren aferent de 880 mp a fost demolat, aceștia fiind mutați într-o locuință fără utilități, fără anexe, fără gard, trecută la casare, situată în str. C. și fiind obligați să investească sume importante de bani pentru a face imobilul locuibil. De asemenea, prin întâmpinarea depusă la Înalta Curte împotriva recursului formulat de Primăria municipiului Suceava, reclamanții au arătat că în anul 1984 imobilul proprietatea acestora cu teren aferent de 880 mp a fost preluată abuziv.

Deși instanța de apel a reținut că reclamanții nu au declarat apel împotriva Sentinței nr. 1285 din 22 octombrie 2007 a Tribunalului Suceava, având în vedere soluția cuprinsă în dispozitivul acestei hotărâri, de admitere a acțiunii și obligare a pârâtului Municipiul Suceava să emită dispoziție la notificarea din 8 august 2001, reclamanții nu aveau niciun interes să declare vreo cale de atac, prin imobil aceștia înțelegând teren și construcții conform art. 6 din Legea nr. 10/2001 dar și a dispozițiilor art. 463 C. civ. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed: Dispozitivul reprezintă partea cea mai importantă a unei hotărâri, pentru că el este pus în executare și împotriva lui se exercită căile de atac, astfel încât trebuie să conțină elemente clare privind modalitatea de rezolvare a cererilor părților, întinderea drepturilor recunoscute și identificarea acestora prin diferiți parametri, pentru a putea fi adus la îndeplinire pe calea executării.

Potrivit art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ., "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice". Prin motivele de recurs formulate, petenții critică hotărârile anterioare arătând că acestea au ignorat dispozițiile Legii nr. 10/2001, nu au luat în considerare probele administrate în cauză referitor la componența imobilului atribuit la schimb și nu au luat în discuție, în vreun fel, problema terenului aferent construcției. Petenții învederează astfel pe calea prezentului recurs al cărui obiect îl reprezintă modalitatea de soluționare a cererii de lămurire dispozitiv, aspecte privind dezlegarea în fond a pretențiilor deduse judecății, despre care arată că au fost greșit rezolvate, solicitând casarea hotărârilor pronunțate.

Înalta Curte constată că prin Sentința civilă nr. 1285 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 5392/86/2007, în raport de care s-a formulat cererea de lămurire dispozitiv, pârâtul Municipiul Suceava, prin primar a fost obligat să emită dispoziție la notificarea din 8 august 2001, reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii în compensare cu alte bunuri, respectiv, la acordarea imobilului din municipiul Suceava, județul Suceava. Sentința sus-menționată a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 7900 din 10 decembrie 2008 a instanței supreme, astfel încât cele statuate în considerentele și dispozitivul acesteia au intrat în puterea lucrului judecat; inclusiv aspectele privind componența imobilului atribuit la schimb și a terenului aferent construcției, care nu au făcut obiect al vreunei critici de nelegalitate.

Se constată în acest sens că, pe de o parte, dispozitivul a cărui lămurire se solicită nu conține elemente contradictorii sau echivoce, care să impună clarificări sau interpretări, iar pe de altă parte, că motivele de fapt sau de drept ce au stat la baza soluției pronunțate nu intră sub incidența procedurii prevăzute de art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ. Identificarea și componența imobilului în litigiu, întinderea și regimul juridic al terenului aferent construcției reprezintă probleme de fond ale cauzei, ce nu pot fi dezbătute decât în cadrul căilor de atac reglementate de lege, în cazul în care acestea au fost exercitate și dacă au avut ca obiect atare critici, iar nu în cadrul unei cereri de lămurire dispozitiv.

Aceasta întrucât nu se poate proceda, prin intermediul instituției juridice reglementate de dispozițiile art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ., la o reanalizare sau reevaluare a chestiunilor deduse judecății în cadrul dezbaterii pe fond a cauzei, sens în care în mod corect instanțele anterioare au respins cererea de lămurire dispozitiv. De asemenea, nu pot forma obiect al unei astfel de cereri nemulțumiri legate de modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, ori de omisiune a aplicării unor norme juridice, critici ce se circumscriu exclusiv atributelor instanței de recurs. În acest context, criticile recurenților-reclamanți se îndreaptă, în realitate, împotriva sentinței obiect al cererii de lămurire dispozitiv, iar nu punctual, împotriva hotărârii instanței de apel prin care s-a menținut soluția de respingere a respectivei cereri.

Or, în considerentele acestei sentințe irevocabile se reține că autorul reclamanților, R.C., a dobândit prin cumpărare, în anul 1980, imobilul casă de locuit și anexe situat în str. M.; că terenul aferent acestor construcții a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974; că prin Decizia nr. 34 din 31 ianuarie 1981 emisă de Consiliul Popular al municipiului Suceava i s-a atribuit în folosință numitului R.C. suprafața de 100 mp teren aferent imobilului situat la adresa anterior menționată, pe durata existenței construcției respective. Rezultă că instanțele ce au instrumentat pe fond cauza au avut în vedere doar imobilul casă, sens în care dispozitivul a cărui lămurire se cere este conform celor statuate prin sentința a cărui componentă o constituie, fiind în concordanță cu aspectele deduse judecății în acel cadru procesual, situație față de care nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 281 1 C. proc.

civ. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții R.M.C., R.D.O., R.A.G. împotriva Deciziei nr. 5 din 5 martie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2014. Procesat de GGC - CL