ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 772/2014

Constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 1 octombrie 2009 pe rolul Judecătoriei Arad,

reclamanții B.A. și B.D.F. au solicitat, în contradictoriu cu Municipiul Arad,

prin primar, obligarea pârâtului de a i se pune la dispoziție un apartament de

aceeași mărime și valoare cu cel achiziționat, iar în subsidiar obligarea la plata

unei sume egale cu valoarea de circulație a unui imobil asemănător cu cel

deținut anterior, cu cheltuieli de judecată.

La data de 11 martie

2011, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului

Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad.

Prin Sentința nr.

7048 din 27 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, a fost

admisă, în parte, acțiunea civilă, în sensul că pârâtul Statul Român,

reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, a fost obligat la plata către

reclamanți a sumelor de 77.200 euro, cu titlu de despăgubiri și 1.400 RON

cheltuieli de judecată; au fost respinse pretențiile formulate de reclamanți

față de pârâtul Municipiul Arad, prin primar, a fost respinsă cererea de

chemare în garanție a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin Decizia nr. 409

din 24 octombrie 2011, Tribunalul Arad, secția civilă, a respins apelul

exercitat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad, împotriva sentinței

mai sus menționate.

Prin Decizia nr.

488IR din 15 februarie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis

recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, a casat Decizia nr.

409 din 24 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, și a

trimis cauza spre rejudecare acestei instanțe.

Prin Decizia nr. 463

din 11 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, a fost

admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice

Arad, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, ca reprezentant al

Statului Român, împotriva Sentinței nr. 7048 din 27 iunie 2011 a Judecătoriei

Arad, care a fost schimbată în tot, în sensul că a fost respinsă cererea de

chemare în judecată.

Prin Decizia nr.

503IR din 28 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost

respins recursul formulat de reclamanții B.A. și B.D.F. împotriva hotărârii

judecătorești mai sus menționate.

Împotriva acestei

decizii au formulat cerere de revizuire B.A. și B.D.F., întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivare,

revizuenții au arătat că între părțile litigante au avut loc o serie de procese

care s-au derulat pe parcursul a 15 ani și care au vizat contractul de

vânzare-cumpărare încheiat de revizuenți cu Statul Român, reprezentat de SC R.

SA, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995.

Astfel, prin Decizia

nr. 2425 din 19 octombrie 1998 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că titlul revizuenților

asupra apartamentului în litigiu este valabil, aspect care a fost ignorat,

însă, de instanța de recurs.

Opinia revizuenților

este că, în raport de această situație, în cauză sunt incidente dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât prin Decizia nr. 503/R/2013 a Curții de

Apel Timișoara, secția I civilă, a cărei revizuire se solicită, s-a reținut că

nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de dispozițiile art. 59 din

Legea nr. 10/2001, respectiv valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare

pentru a se acorda prețul de piață aferent apartamentului pe care l-au

achiziționat.

De altfel, decizia

supusă revizuirii este fundamentată pe dreptul de proprietate asupra

apartamentului nr. 5 al familiei H., deținut anterior de revizuenți, în

calitate de chiriași, drept care nu mai este actualmente în ființă.

Cu ocazia judecării

recursului, instanța a făcut trimiteri la aspecte care fuseseră deja tranșate,

cum ar fi identitatea apartamentului nr. 5 cu cel de la nr. 15 sau nr. 9, în

legătură cu care, pe baza probelor administrate s-a stabilit cu certitudine ca

imobilul de la nr. 5 nu se poate confunda cu cei de la nr. 19, conform noii

reapartamentări.

În opinia

revizuenților, acest aspect nu trebuia să stea la baza motivării Deciziei nr.

503/R/2013 a Curții de Apel Timișoara, din moment ce renumerotarea

apartamentelor a fost anulată irevocabil.

Prin Decizia nr. 1096IR

din 18 septembrie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a declinat

competența de soluționare a cererii de revizuire a Deciziei nr. 503/R din 28

martie 2013, pronunțată de aceeași instanță, în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție, fiind, astfel, înregistrată pe rolul acestei instanțe la

11 februarie 2014.

Examinând cererea de

revizuire în raport de excepția tardivității invocate de intimata Direcția

Generală a Finanțelor Publice, în reprezentarea Ministerului Finanțelor

Publice, ca reprezentant al Statului Român, prin întâmpinare, a cărei analiză

este prioritară, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează să o admită, pentru considerentele următoare:

Cerea de revizuire

formulată în cauză este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., care reglementează această modalitate în scopul înlăturării încălcării

principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au pronunțat soluții

contrare, în dosare diferite, cu același obiect, cauza și părți.

Dispozițiile art. 324

alin. (1) pct. 1 din același act normativ stipulează că termenul de revizuire

este de o lună și se va socoti, în cazul cererii întemeiate pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., de la data pronunțării ultimei

hotărâri.

În cauza dedusă

judecății, Decizia nr. 503/R, dată în recurs, a fost pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara, secția I civilă la 28 martie 2013, iar cererea de revizuire a

acesteia a fost înregistrată la această instanță la 8 mai 2013, cu încălcarea

termenului imperativ prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Referitor la termenul

în care poate fi promovată cererea de revizuire, instanța are în vedere și

dispozițiile art. 103 alin. (3) C. proc. civ., care stipulează că

"termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua

anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare ".

Întrucât hotărârea

supusă revizuirii a fost pronunțată la data de 28 martie 2013, instanța

constată că termenul de introducere a cererii de revizuire s-a sfârșit la data

de 28 aprilie 2013, zi de sărbătoare legală, fiind prelungit până la sfârșitul

zilei de 1 mai 2013, conform art. 101 alin. (5) C. proc. civ.

Față de argumentele

expuse, având în vedere și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care

sancționează cu decăderea neexercitarea unei căi de atac în termenul defipt de

lege, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de

B.A. și B.D.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă,

cererea de revizuire a Deciziei nr. 503/R din 28 martie 2013 a Curții de Apel

Timișoara, secția I civilă, formulată de revizuenții B.A. și B.D.F.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi, 6 martie 2014.

Procesat

de GGC - NN