ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 772/2014

Constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 1 octombrie 2009 pe rolul Judecătoriei Arad, reclamanții B.A. și B.D.F. au solicitat, în contradictoriu cu Municipiul Arad, prin primar, obligarea pârâtului de a i se pune la dispoziție un apartament de aceeași mărime și valoare cu cel achiziționat, iar în subsidiar obligarea la plata unei sume egale cu valoarea de circulație a unui imobil asemănător cu cel deținut anterior, cu cheltuieli de judecată. La data de 11 martie 2011, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad.

Prin Sentința nr. 7048 din 27 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă, în sensul că pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, a fost obligat la plata către reclamanți a sumelor de 77.200 euro, cu titlu de despăgubiri și 1.400 RON cheltuieli de judecată; au fost respinse pretențiile formulate de reclamanți față de pârâtul Municipiul Arad, prin primar, a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin Decizia nr. 409 din 24 octombrie 2011, Tribunalul Arad, secția civilă, a respins apelul exercitat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad, împotriva sentinței mai sus menționate.

Prin Decizia nr. 488IR din 15 februarie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, a casat Decizia nr. 409 din 24 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, și a trimis cauza spre rejudecare acestei instanțe. Prin Decizia nr. 463 din 11 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului Român, împotriva Sentinței nr. 7048 din 27 iunie 2011 a Judecătoriei Arad, care a fost schimbată în tot, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată.

Prin Decizia nr. 503IR din 28 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost respins recursul formulat de reclamanții B.A. și B.D.F. împotriva hotărârii judecătorești mai sus menționate. Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire B.A. și B.D.F., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivare, revizuenții au arătat că între părțile litigante au avut loc o serie de procese care s-au derulat pe parcursul a 15 ani și care au vizat contractul de vânzare-cumpărare încheiat de revizuenți cu Statul Român, reprezentat de SC R. SA, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995. Astfel, prin Decizia nr. 2425 din 19 octombrie 1998 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că titlul revizuenților asupra apartamentului în litigiu este valabil, aspect care a fost ignorat, însă, de instanța de recurs.

Opinia revizuenților este că, în raport de această situație, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât prin Decizia nr. 503/R/2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a cărei revizuire se solicită, s-a reținut că nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de dispozițiile art. 59 din Legea nr. 10/2001, respectiv valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare pentru a se acorda prețul de piață aferent apartamentului pe care l-au achiziționat. De altfel, decizia supusă revizuirii este fundamentată pe dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 5 al familiei H., deținut anterior de revizuenți, în calitate de chiriași, drept care nu mai este actualmente în ființă.

Cu ocazia judecării recursului, instanța a făcut trimiteri la aspecte care fuseseră deja tranșate, cum ar fi identitatea apartamentului nr. 5 cu cel de la nr. 15 sau nr. 9, în legătură cu care, pe baza probelor administrate s-a stabilit cu certitudine ca imobilul de la nr. 5 nu se poate confunda cu cei de la nr. 19, conform noii reapartamentări. În opinia revizuenților, acest aspect nu trebuia să stea la baza motivării Deciziei nr. 503/R/2013 a Curții de Apel Timișoara, din moment ce renumerotarea apartamentelor a fost anulată irevocabil.

Prin Decizia nr. 1096IR din 18 septembrie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a Deciziei nr. 503/R din 28 martie 2013, pronunțată de aceeași instanță, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind, astfel, înregistrată pe rolul acestei instanțe la 11 februarie 2014. Examinând cererea de revizuire în raport de excepția tardivității invocate de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului Român, prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită, pentru considerentele următoare: Cerea de revizuire formulată în cauză este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., care reglementează această modalitate în scopul înlăturării încălcării principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare, în dosare diferite, cu același obiect, cauza și părți. Dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 din același act normativ stipulează că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul cererii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., de la data pronunțării ultimei hotărâri. În cauza dedusă judecății, Decizia nr. 503/R, dată în recurs, a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă la 28 martie 2013, iar cererea de revizuire a acesteia a fost înregistrată la această instanță la 8 mai 2013, cu încălcarea termenului imperativ prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. Referitor la termenul în care poate fi promovată cererea de revizuire, instanța are în vedere și dispozițiile art. 103 alin. (3) C. proc. civ., care stipulează că "termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare ". Întrucât hotărârea supusă revizuirii a fost pronunțată la data de 28 martie 2013, instanța constată că termenul de introducere a cererii de revizuire s-a sfârșit la data de 28 aprilie 2013, zi de sărbătoare legală, fiind prelungit până la sfârșitul zilei de 1 mai 2013, conform art. 101 alin. (5) C. proc. civ. Față de argumentele expuse, având în vedere și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., care sancționează cu decăderea neexercitarea unei căi de atac în termenul defipt de lege, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de B.A. și B.D.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 503/R din 28 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, formulată de revizuenții B.A. și B.D.F. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi, 6 martie 2014. Procesat de GGC - NN