ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 740/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 740/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față,
constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3105 din data de 4 iunie
2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca
inadmisibil, recursul declarat de reclamantul S.V. împotriva Deciziei nr.
716/CM din data de 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I
civilă.
În motivare, instanța
a reținut că potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot constitui obiect al
recursului, "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum
și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate
jurisdicțională" iar în speță, prin hotărârea atacată cu recurs, Curtea de
Apel Constanța a soluționat un alt recurs declarat de reclamantul S.V.
împotriva Sentinței civile nr. 4688 din 21 septembrie 2011 pronunțată de
Tribunalul Constanța.
În consecință, s-a
statuat că nu poate fi admisibil recursul declarat de reclamant împotriva
deciziei irevocabile a Curții de Apel Constanța, o asemenea hotărâre nefiind
susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile
de drept procesual privește unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.
Împotriva acestei din
urmă decizii, S.V. a exercitat calea de atac a revizuirii, așa cum a precizat
la termenul de judecată din 4 martie 2014.
În motivarea cererii
de revizuire, revizuentul S.V. a adus critici legate de fondul cauzei.
Revizuirea oferă
posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive numai în
cazurile strict determinate de lege.
Potrivit
dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri
dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, sau
dacă a fost dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Din textul citat
rezultă că, pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs,
legiuitorul a impus o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma
obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.
O instanță de recurs
evocă fondul cauzei atunci când rejudecă fondul după casare/modificare.
În speță, prin
decizia a cărei revizuire se solicită, s-a respins, ca inadmisibil, recursul
declarat de reclamant, astfel că cererea de revizuire este inadmisibilă,
întrucât, prin soluția dată, instanța nu a pronunțat ea însăși o hotărâre
asupra fondului pricinii.
Așa fiind, se
constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii
de revizuire impusă de dispozițiile art. 322 C. proc. civ. și anume aceea ca
hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situație în raport de care analizarea
altor condiții specifice reglementate de cazurile de revizuire devine inutilă.
Față de
considerentele expuse, cererea de revizuire formulată de revizuentul S.V. este
inadmisibilă și se va respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul S.V. împotriva
Deciziei nr. 3105 din data de 4 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 9775/118/2011.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 martie 2014.
Procesat
de GGC - NN