ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2108/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față,

constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3105

din data de 4 iunie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a

respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul S.V. împotriva

Deciziei nr. 716/CM din data de 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția

I civilă.

În motivare, instanța

a reținut că potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot constitui obiect al

recursului, „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și,

în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională iar în speță, prin hotărârea atacată cu recurs, Curtea de Apel

Constanța a soluționat un alt recurs declarat de reclamantul S.V. împotriva

Sentinței civile nr. 4688 din 21 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul

Constanța.

În consecință, s-a

statuat că nu poate fi admisibil recursul declarat de reclamant împotriva

deciziei irevocabile a Curții de Apel Constanța, o asemenea hotărâre nefiind

susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile

de drept procesual privește unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.

Prin Decizia nr. 740

din data de 4 martie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă

a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul S.V.

împotriva Deciziei nr. 3105 din data de 4 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă pronunțată în Dosarul nr. 9775/118/2011.

A motivat instanța

că, potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., se poate solicita revizuirea

unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel sau prin

neapelare, sau dacă a fost dată de o instanță de recurs atunci când evocă

fondul.

În speță, prin

decizia a cărei revizuire se solicită, s-a respins, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamant, astfel că cererea de revizuire este inadmisibilă,

întrucât, prin soluția dată, instanța nu a pronunțat ea însăși o hotărâre

asupra fondului pricinii.

La data de 12 martie

2014, revizuentul S.V. a exercitat calea de atac a revizuirii împotriva

Deciziei nr. 3105 din data de 4 iunie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, reiterând aspectele legate de fondul cauzei.

Înalta Curte,

analizând cu prioritate excepția inadmisibilității revizuirii, în temeiul

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., urmează a o admite având în

vedere următoarele considerente:

Prin dispozițiile

art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor

interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și

termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în

situații identice.

Aceleași exigențe

exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte

condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile

Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi

întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea

privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca fiind

susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Revizuirea reprezintă

acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării

unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport

cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Obiectul revizuirii

este determinat chiar prin dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text

legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămasă

definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Din textul citat

rezultă că pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs,

legiuitorul a impus o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma

obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.

O instanță de recurs

evocă fondul cauzei atunci când, statuând în mod diferit față de modalitatea în

care au făcut-o instanțele anterioare, pronunță o soluție proprie și diferită

de cele anterior date în aceeași cauză.

Per a contrario, nu

au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii

hotărârile prin care a fost respins recursul, prin care a fost dispusă casarea

cu trimitere sau prin care recursul a fost constatat nul sau inadmisibil.

Analizând actele și

lucrările dosarului, se constată că în speță, prin decizia ce se tinde a fi

revizuită, a fost respins, ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul S.V.

împotriva Deciziei nr. 716/CM din data de 15 octombrie 2012 a Curții de Apel

Constanța - secția I civilă. Așa fiind, se constată că nu este îndeplinită o

condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, impusă de art. 322

C. proc. civ. și anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul,

situație în raport de care analizarea altor condiții specifice reglementate de

cazul de revizuire invocat devine inutilă.

Față de

considerentele expuse, cererea de revizuire formulată de revizuent este

inadmisibilă și se va respinge în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul S.V. împotriva

Deciziei nr, 3105 din data de 4 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 9775/118/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 iulie 2014.

Procesat de GGC - LM