ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2108/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 3105 din data de 4 iunie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul S.V. împotriva Deciziei nr. 716/CM din data de 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. În motivare, instanța a reținut că potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului, „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională iar în speță, prin hotărârea atacată cu recurs, Curtea de Apel Constanța a soluționat un alt recurs declarat de reclamantul S.V.

împotriva Sentinței civile nr. 4688 din 21 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța. În consecință, s-a statuat că nu poate fi admisibil recursul declarat de reclamant împotriva deciziei irevocabile a Curții de Apel Constanța, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual privește unicitatea dreptului de a folosi calea de atac. Prin Decizia nr. 740 din data de 4 martie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul S.V. împotriva Deciziei nr. 3105 din data de 4 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă pronunțată în Dosarul nr. 9775/118/2011.

A motivat instanța că, potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. În speță, prin decizia a cărei revizuire se solicită, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant, astfel că cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât, prin soluția dată, instanța nu a pronunțat ea însăși o hotărâre asupra fondului pricinii. La data de 12 martie 2014, revizuentul S.V. a exercitat calea de atac a revizuirii împotriva Deciziei nr. 3105 din data de 4 iunie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, reiterând aspectele legate de fondul cauzei.

Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității revizuirii, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., urmează a o admite având în vedere următoarele considerente: Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca fiind susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia. Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs, legiuitorul a impus o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei. O instanță de recurs evocă fondul cauzei atunci când, statuând în mod diferit față de modalitatea în care au făcut-o instanțele anterioare, pronunță o soluție proprie și diferită de cele anterior date în aceeași cauză. Per a contrario, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care a fost respins recursul, prin care a fost dispusă casarea cu trimitere sau prin care recursul a fost constatat nul sau inadmisibil.

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că în speță, prin decizia ce se tinde a fi revizuită, a fost respins, ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul S.V. împotriva Deciziei nr. 716/CM din data de 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța - secția I civilă. Așa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, impusă de art. 322 C. proc. civ. și anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situație în raport de care analizarea altor condiții specifice reglementate de cazul de revizuire invocat devine inutilă. Față de considerentele expuse, cererea de revizuire formulată de revizuent este inadmisibilă și se va respinge în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul S.V. împotriva Deciziei nr, 3105 din data de 4 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 9775/118/2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2014. Procesat de GGC - LM