ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6127/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 345 din 17 martie 2009 a Tribunalului Constanța, secția civilă s-a admis acțiunea formulată de reclamanții V.D. și V.I. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin M.F.P. S-a constatat nulitatea absolută a actului de donație autentificat din 18 octombrie 1977 la fostul Notariat de Stat Județean Constanța, privind imobilul situat în Constanța, în suprafață de 244 mp, județul Constanța. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că autorii reclamanților la data de 18 octombrie 1977 au donat Statului Român suprafața de 244 mp ai cărei proprietari erau.

Această donație a fost făcută ca urmare a presiunii exercitate asupra soților V.I. și V. care au fost nevoiți să își dea consimțământul pentru încheierea acestui act. În lipsa acestei presiuni autorii reclamanților nu și-ar fi dat consimțământul pentru încheierea actului de donație mai sus-menționat. Prin urmare, instanța de fond a constatat că actul de donație autentificat din 18 octombrie 1977 este lovit de nulitate absolută. Prin Decizia civilă nr. 17/ C din 2 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale s-a dispus respingerea apelului civil formulat de apelantul-pârât Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. Constanța împotriva sentinței civile nr. 345 din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța-secția civilă, în Dosarul nr. 8125/118/2008, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Reclamanții în contradictoriu cu Statul Român prin M.F.P. București au învestit instanța cu o acțiune civilă, solicitând să se constate nulitatea absolută a actului de donație autentificat din 18 octombrie 1977 de către fostul Notariat de Stat Județean Constanța. Conform sentinței civile nr. 345 din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanta a fost admisă acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută a actului de donație încheiat între reclamanți și Statul Român. Această sentință a fost apelată de pârât care a invocat drept motiv de apel, astfel cum s-a menționat, lipsa calității procesuale pasive. Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.

Reclamanții fiind cei care au pornit acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului, întrucât raportul de drept procesual nu poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății. Oferta de donație a fost făcută de către Statul Român, iar actul de donație s-a încheiat tot cu Statul Român, neavând relevanță cui i-a revenit terenul și cine l-a administrat. În perioada comunistă toate donațiile erau făcute Statului Român, singurul proprietar la acel moment. Autorii reclamanților au donat bunul Statului Român și nu unității administrativ-teritoriale, respectiv Municipiul Constanța de atunci sau din prezent.

În speță nu interesează dacă bunul face parte din domeniul public sau privat, ci obiectul cauzei - „ acțiune în constatarea nulității absolute a actului de donație „- și părțile care au încheiat acest act: autorii reclamanților și Statul Român. Curtea a constatat că, date fiind cele relatate, Statul Român are calitate procesuală pasivă de a sta în proces. De altfel, excepția lipsei calității procesuale pasive nu a fost invocată de apelant la fond, iar potrivit dispozițiilor art. 292 C. proc. civ. acesta nu poate folosi înaintea instanței de apel alte motive decât cele invocate la instanța de fond. Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 C. proc. civ. a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. Constanța, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând în esență lipsa calității sale procesuale pasive. Așa cum rezultă din oferta de donație ca și din actul de donație, bunul a fost donat Statului Român pentru Consiliul Popular al Municipiului Constanța și a intrat în patrimoniul municipiului Constanța, care este și succesorul donatorului, nefăcând parte din inventarul domeniului public sau privat al statului. Or, M.F.P. reprezintă interesele statului doar în litigiile al căror obiect îl formează bunurile din domeniul public de interes național enumerate în art. 135 din Constituție și Anexa la Legea nr. 213/1998.

În conformitate cu art. 25 din Decretul nr. 31/1954 statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații (alin. (1)). El participă în astfel de raporturi prin M.F.P., afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop. Or, în speță statul este terț față de actul de donație. Solicită admiterea recursului, și respingerea cererii ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Examinând recursul declarat de pârâți instanța reține următoarele. Recurentul ca donatar, are calitate procesuală pasivă deoarece este parte în contractul de donație a cărui nulitate absolută se cere a se constata.

Prin urmare, acțiunea în constatare a nulității absolute neavând caracter real, este lipsită de relevanță susținerea recurenților privind domeniul în care este inclus bunul în materialitatea lui precum și schimbarea structurilor statului ori a componentelor lor în raport cu bunurile pe care le au în proprietate ori denumirea acestora din urmă. În consecință, cum în raportul juridic - contractul de donație - statul a participat nemijlocit în nume propriu ca titular de drepturi conform alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, participarea la acest raport se face prin M.F.P., în absența unei norme speciale care să fi stabilit un alt organ în acest scop, și atunci când se dispută validitatea actului juridic pe care l-a încheiat.

Față de cele reținute recursul formulat de Statul român prin M.F.P. prin D.G.F.P. Constanța, calificat de instanță a aparține pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. este neîntemeiat și urmează a fi respinse în temeiul art. 312 C. proc. civ. Dat fiind calitatea de parte câștigătoare în proces a reclamanților-intimați, recurentul, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., va fi obligat la 5.300 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. Constanța împotriva Deciziei civile nr. 17/ C din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Obligă recurentul-pârât la 5.300 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2010.