ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6127/2010

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 345 din 17 martie 2009

a Tribunalului Constanța, secția civilă s-a admis acțiunea formulată de

reclamanții V.D. și V.I. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin M.F.P.

S-a constatat

nulitatea absolută a actului de donație autentificat din 18 octombrie 1977 la

fostul Notariat de Stat Județean Constanța, privind imobilul situat în

Constanța, în suprafață de 244 mp, județul Constanța.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că autorii reclamanților la data de

18 octombrie 1977 au donat Statului Român suprafața de 244 mp ai cărei

proprietari erau.

Această donație a

fost făcută ca urmare a presiunii exercitate asupra soților V.I. și V. care au

fost nevoiți să își dea consimțământul pentru încheierea acestui act. În lipsa

acestei presiuni autorii reclamanților nu și-ar fi dat consimțământul pentru

încheierea actului de donație mai sus-menționat.

Prin urmare, instanța

de fond a constatat că actul de donație autentificat din 18 octombrie 1977 este

lovit de nulitate absolută.

Prin Decizia civilă nr.

17/ C din 2 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă,

minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale s-a dispus respingerea

apelului civil formulat de apelantul-pârât Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P.

Constanța împotriva sentinței civile nr. 345 din 17 martie 2009 pronunțată de

Tribunalul Constanța-secția civilă, în Dosarul nr. 8125/118/2008, ca nefondat.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut următoarele:

Reclamanții în

contradictoriu cu Statul Român prin M.F.P. București au învestit instanța cu o

acțiune civilă, solicitând să se constate nulitatea absolută a actului de

donație autentificat din 18 octombrie 1977 de către fostul Notariat de Stat

Județean Constanța.

Conform sentinței

civile nr. 345 din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanta a fost

admisă acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută a actului de donație

încheiat între reclamanți și Statul Român.

Această sentință a

fost apelată de pârât care a invocat drept motiv de apel, astfel cum s-a

menționat, lipsa calității procesuale pasive.

Calitatea procesuală

pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel

obligat în același raport juridic.

Reclamanții fiind cei

care au pornit acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă

cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului, întrucât raportul de drept

procesual nu poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din

raportul de drept material dedus judecății.

Oferta de donație a

fost făcută de către Statul Român, iar actul de donație s-a încheiat tot cu

Statul Român, neavând relevanță cui i-a revenit terenul și cine l-a

administrat.

În perioada comunistă

toate donațiile erau făcute Statului Român, singurul proprietar la acel moment.

Autorii reclamanților

au donat bunul Statului Român și nu unității administrativ-teritoriale,

respectiv Municipiul Constanța de atunci sau din prezent.

În speță nu

interesează dacă bunul face parte din domeniul public sau privat, ci obiectul

cauzei - „ acțiune în constatarea nulității absolute a actului de donație „- și

părțile care au încheiat acest act: autorii reclamanților și Statul Român.

Curtea a constatat

că, date fiind cele relatate, Statul Român are calitate procesuală pasivă de a

sta în proces.

De altfel, excepția

lipsei calității procesuale pasive nu a fost invocată de apelant la fond, iar

potrivit dispozițiilor art. 292 C. proc. civ. acesta nu poate folosi înaintea

instanței de apel alte motive decât cele invocate la instanța de fond.

Pentru considerentele

expuse, Curtea în baza art. 296 C. proc. civ. a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. Constanța,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând în esență lipsa

calității sale procesuale pasive.

Așa cum rezultă din

oferta de donație ca și din actul de donație, bunul a fost donat Statului Român

pentru Consiliul Popular al Municipiului Constanța și a intrat în patrimoniul

municipiului Constanța, care este și succesorul donatorului, nefăcând parte din

inventarul domeniului public sau privat al statului. Or, M.F.P. reprezintă

interesele statului doar în litigiile al căror obiect îl formează bunurile din

domeniul public de interes național enumerate în art. 135 din Constituție și

Anexa la Legea nr. 213/1998.

În conformitate cu art.

25 din Decretul nr. 31/1954 statul este persoană juridică în raporturile în

care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații

(alin. (1)).

El participă în

astfel de raporturi prin M.F.P., afară de cazurile în care legea stabilește

anume alte organe în acest scop.

Or, în speță statul

este terț față de actul de donație.

Solicită admiterea

recursului, și respingerea cererii ca fiind promovată împotriva unei persoane

lipsite de calitate procesuală pasivă.

Examinând recursul

declarat de pârâți instanța reține următoarele.

Recurentul ca

donatar, are calitate procesuală pasivă deoarece este parte în contractul de

donație a cărui nulitate absolută se cere a se constata.

Prin urmare, acțiunea

în constatare a nulității absolute neavând caracter real, este lipsită de

relevanță susținerea recurenților privind domeniul în care este inclus bunul în

materialitatea lui precum și schimbarea structurilor statului ori a componentelor

lor în raport cu bunurile pe care le au în proprietate ori denumirea acestora

din urmă.

În consecință, cum în

raportul juridic - contractul de donație - statul a participat nemijlocit în

nume propriu ca titular de drepturi conform alin. (2) din Decretul nr. 31/1954,

participarea la acest raport se face prin M.F.P., în absența unei norme

speciale care să fi stabilit un alt organ în acest scop, și atunci când se

dispută validitatea actului juridic pe care l-a încheiat.

Față de cele reținute

recursul formulat de Statul român prin M.F.P. prin D.G.F.P. Constanța,

calificat de instanță a aparține pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. este

neîntemeiat și urmează a fi respinse în temeiul art. 312 C. proc. civ.

Dat fiind calitatea

de parte câștigătoare în proces a reclamanților-intimați, recurentul, în

temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., va fi obligat la 5.300 lei

cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. Constanța

împotriva Deciziei civile nr. 17/ C din 2 februarie 2010 a Curții de Apel

Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări

sociale.

Obligă

recurentul-pârât la 5.300 lei cheltuieli de judecată către

intimații-reclamanți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 noiembrie 2010.