ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 166/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 166/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 6538 din 8 noiembrie 2011,
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții M.I., M.L.O. și C.G.,
în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de
Afaceri, prin care solicitau obligarea acestuia la plata drepturilor bănești reprezentând
spor de confidențialitate, pentru perioada 01 iunie 2009-31 decembrie 2010, și
la includerea în salariul de bază pe anul 2010 a sporurilor de
confidențialitate și pentru mediu vătămător.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanții nu au
făcut dovada că dețin autorizație de acces la informații clasificate, pe de o
parte, iar condițiile de acordare a sporului pentru mediu vătămător nu sunt
determinate, în raport de dispozițiile art. 9 din Anexa III la Legea nr. 330/2009,
pe de altă parte.
Împotriva acestei sentințe,
considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs reclamanții, invocând
prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ. și reiterând,
în motivarea recursului, argumentele invocate în fața instanței de fond; în
plus, arată recurenții, autorizațiile de acces la informații clasificate sunt
deținute, potrivit legii, de autoritatea intimată, care nu le-a prezentat în
instanță.
Examinând cauza și
sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele
invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,
inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Curtea constată că
recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit
art. 13 din
Legea nr. 495/2004, invocat de recurenții-reclamanți în acțiunea și recursul
formulate, drept temei al drepturilor solicitate,
„
Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele,
informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției,
membrii Corpului diplomatic și consular al României primesc lunar un spor de
confidențialitate de 15%, calculat asupra salariului de bază corespunzător
funcției de încadrare” (alin. (1)) și „
Membrii
Corpului diplomatic și consular beneficiază de sporul prevăzut la alin. (1) de
la data acordării autorizației de acces la informații clasificate, eliberată în
condițiile legii” (alin. (2)).
Or,
așa cum corect a reținut prima instanță, recurenții-reclamanții nu au făcut
dovada că dețin autorizație de acces la informații clasificate, iar susținerea
acestora formulată în recurs, conform căreia instanța de judecată nu a obligat
autoritatea pârâtă să prezinte aceste documente, pe care le-ar deține, nu poate
fi primită, întrucât din lucrările dosarului nu rezultă că reclamanții ar fi
solicitat această probă.
De asemenea, în mod
corect a reținut instanța de fond că nu este justificată nici solicitarea privind
includerea acestui spor în salariul de bază pe anul 2010, în raport cu
dispozițiile legii privind salarizarea unitară a personalului plătit din
fondurile publice, care au abrogat dispozițiile
art. 13 din
Legea nr. 495/2004, invocate de recurenți (art. 48 pct. 10 din Legea nr. 330/2009,
în vigoare la data formulării acțiunii).
Același este
raționamentul și în ceea ce privește sporul pentru
condiții vătămătoare, dispozițiile art. 25 din Legea nr. 495/2004, care îl
prevedeau, fiind abrogate de art. 48 pct. 10 din Legea nr. 330/2009, act
normativ care era în vigoare la data formulării acțiunii și care reglementa în
mod clar criteriile și condițiile după care se stabilea și se acorda efectiv
sporul în discuție (art. 9 și urm. din Anexa nr. III).
Pentru motivele
arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,
ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamanții M.I., M.L.O. și C.G. împotriva Sentinței nr. 6538 din 8
noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2013.