ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6024/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 544 din 9 iunie 2005 a Judecătoriei Huși, s-a admis excepția autorității lucrului judecat, invocată de F.N. și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții A.V. și A.A., în contradictoriu cu pârâta menționată, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de întreținere autentificat din 16 februarie 1999 de notar public M.C., anularea contractului de vânzare-cumpărare materializat prin înscrisul întocmit la 14 martie 2000, cu despăgubiri. Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții A.V. și A.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia civilă nr. 226/ A din 23 noiembrie 2005, Tribunalul Vaslui a admis apelul formulat de reclamanții A.V.

și A.A. împotriva sentinței civile nr. 544 din 9 iunie 2005 a Judecătoriei Huși, sentință pe care a anulat-o în parte și, rejudecând cauza, a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de întreținere autentificat din 16 februarie 1999 și a menținut dispozițiile din sentință privind excepția autorității lucrului judecat pentru celelalte capete de cerere. Împotriva deciziei mai sus menționate au declarat recurs reclamanții A.V. și A.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia civilă nr. 540 din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul prevederilor art. 248 și art. 252 C. proc.

civ., a constatat perimat recursul declarat de A.V. și A.A. împotriva Deciziei civile nr. 226/ A din 23 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care a menținut-o. Împotriva acestei decizii, la data de 26 noiembrie 2009, au declarat recurs reclamanții A.V. și A.A. Cauza a fost suspendată pentru lipsa părților, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., și repusă pe rol, la cererea recurenților, instanța rămânând în pronunțare pe excepția nulității recursului pentru netimbrare, pe care o consideră întemeiată, pentru următoarele argumente: Prin rezoluția de primire a cererii de recurs li s-a pus în vedere recurenților să achite o taxă judiciară de timbru de 4 lei conform art. 11 alin. (2) cu referire la art. 13 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și un timbru judiciar de 0,15 lei conform art. 3 alin. (1) din O.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, recurenții fiind legal citați cu mențiunea plății acestor sume de bani potrivit dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare de la filele 5 și 6 dosar recurs. Cu toate acestea, ei nu au depus nici până în prezent dovezile de achitare a sumelor datorate cu acest titlu. Potrivit art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau, cel mai târziu, până la primul termen de judecată acordat în cauză. Cum recurenții nu și-au îndeplinit această obligație, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, Înalta Curte va anula recursul declarat de aceștia, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanții A.V. și A.A. împotriva Deciziei civile nr. 540 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.