ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6024/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 544 din 9 iunie 2005

a Judecătoriei Huși, s-a admis excepția autorității lucrului judecat, invocată

de F.N. și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții A.V.

și A.A., în contradictoriu cu pârâta menționată, având ca obiect constatarea

nulității absolute a contractului de întreținere autentificat din 16 februarie 1999

de notar public M.C., anularea contractului de vânzare-cumpărare materializat

prin înscrisul întocmit la 14 martie 2000, cu despăgubiri.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel reclamanții A.V. și A.A., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia civilă nr.

226/ A din 23 noiembrie 2005, Tribunalul Vaslui a admis apelul formulat de

reclamanții A.V. și A.A. împotriva sentinței civile nr. 544 din 9 iunie 2005 a

Judecătoriei Huși, sentință pe care a anulat-o în parte și, rejudecând cauza, a

respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului

de întreținere autentificat din 16 februarie 1999 și a menținut dispozițiile

din sentință privind excepția autorității lucrului judecat pentru celelalte

capete de cerere.

Împotriva deciziei

mai sus menționate au declarat recurs reclamanții A.V. și A.A., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia civilă nr.

540 din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, în temeiul prevederilor art. 248 și art. 252 C. proc.

civ., a constatat perimat recursul declarat de A.V. și A.A. împotriva Deciziei civile

nr. 226/ A din 23 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care a

menținut-o.

Împotriva acestei

decizii, la data de 26 noiembrie 2009, au declarat recurs reclamanții A.V. și A.A.

Cauza a fost

suspendată pentru lipsa părților, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., și

repusă pe rol, la cererea recurenților, instanța rămânând în pronunțare pe

excepția nulității recursului pentru netimbrare, pe care o consideră

întemeiată, pentru următoarele argumente:

Prin rezoluția de

primire a cererii de recurs li s-a pus în vedere recurenților să achite o taxă

judiciară de timbru de 4 lei conform art. 11 alin. (2) cu referire la art. 13

din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și un timbru judiciar

de 0,15 lei conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul

judiciar, recurenții fiind legal citați cu mențiunea plății acestor sume de

bani potrivit dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare de la filele 5 și

6 dosar recurs.

Cu toate acestea, ei

nu au depus nici până în prezent dovezile de achitare a sumelor datorate cu

acest titlu.

Potrivit art. 20 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc

anticipat sau, cel mai târziu, până la primul termen de judecată acordat în

cauză.

Cum recurenții nu

și-au îndeplinit această obligație, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, Înalta Curte va anula recursul declarat de

aceștia, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca

netimbrat, recursul declarat de reclamanții A.V. și A.A. împotriva Deciziei civile

nr. 540 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2010.