ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2421/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, la 2 aprilie 2009, revizuenții M.G., M.N.M. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 351 din 2 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata M.E. În motivarea cererii de revizuire s-a susținut că instanța de recurs prin constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 190 din 30 ianuarie 1997, a acordat mai mult decât s-a cerut, atâta timp cât autoarea recurentei a solicitat în subsidiarul acțiunii introductive constatarea nulității absolute parțiale iar nu totale a contractului sus citat ceea ce se subsumează cazului de vânzare prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. La data de 3 aprilie 2009, revizuenții au solicitat revizuirea aceleiași decizii și pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. constând în aceea că, între decizia civilă nr. 351 din 2 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr. 22427/301/2006 și sentința civilă nr. 10821 din 14 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, există contrarietate. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 1106 din 2 iulie 2009, a respins cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. ca neîntemeiată.

De asemenea, a respins excepția tardivității cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței materiale în judecarea revizuirii întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. În urma acestei soluții cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 3133/2/2008.

În motivarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7, revizuenții susțin, în esență, că prin decizia civilă nr. 351 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, la 2 martie 2009 în dosarul nr. 22427/301/2006, s-a admis recursul formulat de M.E., s-a modificat în tot decizia, în sensul că s-a admis apelul, s-a schimbat în tot sentința și s-a admis acțiunea, constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 190 din 30 ianuarie 1997. Prin admiterea recursului și constatarea nulității absolute a contractului sus menționat, instanța de recurs a dat naștere unei hotărâri care vine în vădită contradicție cu o altă hotărâre intrată în puterea lucrului judecat – sentința civilă nr. 10281 din 14 decembrie 2006, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1305 A din 26 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr. 9874/301/2006 între aceleași părți, având aceleași calități procesuale și cu aceeași cauză.

Prin sentința civilă nr. 10281 din 14 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr. 9874/301/2006, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținându-se valabilitatea contractului atacat. Prin această sentință civilă cât și prin decizia civilă nr. 1305 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul București în același dosar, s-a reținut că părțile au încheiat un contract valabil sub aspectul stabilirii prețului, iar faptul că după nouă ani de la data încheierii actului, reclamanta a înțeles să conteste acest act, pe motiv că pârâții nu și-au executat obligația asumată prin declarația dată separat de contract, este lipsit de relevanță în cauză. Se mai susține în motivarea cererii de revizuire că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. având în vedere că între decizia civilă nr. 351 din 2 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, și sentința civilă nr. 10281 din 14 decembrie definitiv și irevocabil, există următoarele elemente de identitate: aceleași părți cu aceeași calitate procesuală, același obiect și aceeași cauză. Hotărârile sunt și vădit potrivnice în sensul că în una din cauze, anume cea soluționată irevocabil la 26 octombrie 2007 s-a statuat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare în timp ce în secunda cauză, soluționată irevocabil la 2 martie 2009 s-a statuat contrariul, în sensul că, același contract este nul absolut. Autoritatea de lucru judecat, prevăzută de art. 1201 C. proc.

civ. are la bază regula potrivit cu care o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută într-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuia să fie contrazisă de o altă hotărâre, aceasta în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției. În ședința publică din 22 aprilie 2010 intimata M.E. a invocat excepția tardivității cererii de revizuire. Având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ. – instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii – se va analiza cu prioritate excepția tardivității cererii de revizuire, după cum urmează.

Termenul de revizuire (art. 324 C. proc. civ.) este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7, de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanța de recurs după evocarea fondului de la pronunțare pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri. În speța supusă analizei, ultima hotărâre și anume, decizia civilă nr. 351 a fost pronunțată la data de 2 martie 2009, de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, iar cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la 02 aprilie 2009 (a se vedea fila 12 din acest dosar, cererea fiind comunicată instanței prin poștă). Data de 2 aprilie 2009 este menționată pe plicul aflat la fila 12 din dosar.

Contrar celor susținute de intimata M.E., cererea de revizuire nu a fost înregistrată la 3 aprilie 2009, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, ci a fost comunicată prin poștă la data de 2 aprilie 2009. Or, potrivit art. 104 C. proc. civ., actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui. În speța supusă analizei, cererea de revizuire a fost înregistrată cu respectarea termenului de o lună prevăzut delege, având în vedere că hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată la 2 martie 2009, iar cererea de revizuire a acestei hotărâri a fost înregistrată la poștă la 2 aprilie 2009. Așa fiind, Înalta Curte va respinge excepția tardivității cererii de recurs, ca nefondată.

Pe fond. Revizuirea în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive; hotărârile judecătorești în cauză trebuie să fie potrivnice; existența triplei identități de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității lucrului judecat. În speța supusă analizei s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 351 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 22427 din 3 ianuarie 2006, fiind contrară cu sentința civilă nr. 10281 din 14 decembrie 2006 definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1305 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. 9874/301/2006.

Cererea de revizuire este admisibilă, pentru următoarele: Prin decizia civilă nr. 351 din 2 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, în recurs, deci hotărârea este irevocabilă, s-a admis recursul formulat de recurenta-reclamantă M.E. împotriva deciziei civile nr. 1033 din 4 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți M.G. și M.N.M. S-a modificat decizia în sensul că s-a admis apelul formulat de reclamanta M.F. împotriva sentinței civile nr. 2917 din 3 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, a schimbat în tot sentința, în sensul că s-a admis acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 190 din 30 ianuarie 1997 la B.N.P.

A.R.Z. În această cauză, are calitatea de reclamantă M.F. (care a transmis pe parcurs calitatea procesuală lui M.E.) care a chemat în judecată pe pârâții M.G. și M.N.M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate simulația contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 190 din 30 ianuarie 1997 și să se constate că voința reală a părților era de a încheia un contract de întreținere cu clauza unui drept de abitație major, să se dispună rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligației de plată de către pârâți. În subsidiar, reclamanta a solicitat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 190 din 30 ianuarie 1997 pentru lipsa consimțământului, respectiv pentru eroare obstacol.

Această cauză având ca părți pe M.F. (M.E. prin transmiterea calității procesuale), M.G. și M.N.M., s-a finalizat definitiv și irevocabil prin decizia nr. 351 din 2 martie 2009, care așa după cum s-a arătat, a admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 190 din 30 ianuarie 1997, pe motiv că este lovit de nulitate absolută pentru lipsa consimțământului, făcându-se dovada îndeplinirii dispozițiilor art. 948 pct. 2 și ale art. 953 și art. 954 C. civ. S-a mai reținut că, eroarea obstacol invocată de reclamantă, constă într-o falsă reprezentare a naturii juridice a actului civil care se încheie. Prin sentința civilă nr. 10281 din 14 decembrie 2006 rămasă definitivă și irevocabilă (a doua hotărâre pronunțată în aceeași cauză), s-a respins acțiunea formulată de aceeași reclamantă M.F.

împotriva acelorași pârâți și anume M.G. și M.N.M.. Obiectul cererii de chemare în judecată în această cauză îl reprezintă tot constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 190 din 30 ianuarie 1997 autentificat la B.N.P. A.R.Z. În motivarea hotărârii de respingere a acțiunii având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 190 din 30 ianuarie 1997, s-a reținut contrar deciziei civile nr. 351 din 02 martie 2009 că nu există motive de nulitate absolută nici în ceea ce privește prețul și nici în ceea ce privește eroarea obstacol. În concluzie, pe rolul instanțelor s-au derulat două cauze având aceleași părți, același obiect și aceeași cauză în care s-au pronunțat hotărâri contrare, așa după cum s-a reținut mai sus, fără a se invoca însă autoritatea de lucru judecat.

În ambele cauze, contrar celor susținute, s-au analizat atât motivele de nulitate ce privesc prețul, cât și motivele de nulitate ce privesc eroarea obstacol. Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți: în asemenea situație executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Așa fiind, Înalta Curte constată îndeplinite dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., motiv pentru care va admite cererea de revizuire și va anula ultima hotărâre, respectiv decizia civilă nr. 351 din 2 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Se va admite și cererea având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității cererii de revizuire invocată de intimata M.E. Admite cererea de revizuire formulată de revizuenții M.G. și M.N.M. Anulează decizia nr. 351 din 2 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Obligă pe intimata să plătească revizuenților M.G. și M.N.M. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2010.