ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.11.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5972/2010

HOTĂRÂRE
11.11.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5972/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

Decizia civilă nr. 1588 din 30 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel

Craiova în Dosarul nr. 15480/63/2008, s-a admis recursul declarat de intimata C.J.P.

Dolj împotriva sentinței civile nr. 5607 din 21 octombrie 2008, pronunțată de

Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 10548/63/2008, în contradictoriu cu

contestatorul G.A.

S-a modificat în tot sentința în sensul respingerii contestației.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut:

Potrivit adeverinței din 12 noiembrie 2007 emise de SC I.C.S.I.T.P.M.L.

SA Craiova, în perioada lucrată în cadrul acestei unități, contestatoarea a

beneficiat, în afara drepturilor salariale menționate în carnetul de muncă, de

adaosuri (diferențe de manoperă), adaosuri cu caracter permanent și care s-au acordat

funcție de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare (pentru colectivul

elaborator).

Aceste adaosuri s-au acordat funcție de realizarea

productivității muncii în conformitate cu Legea nr. 57/1974, art. 117 și

începând cu anul 1992 în conformitate cu prevederile din C.C.M. respectiv:

anexa nr. 21 din C.C.M./1992 pct. 3; art. 78 alin. (6) din C.C.M./1993; art. 78

alin. (5) din C.C.M./1994; art. 78 alin. (5) din C.C.M./1995; art. 78 alin. (5)

din C.C.M./1996; art. 78 alin. (4) din C.C.M./1997; art. 78 alin. (5) din C.C.M./1998-2001

și art. 80 alin. (1) și anexa 6 din C.C.M./2001-2003.

În raport de mențiunile din adeverință, Curtea a

analizat în cauză următoarele dispoziții legale:

Art. 117 din Legea nr. 57/1974, potrivit căruia „finanțarea

tuturor cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unitățile de

cercetare și proiectare tehnologică se face din încasările realizate de aceste

unități, ca urmare a contractelor încheiate în conformitate cu prevederile

legale."

Potrivit

art. 118 din aceeași lege, „în activitatea de cercetare științifică și

proiectare tehnologică se poate aplica forma de retribuire în acord global, în

condițiile stabilite la art. 120 din prezenta Lege". S-a mai reținut că

potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 4/2005, recalcularea se efectuează prin

determinarea punctajului mediu anual cu -respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000

și a prevederilor prezentei ordonanțe.

Prin coroborarea celor două dispoziții legale, a

rezultat cu claritate faptul că în calculul pensiei se includ salariile astfel

cum sunt înregistrate în carnetul de muncă și nu sunt luate în calcul formele

de retribuire în acord, indiferent dacă pentru acestea s-a plătit sau nu

contribuția de asigurări sociale de către angajator, textul de lege neprevăzând

nicio excepție în acest sens.

În motivarea cererii, s-a arătat că instanța de recurs nu a

aplicat o jurisprudență relevantă, aducând atingere principiului siguranței

juridice prin practicarea unei jurisprudențe contradictorii în cazul dosarelor

pensionarilor din SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova.

Revizuientul menționează că se consideră discriminat și că i

s-a creat un prejudiciu material cât și moral deoarece se află la originea unor

divergențe profunde și persistente în timp, atât față de colegii pensionari din

cadrul SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova dar și de alți colegi pensionari din

institute de proiectări din țară.

Au mai fost invocate, în sprijinul cererii de

revizuire, art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. și Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005.

Întrucât cererea nu a fost motivată în drept, i s-a pus

în vedere revizuientului să precizeze temeiul juridic al cererii.

La termenul din data de 10 februarie 2010, petentul a

precizat temeiul de drept al cererii, respectiv, art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Analizând cererea de revizuire formulată de către revizuient,

Curtea a reținut că acesta invocă existența contrarietății dintre Decizia civilă

nr. 1588 din 30 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și alte

decizii pronunțate de completele de judecată chiar în aceeași zi.

Art. 323 alin. (2) C. proc. civ. prevede că în cazul art.

322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai

marc în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile

potrivnice.

Hotărârile invocate de revizuient, ca temei al cererii

de revizuire, au fost pronunțate de către Curtea de Apel Craiova, instanța mai

mare în grad față de această instanță fiind Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Având în vedere dispozițiile art. 323 alin. (2) C.

proc. civ., raportat la art. 158 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel

Craiova prin Decizia civilă nr. 1000 din 10 februarie 2010 a declinata

competența soluționării cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, învestită cu

soluționarea cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 1588 din 30 martie 2009

a Curții de Apel Craiova constată că aceasta nu poate fi primită pentru

considerentele ce succed:

Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., este necesar ca hotărârea să conțină elemente caracteristice pentru

existența autorității de lucru judecată și anume: identitatea de părți, de

obiect și cauză.

Prin sintagma „una și aceeași pricină" se

înțelege întrunirea condițiilor triplei identități - de obiect, cauză și părți

cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea

celei de-a doua cereri să aducă atingere puterii de lucru judecată a celei

dintâi. Textul de lege nu este aplicabil dacă prin două hotărâri s-au

soluționat cereri de chemare în judecată diferite - între părți diferite și în

alte cauze, ce vizează litigii dintre alte persoane fizice și societate,

pârâtă, nu între revizuient și această societate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge

cererea de revizuire formulată de revizuientul G.A. împotriva Deciziei civile nr.

1588 din 30 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și

pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul G.A.

împotriva Deciziei civile nr. 1588 din 30 martie 2009 a Curții de Apel Craiova,

secția a II a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-01-13
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 108/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 2549 din 8 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cererii de
ÎCCJ 2011-01-28
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 624/2011
Asupra cererii de față, constată: Prin decizia civilă nr. 851 din 5 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul declarat de pârâta C.J.P. Dolj, în contradictoriu cu reclamanta P.V
ÎCCJ 2015-06-16
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1637/2015
ă nr. 3129 din 28 martie 2013, Curtea de Apel Craiova a admis recursul formulat de reclamantă, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond cu motivarea că instanța era datoare să dea calificarea juridică ex
ÎCCJ 2009-03-31
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4533/2010
Asupra cererii de față, constată: Prin decizia civilă nr. 1624 din 31 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul declarat de pârâta Casa județeană de pensii Dolj, în contradictoriu
ÎCCJ 2010-10-28
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5626/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 14 noiembrie 2008, pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, contestatorul G.D. a chemat în judecată intimata Casa Județean
Sursă