ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5185/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 4834 din 26 mai 2004 Judecătoria Timișoara a admis excepția

admisibilității capetelor de cerere din completarea acțiunii principale, având

ca obiect acțiune în constatare și a respins aceste petite ca inadmisibile.

A respins acțiunea principală

formulată și completată de reclamanții B.V. și B.D. în contradictoriu cu

pârâtul P.S.T., având ca obiect acțiune posesorie și acțiune în constatare

nulitate absolută, ca neîntemeiate.

A admis cererea reconvențională

formulată de reclamantul reconvențional P.S.T. și a obligat reclamanții pârâți

reconvenționali să lase în deplină proprietate și posesie pârâtului reclamant

reconvențional imobilul înscris în C.F. Timișoara, căruia, în natură, îi

corespunde grădina din Timișoara, în suprafață de 356 mp.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut, în esență, că pârâtul reclamant reconvențional este proprietar

tabular al imobilului în litigiu, iar cererea privind constatarea nulității

încheierilor de intabulare nu este întemeiată, deoarece la acea dată,

proprietatea aparținea acestuia.

Construirea unui gard de către pârât

nu reprezintă deposedare prin violență, deoarece lucrarea a fost realizată cu

respectarea legii, în baza unei autorizații și în scopul exercitării

atributelor conferite de dreptul său de proprietate.

Prima instanță a mai reținut că

cererile reclamantului pârât reconvențional privind constatarea că imobilul -

grădină - nu există vreo încheiere C.F. sau hotărâre judecătorească de

dezmembrare sunt inadmisibile, deoarece privesc constatarea unei situații de fapt

și nu urmăresc condamnarea pârâtului reclamant reconvențional la o anumită

prestație.

Prin Decizia nr. 2426 din 27

octombrie, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins ca nefondat

apelul dedarat de redarmnți

Instanța de apel a reținut că prima

instanță a făcut o analiză corectă a drepturilor pe care părțile și le opun cu

privire la imobilul în litigiu, constatând că pârâtul ocupă imobilul în baza

unui titlu valabil, pe când reclamanții nu justifică nici un titlu.

Reclamanții nu pot pretinde un drept

de proprietate cu privire la porțiunea de grădină din C.F. Timișoara, ci doar

cu privire la terenul aferent imobilului din C.F. Timișoara, compus din casă și

curte de 281 m.p.

Împotrivi acestei decizii, în termen

legal, au dedarat recurs redamanțil

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 6,

7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., recurenții au arătat că decizia este nelegală,

deoarece Legea nr. 112/1995, H.G. nr. 20/1995 și H.G. nr. 11/1997, coroborate

cu prevederile Legii nr. 18/1991 au instituit obligații propterin rem

referitoare la terenul aferent casei.

Au mai arătat că ambele instanțe au

ignorat dispozițiile art. 480, 482, 488, 588 și 645 C. civ.

Recursul dedarat este permut, pentru

următoarele considerente:

La termenul din 6 iulie 2005, Înalta

Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea judecății, în temeiul art. 244

alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că pe rolul Tribunalului Timiș se află

spre soluționare o cerere de chemare în judecată formulată de reclamanți, care

are ca obiect constatarea nulității absolute a dispoziției din 28 august 2002,

prin care autorul pârâților a dobândit grădina.

La data de 4 mai 2010, cauza a fost

repusă pe rol, din oficiu, în vederea perimării.

Față de această situație, Înalta Curte

constată că potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de

chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere

de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor,

dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Termenul de perimare începe să curgă

de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de

întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și

250 C. proc. civ.

În situația în care suspendarea a fost

dispusă în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ., aceasta va dăinui până

când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit

irevocabilă, conform alin. (2) al aceluiași articol.

Pe cale de consecință, termenul de

perimare începe să curgă de la data rămânerii irevocabile a hotărârii,

deoarece, până la această dată, operează și suspendarea cursului perimării.

În cauza de față, judecata recursului

a fost suspendată, așa cum s-a arătat, la data de 6 iulie 2005, iar cauza care

a determinat suspendarea s-a finalizat prin hotărâre irevocabilă la 2 octombrie

2007 - Decizia nr. 6263 a Curții de Apel Timișoara.

Deoarece procesul a rămas în nelucrare

mai mult de un an de la această din urmă dată, timp în care nu s-a îndeplinit

nici un act de procedură în vederea judecării recursului și observând și faptul

că nu a operat nici unul dintre motivele de întrerupere a perimării, Înalta

Curte va constata perimat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de

reclamanții B.V. și B.D. împotriva Deciziei civile nr. 2426 din 27 octombrie

2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

13 octombrie 2010.