ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5185/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4834 din 26 mai 2004 Judecătoria Timișoara a admis excepția admisibilității capetelor de cerere din completarea acțiunii principale, având ca obiect acțiune în constatare și a respins aceste petite ca inadmisibile. A respins acțiunea principală formulată și completată de reclamanții B.V. și B.D. în contradictoriu cu pârâtul P.S.T., având ca obiect acțiune posesorie și acțiune în constatare nulitate absolută, ca neîntemeiate. A admis cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional P.S.T. și a obligat reclamanții pârâți reconvenționali să lase în deplină proprietate și posesie pârâtului reclamant reconvențional imobilul înscris în C.F.

Timișoara, căruia, în natură, îi corespunde grădina din Timișoara, în suprafață de 356 mp. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că pârâtul reclamant reconvențional este proprietar tabular al imobilului în litigiu, iar cererea privind constatarea nulității încheierilor de intabulare nu este întemeiată, deoarece la acea dată, proprietatea aparținea acestuia. Construirea unui gard de către pârât nu reprezintă deposedare prin violență, deoarece lucrarea a fost realizată cu respectarea legii, în baza unei autorizații și în scopul exercitării atributelor conferite de dreptul său de proprietate. Prima instanță a mai reținut că cererile reclamantului pârât reconvențional privind constatarea că imobilul - grădină - nu există vreo încheiere C.F.

sau hotărâre judecătorească de dezmembrare sunt inadmisibile, deoarece privesc constatarea unei situații de fapt și nu urmăresc condamnarea pârâtului reclamant reconvențional la o anumită prestație. Prin Decizia nr. 2426 din 27 octombrie, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins ca nefondat apelul dedarat de redarmnți Instanța de apel a reținut că prima instanță a făcut o analiză corectă a drepturilor pe care părțile și le opun cu privire la imobilul în litigiu, constatând că pârâtul ocupă imobilul în baza unui titlu valabil, pe când reclamanții nu justifică nici un titlu. Reclamanții nu pot pretinde un drept de proprietate cu privire la porțiunea de grădină din C.F. Timișoara, ci doar cu privire la terenul aferent imobilului din C.F.

Timișoara, compus din casă și curte de 281 m.p. Împotrivi acestei decizii, în termen legal, au dedarat recurs redamanțil Invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., recurenții au arătat că decizia este nelegală, deoarece Legea nr. 112/1995, H.G. nr. 20/1995 și H.G. nr. 11/1997, coroborate cu prevederile Legii nr. 18/1991 au instituit obligații propterin rem referitoare la terenul aferent casei. Au mai arătat că ambele instanțe au ignorat dispozițiile art. 480, 482, 488, 588 și 645 C. civ. Recursul dedarat este permut, pentru următoarele considerente: La termenul din 6 iulie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea judecății, în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc.

civ., având în vedere că pe rolul Tribunalului Timiș se află spre soluționare o cerere de chemare în judecată formulată de reclamanți, care are ca obiect constatarea nulității absolute a dispoziției din 28 august 2002, prin care autorul pârâților a dobândit grădina. La data de 4 mai 2010, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea perimării. Față de această situație, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc.

civ. În situația în care suspendarea a fost dispusă în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ., aceasta va dăinui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă, conform alin. (2) al aceluiași articol. Pe cale de consecință, termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, deoarece, până la această dată, operează și suspendarea cursului perimării. În cauza de față, judecata recursului a fost suspendată, așa cum s-a arătat, la data de 6 iulie 2005, iar cauza care a determinat suspendarea s-a finalizat prin hotărâre irevocabilă la 2 octombrie 2007 - Decizia nr. 6263 a Curții de Apel Timișoara.

Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an de la această din urmă dată, timp în care nu s-a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării recursului și observând și faptul că nu a operat nici unul dintre motivele de întrerupere a perimării, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanții B.V. și B.D. împotriva Deciziei civile nr. 2426 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2010.