ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5136/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 716 din 8 aprilie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienta S.I. împotriva Deciziei nr. 271 din 16 februarie 2010 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimata SC L.R. SRL. Pentru a pronunța această hotărâre instanța reținut că potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ., hotărârea pronunțată de instanța de recurs poate fi revizuită atunci când instanța „s-a pronunța asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cert, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut". Revizuienta a susținut că instanța de recurs nu a supus cercetării și nu s-a pronunțat cu privire la aspectul invocat și care privea competența teritorială a instanței.

Cu toate acestea, în urma examinării deciziei s-a reținut că instanța de recurs nici nu a intrat în dezbaterea criticilor aduse sentinței primei instanțe, întrucât recursul nu a fost motivat nici prin declarația de recurs și nici pe cale separată în termenul legal de 10 zile, calculat de la data comunicării sentinței, fiind încălcate dispozițiile imperative prevăzute de C. proc. civ. În această situație, pentru încălcarea dispozițiilor legale imperative, sancțiunea ce se aplică este constatarea nulității căii de atac, astfel cum s-a și procedat. Curtea a mai constatat că nu i se poate imputa instanței de recurs făptui că nu s-a pronunțat asupra unui lucru care s-a cerut, deoarece, în raport de dispozițiile legale menționate, nici nu avea posibilitatea, fiind numai în situația de a putea constata nulitatea recursului pentru nemotivare, împrejurare ce a condus la respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

Împotriva Deciziei nr. 716 din 8 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a formulat recurs revizuienta S.I. care a solicitat admiterea căii de atac exercitată și să fie judecată cererea de revizuire în raport de temeiul de drept indicat. Analizând recursul, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, acestea neputând exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție precizând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea lor trebuie realizată în condițiile legii.

În cauza de față se rețin dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora sunt supuse recursului „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională". Hotărârea supusă recursului este irevocabilă conform art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., astfel că urmează ca recursul să fie respins ca inadmisibil, deoarece vizează o hotărâre irevocabilă, ce nu mai poate fi atacată cu recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuienta S.I. împotriva Deciziei nr. 716 din 8 aprilie 2010 a Curții de .Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2010.