ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4120/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 831/2008 pronunțată

de Tribunalul Alba s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei SC E.E. SA.

S-a admis în parte

acțiunea civilă formulată de reclamantul M.Z.V.I. împotriva pârâților Primarul

Municipiului Alba Iulia, SC E. E. SA Alba Iulia și SC R. SA Alba Iulia și în

consecință:

S-a anulat parțial dispoziția

emisă la data de 17 august 2007 de Primarul Municipiului Alba Iulia și a dispus

obligarea pârâtelor SC E. E. SA Alba și SC R. SA Alba la emiterea unor

dispoziții de restituire în natură a suprafețelor din C.F. Alba Iulia.

SC E. E. SA pentru

372 mp și SC R. SA pentru 376 mp.

Au fost obligați

pârâții SC E. E. SA și SC R. SA să plătească reclamantei suma de 4.256,29 lei,

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Prin dispoziția emisă

la 17 august 2007 de Primarul Municipiului Alba Iulia a fost respinsă cererea

de restituire în natură a imobilului înscris în C.F., întrucât aparține

domeniului public de interes local și s-a propus acordarea de despăgubiri în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru acest teren, în cote

părți, în favoarea lui M.A. în cota de 1/4 părți și M.Z.V.I. în cota de 3/4

părți.

Legea nr. 10/2001 definește

la art. 3 lit. i) ca fiind imobile preluate în mod abuziv „cele preluate fără

temei legal prin acte de dispoziții ale organelor locale, ale puterii sau ale

administrației de stat.

Aplicabilitatea art. 29

din Legea nr. 10/2001 este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două

condiții: preluarea proprietății cu titlu valabil și faptul existenței în

patrimoniul unei societăți privatizate cu respectarea condițiilor legale. Imobilul

a fost preluat în proprietatea statului fără un titlu valabil și s-a dispus

restituirea în natură, în parte, conform art. 21 din Lege.

Instanța de fond a

respins capătul de cerere privind restituirea suprafeței de 122 mp reprezentând

aleea betonată, deoarece în mod legal s-a făcut aplicabilitatea art. 10 alin.

(2) din legea cadru, terenul fiind afectat de servituți legale și alte

amenajări de utilitate publică ale orașului.

Apelul declarat de

către reclamantul M.Z., cât și de pârâții SC E.E. SA și SC R. SA împotriva

acestei sentințe a fost admis prin Decizia nr. 18/ A din 7 noiembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o anulează și a

trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat apelurile fondate pentru

motivele de ordine publică, respectiv nulitatea hotărârii atacate.

Analizând actele și

lucrările dosarului instanța de față, a constatat că dezbaterile au avut loc la

data de 21 mai 2008 și instanța a amânat pronunțarea la data de 28 mai 2008

când a fost pronunțată sentința civilă nr. 831/2008.

Această încheiere de

amânare a pronunțării din data de 21 mai 2008, când s-a dezbătut acțiunea

reclamantului, nu a fost întocmită, semnată și lipsește de la dosarul instanței

de fond.

Încheierea de ședință

reprezintă actul procedural în care se consemnează conținutul dezbaterilor din

cadrul unei ședințe de judecată, constituind o sinteză fidelă a activității

desfășurate în instanță de toți participanții procesuali.

Neîntocmirea

încheierii de dezbateri constituie o nulitate absolută care rezultă din

încălcarea dispozițiilor art. 147 C. proc. civ. și face imposibilă exercitarea

controlului judiciar.

Această nulitate nu

poate fi acoperită în nici un mod, astfel că întocmirea ulterioară a încheierii

de amânare a pronunțării și depunerea ei în dosarul de apel de către reclamant

nu înlătură sancțiunea nulității.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul M.Z.V.I., ale cărui critici au vizat

următoarele aspecte:

- în mod greșit

instanța de apel a constatat nulitatea absolută a sentinței pronunțate de

Tribunalul Alba Iulia, atâta vreme cât s-a făcut dovada că încheierea de

amânare a pronunțării a fost întocmită la data dezbaterii și nu ulterior (cum

în mod eronat a reținut instanța de apel) și a fost cuprinsă în sentința

pronunțată în cauză, respectându-se dispozițiile prevăzute de art. 197 C. proc.

civ., care prevăd obligativitatea întocmirii încheierii de ședință.

Reclamantul mai arată

că soluția instanței de apel cuprinde dispoziții contradictorii având în vedere

că prin dispozitivul acesteia se dispune admiterea tuturor apelurilor formulate

în cauză. Dat fiind faptul că instanța de apel ar fi trebuit să admită fie

apelul reclamantului, fie al SC R. SA și SC E. E.E. SA ,nicidecum ambele.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 5, 7și 9 C. proc. civ.

Examinând criticile

formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, în sensul

următoarelor considerente:

Din oficiu a fost pus

în discuție de către instanța de apel nulitatea sentinței civile nr. 831/2008,

pronunțată de Tribunalul Alba Iulia, nulitate de ordine publică care subzistă, neputând

fi complinită în nici un fel de către instanțele de rang superior.

Din acest punct de

vedere, Curtea constată recursul ca nefondat.

Din cuprinsul

dosarului rezultă că dezbaterile la instanța de fond au avut loc la data de 21

mai 2008 și instanța a amânat pronunțarea la data de 28 mai 2008 când s-a dat

și sentința apelată.

Această încheiere de

amânare a pronunțării din data de 21 mai 2008 nu a fost întocmită, semnată,

lipsind de la dosarul de fond.

Din acest punct de vedere

s-a reținut că în această situație s-au încălcat dispozițiile art. 147 C. proc.

civ. care prevăd că dezbaterile urmate în ședință se vor trece în încheierea de

ședință ce vor fi semnate de judecător și grefier.

Acest text impune în

mod expres obligația întocmirii unei încheieri de ședință pentru fiecare fază

de judecată, astfel încât exercitarea nulității operează cu atât mai mult cu

cât în ipoteza în care instanța a omis să întocmească încheierea, astfel de

situație fiind de natură a vătăma interesele părților.

Cu privire la

celălalt motiv de recurs, prin care reclamantul arată că în dispozitivul

deciziei atacate, se dispune admiterea tuturor apelurilor formulate în cauză.

Înalta Curte constată

că acest aspect este nefondat prin faptul că în dispozitivul deciziei atacate

se reține faptul că, instanța de apel a admis apelurile declarate de către

reclamantul M.Z.V.I. și pârâtele (care sunt enumerate) SC E. E. SA filiala Alba

Iulia și SC R. SA, nu cum susține reclamantul că nu s-ar fi menționat numele

părților.

Ca atare, criticile

de nelegalitate formulate fiind neîntemeiate, Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat

recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul M.Z.V.I., împotriva Deciziei nr. 18/ A din 7

noiembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 iulie 2010.