ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4120/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 831/2008 pronunțată de Tribunalul Alba s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC E.E. SA. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul M.Z.V.I. împotriva pârâților Primarul Municipiului Alba Iulia, SC E. E. SA Alba Iulia și SC R. SA Alba Iulia și în consecință: S-a anulat parțial dispoziția emisă la data de 17 august 2007 de Primarul Municipiului Alba Iulia și a dispus obligarea pârâtelor SC E. E. SA Alba și SC R. SA Alba la emiterea unor dispoziții de restituire în natură a suprafețelor din C.F. Alba Iulia. SC E. E. SA pentru 372 mp și SC R. SA pentru 376 mp. Au fost obligați pârâții SC E. E. SA și SC R. SA să plătească reclamantei suma de 4.256,29 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente: Prin dispoziția emisă la 17 august 2007 de Primarul Municipiului Alba Iulia a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului înscris în C.F., întrucât aparține domeniului public de interes local și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru acest teren, în cote părți, în favoarea lui M.A. în cota de 1/4 părți și M.Z.V.I. în cota de 3/4 părți. Legea nr. 10/2001 definește la art. 3 lit. i) ca fiind imobile preluate în mod abuziv „cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziții ale organelor locale, ale puterii sau ale administrației de stat. Aplicabilitatea art. 29 din Legea nr. 10/2001 este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două condiții: preluarea proprietății cu titlu valabil și faptul existenței în patrimoniul unei societăți privatizate cu respectarea condițiilor legale.

Imobilul a fost preluat în proprietatea statului fără un titlu valabil și s-a dispus restituirea în natură, în parte, conform art. 21 din Lege. Instanța de fond a respins capătul de cerere privind restituirea suprafeței de 122 mp reprezentând aleea betonată, deoarece în mod legal s-a făcut aplicabilitatea art. 10 alin. (2) din legea cadru, terenul fiind afectat de servituți legale și alte amenajări de utilitate publică ale orașului. Apelul declarat de către reclamantul M.Z., cât și de pârâții SC E.E. SA și SC R. SA împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia nr. 18/ A din 7 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o anulează și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat apelurile fondate pentru motivele de ordine publică, respectiv nulitatea hotărârii atacate. Analizând actele și lucrările dosarului instanța de față, a constatat că dezbaterile au avut loc la data de 21 mai 2008 și instanța a amânat pronunțarea la data de 28 mai 2008 când a fost pronunțată sentința civilă nr. 831/2008. Această încheiere de amânare a pronunțării din data de 21 mai 2008, când s-a dezbătut acțiunea reclamantului, nu a fost întocmită, semnată și lipsește de la dosarul instanței de fond. Încheierea de ședință reprezintă actul procedural în care se consemnează conținutul dezbaterilor din cadrul unei ședințe de judecată, constituind o sinteză fidelă a activității desfășurate în instanță de toți participanții procesuali.

Neîntocmirea încheierii de dezbateri constituie o nulitate absolută care rezultă din încălcarea dispozițiilor art. 147 C. proc. civ. și face imposibilă exercitarea controlului judiciar. Această nulitate nu poate fi acoperită în nici un mod, astfel că întocmirea ulterioară a încheierii de amânare a pronunțării și depunerea ei în dosarul de apel de către reclamant nu înlătură sancțiunea nulității. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul M.Z.V.I., ale cărui critici au vizat următoarele aspecte: - în mod greșit instanța de apel a constatat nulitatea absolută a sentinței pronunțate de Tribunalul Alba Iulia, atâta vreme cât s-a făcut dovada că încheierea de amânare a pronunțării a fost întocmită la data dezbaterii și nu ulterior (cum în mod eronat a reținut instanța de apel) și a fost cuprinsă în sentința pronunțată în cauză, respectându-se dispozițiile prevăzute de art. 197 C. proc.

civ., care prevăd obligativitatea întocmirii încheierii de ședință. Reclamantul mai arată că soluția instanței de apel cuprinde dispoziții contradictorii având în vedere că prin dispozitivul acesteia se dispune admiterea tuturor apelurilor formulate în cauză. Dat fiind faptul că instanța de apel ar fi trebuit să admită fie apelul reclamantului, fie al SC R. SA și SC E. E.E. SA ,nicidecum ambele. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 5, 7și 9 C. proc. civ. Examinând criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, în sensul următoarelor considerente: Din oficiu a fost pus în discuție de către instanța de apel nulitatea sentinței civile nr. 831/2008, pronunțată de Tribunalul Alba Iulia, nulitate de ordine publică care subzistă, neputând fi complinită în nici un fel de către instanțele de rang superior.

Din acest punct de vedere, Curtea constată recursul ca nefondat. Din cuprinsul dosarului rezultă că dezbaterile la instanța de fond au avut loc la data de 21 mai 2008 și instanța a amânat pronunțarea la data de 28 mai 2008 când s-a dat și sentința apelată. Această încheiere de amânare a pronunțării din data de 21 mai 2008 nu a fost întocmită, semnată, lipsind de la dosarul de fond. Din acest punct de vedere s-a reținut că în această situație s-au încălcat dispozițiile art. 147 C. proc. civ. care prevăd că dezbaterile urmate în ședință se vor trece în încheierea de ședință ce vor fi semnate de judecător și grefier. Acest text impune în mod expres obligația întocmirii unei încheieri de ședință pentru fiecare fază de judecată, astfel încât exercitarea nulității operează cu atât mai mult cu cât în ipoteza în care instanța a omis să întocmească încheierea, astfel de situație fiind de natură a vătăma interesele părților.

Cu privire la celălalt motiv de recurs, prin care reclamantul arată că în dispozitivul deciziei atacate, se dispune admiterea tuturor apelurilor formulate în cauză. Înalta Curte constată că acest aspect este nefondat prin faptul că în dispozitivul deciziei atacate se reține faptul că, instanța de apel a admis apelurile declarate de către reclamantul M.Z.V.I. și pârâtele (care sunt enumerate) SC E. E. SA filiala Alba Iulia și SC R. SA, nu cum susține reclamantul că nu s-ar fi menționat numele părților. Ca atare, criticile de nelegalitate formulate fiind neîntemeiate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.Z.V.I., împotriva Deciziei nr. 18/ A din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2010.