ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3761/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 114 din 13 aprilie

2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți s-a respins contestația formulată de

reclamanta T.A.M. în contradictoriu cu pârâtele P.D. și Primăria D.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond, a reținut că reclamanta nu a produs dovezi în sensul că de la

autorul său, J.A. statul ar fi preluat o moară și o batoză, o astfel de cerere fiind

formulată și de pârâta P.D.

A mai reținut prima instanță,

că testamentul întocmit de defunctul J.A. în anul 1985 nu-i conferă reclamantei

dreptul de a solicita măsuri reparatorii pentru o moară și o batoză, aceste bunuri

neregăsindu-se în patrimoniul defunctului.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel reclamanta T.A.M., criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât

a făcut dovada că este moștenitoarea autorului comun J.A. fiind beneficiara măsurilor

reparatorii prevăzute de legea specială.

Intimata pârâtă P.D. a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca tardiv formulat

și în subsidiar ca nefondat.

Reclamanta-apelantă la

termenul de judecată din data de 5 octombrie 2009 a formulat cerere de repunere

în termenul de apel pe motiv că sentința primei instanțe nu i s-a comunicat în termen

datorită schimbării nomenclatorului stradal și primirii unui alt număr factorial.

Curtea de Apel Craiova,

secția I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 284

din 2 noiembrie 2009, a respins cererea de repunere în termenul de apel formulată

de reclamanta T.A.M. și în consecință a respins apelul ca tardiv formulat.

Pentru a decide astfel,

Curtea de apel, a reținut, că hotărârea judecătorească apelată a fost comunicată

reclamantei la data de 18 mai 2009, așa cum rezultă din dovada existentă la dosar,

neexistând nicio neregularitate asupra actului de procedură al comunicării, raportat

la dispozițiile art. 105 alin. (2) și art. 100 alin. (3) C. proc. civ., actul comunicării

fiind realizat în condițiile art. 90 alin. (1) și art. 92 alin. (4) și (6) C. proc.

civ., la domiciliul arătat de părți în cererea de chemare în judecată.

Chiar prin cererea din

5 iunie 2009 (dosar fond), adresată instanței, prin care se solicită redactarea

hotărârii, reclamanta precizează aceeași adresă, cu numărul 24.

Termenul de apel, calculat

potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ., expira la data de 3 iunie 2009, iar cererea

de apel a fost depusă prin poștă la 22 iunie 2009 cu depășirea termenului de 15

zile prevăzut de lege.

Împotriva acestei din

urmă decizii a declarat recurs reclamanta T.A.M. criticând-o pentru nelegalitate,

arătând că nu și-a schimbat efectiv domiciliul stabil din Craiova, str. G.V.

nr. 24, întrucât nr. vechi s-a divizat în două numere noi astfel că nr. 24 vechi

a devenit nr. 14 și 16 nou, iar în dreptul nr. 14 nou este afișat și nr. vechi 24,

așa cum la nr. 18 este afișat și nr. 26.

A mai arătat că nr. 32

vechi a devenit nr. 24 nou, care nu a fost afișat pe gardul de la stradă.

Prin deducție, agentul

poștal Z.D. a stabilit de la sine putere că nr. 24 ar trebui să fie la adresa unui

cetățean de etnie rromă care locuiește întrunul din aceste două imobile.

În aceste condiții recurenta

a solicitat admiterea recursului, repunerea în termenul de apel, admiterea apelului

și pe fond admiterea acțiunii.

Examinând legalitatea

deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul

declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Așa cum corect a reținut

și instanța de apel, schimbarea numărului factorial este un fapt vechi, anterior

declanșării procedurii judiciare din fața tribunalului și nu a intervenit intempestiv

în cursul procesului.

Acest fapt a fost cunoscut

de reclamantă și de mandatarul acesteia și ca atare nimic nu-i împiedică să comunice

instanței această împrejurare.

Din adresa din 15

octombrie 2009 emisă de Primăria municipiului Craiova rezultă că str. G.V. nr. 24

figurează în nomenclatorul străzilor municipiului Craiova la adresa str. G.V.

nr. 14 în urma recensământului locuințelor și persoanelor din martie 2002.

În consecință, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta T.A.M. împotriva deciziei nr. 284 din 2

noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I a civilă și pentru cauze cu minori

și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie

2010.