ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3726/2010

Asupra recursului civil

de față, constată următoarele:

Reclamanții C.Ș., V.C.N. și V.A.N. au chemat în

judecată pe pârâta Primăria municipiului București, pentru ca, prin hotărârea ce

se va pronunța, să le fie restituit în natură terenul în suprafață de 16.870 m.p.,

situat în București, Prelungirea F., sectorul 5, în temeiul Legii nr. 10/2001, susținând

că au formulat notificarea din 31 iulie 2001, care nu a fost soluționată până la

data introducerii acțiunii - 21 martie 2007.

Prin sentința nr. 231

din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a

fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamantul C.Ș. este succesorul defuncților C.G.M.

și C.A., iar ceilalți doi reclamanți sunt moștenitorii defunctului V.R.M., autorii

reclamanților fiind la rândul lor moștenitorii numiților V.P. și C.F.; că a fost

făcută dovada dreptului de proprietate al numitului V.I.P. asupra terenului ce formează

obiectul acțiunii, dar că în contractul de vânzare-cumpărare din 20 ianuarie 1936

nu este cuprinsă suprafața terenului la care se referă și că nu a fost făcută dovada

preluării abuzive a acestuia de către stat, situație în care nu sunt aplicabile

prevederile Legii nr. 10/2001 sau art. 480 C. civ.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 305

din 29 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs reclamanții, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și susținând, în esență, că instanța de apel a reținut eronat faptul că nu

a fost făcută dovada identității între Ve.P. și Ve.I.P., în realitate acesta fiind

aceeași persoană, că din suprafața totală a terenului, 9060 m.p. reprezintă teren

liber, care poate fi restituit în natură, pentru diferența de teren fiind îndreptățiți

la acordare de despăgubiri în echivalent și că imobilul a fost preluat abuziv de

către stat.

Recursul este fondat,

pentru considerentele ce vor urma.

Din declarația de notorietate

aflată la dosarul tribunalului rezultă că V.P. este una și aceeași persoană cu Ve.P.,

critica ce vizează acest aspect fiind fondată.

Și critica privitoare

la modalitatea preluării terenului de către stat este întemeiată.

În acest sens, prin adresa

aflată la dosarul tribunalului, Primăria municipiului București a făcut cunoscut

instanței că nu deține date cu privire la modul de preluare în proprietatea statului

a imobilului ce formează obiectul litigiului, iar în anexa Decretului de expropriere

nr. 45 din 3 februarie 1986 nu sunt menționați autorii reclamanților, situație în

care se constată că terenul a fost preluat abuziv, fără titlu.

În ceea ce privește motivul

de recurs referitor la posibilitatea restituirii în natură a suprafeței de teren

de 9060 m.p. sunt aplicabile prevederile art. 314 C. proc. civ., conform cărora

Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate

cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii,

la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Or, în prezenta cauză,

împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite.

La instanța de fond a

fost efectuat un raport de expertiză tehnică de către expertul M.A., prin care s-a

concluzionat că din totalul de 16.092,77 m.p. revendicat de reclamanți, 9060 m.p.

reprezintă teren liber de construcții; 3120 m.p. - teren ocupat de construcții,

iar 3912,77 m.p. - teren ocupat de drumuri, trotuare, alei, rețele edilitare.

Expertul tehnic nu a precizat

în privința terenului în suprafață de 9060 m.p., decât faptul că este liber de construcții,

fără a face referire la afectațiunea lui și la eventuala existență a unor amenajări

de utilitate publică subterane sau de altă natură.

În atare situație, se

impunea ca exercitându-și rolul activ, instanța să dispună, chiar și din oficiu,

completarea acestei probe cu un supliment de expertiză tehnică având ca obiective

aspectele la care s-a făcut referire.

În consecință, recursul

urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată decizia atacată

și a fi trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași Curți de apel, în vederea efectuării

unui supliment de expertiză tehnică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanții C.Ș., V.A.N. și V.C.N. împotriva deciziei nr. 305 din 29 aprilie

2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite

cauza, aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie

2010.