ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3683/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 189 din 5 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj s-a respins ca

nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienții G.I. și G.P. prin

decizia nr. 306 din 22 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj Dosar nr.

42234/1/2004.

Pentru a pronunța această hotărâre au

fost reținute următoarele considerente.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs revizuienții G.I. și G.P. solicitând modificarea ei în sensul admiterii

cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

Criticile aduse hotărârii atacate

vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte.

Se susține că instanța a făcut o

greșită interpretare și aplicare a legii, câtă vreme prin actele depuse a făcut

dovada existenței condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și că

actul depus de la C. Bank are natura unui înscris nou, în sensul dispozițiilor

art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Ca atare, recurenții mai susțin că

instanța nu și-a îndeplinit rolul activ, iar prin respingerea cererii de

revizuire sunt puși în situația de a achita de două ori aceeași datorie.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., Înalta

Curte reține că recursul este nefondat.

Revizuirea pentru contrarietate de

hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile legate de

identitatea de părți, obiect și cauză și ca în cel de-al doilea proces să nu se

fi invocat excepția de lucru judecat sau dacă a fost ridicată de părți,

instanța să nu fi discutat excepția.

Astfel revizuirea este admisibilă

numai dacă hotărârile au fost pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare

diferite.

Din interpretarea art. 322 pct. 5 C.

proc. civ., reiese în primul rând că trebuie să fie vorba de un înscris ce nu a

putut fi administrat inițial, independent de voința părții.

În al doilea rând, înscrisul trebuie

să fi existat la momentul judecății,

și

partea

care

se

prevalează

de

respectivul

act,

să

nu-

l fi

putut

produce

în instanță din cauza reținerii lui de partea potrivnică, ori dintr-o

împrejurare ce nu-i poate fi imputată.

Prin prisma dispozitivului art. 322

pct. 5 C. proc. civ., a condițiilor cerute pentru admisibilitatea cererii de

revizuire în baza acestui text legal, instanța de apel a examinat adeverința

din 21 aprilie 2009 eliberată de C. Bank Sucursala Cluj-Napoca, care nu are

natura juridică a unui înscris nou, în sensul dispozițiilor legale sus evocate.

Astfel instanța de apel a făcut o

legală interpretare și aplicare a legii prin prisma dispozițiilor art. 304 pct.

5 C. proc. civ., motiv pentru care recursul fiind nefondat urmează a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de revizuenții G.I. și G.P. împotriva deciziei nr. 189 A din

5 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj , secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 iunie

2010

.