ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1164/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7 august

2013 pe rolul Judecătoriei Carei, sub nr. Dosar 2167/218/2013, petenta

creditoare SC K.I. SRL Satu Mare, în contradictoriu cu terții popriți B.C.F.

SA, A.B.R. SA și B. SA și cu debitorul Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună validarea popririi în

Dosarul execuțional nr. 73/2013 al B.E.J. P.I.V. privind pe debitorul

Ministerul Finanțelor Publice și să dispună amendarea, în favoarea Statului

Român, a reprezentanților legali ai terților popriți cu suma de 10.000 RON,

conform prevederilor art. 789 alin. (9) C. proc. civ.

În motivarea cererii,

s-a arătat că executorul judecătoresc P.I.V. a fost învestit de către petentă

cu punerea în executare a Sentinței civile nr. 174 din 12 februarie 2013 a

Judecătoriei Salonta. În exercitarea atribuțiilor sale, subsecvent

încuviințării executării silite de către Judecătoria Carei, executorul

judecătoresc a înființat o poprire asupra conturilor debitorului Ministerul

Finanțelor Publice deschise la terții popriți.

Terții popriți nu au

consemnat la dispoziția executorului judecătoresc sumele cuprinse în actele de

executare.

De asemenea, s-a

arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 651 lit. c) alin. (2) noul C.

proc. civ., executorul judecătoresc este competent să înființeze poprirea.

Prin Sentința civilă

nr. 2533 din 7 noiembrie 2013, Judecătoria Carei a admis excepția de

necompetență teritorială a acestei instanțe, invocată de intimate, prin

întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Sectorului 2 București.

Învestită prin

declinare, Judecătoria Sectorului 2 București a pronunțat Sentința civilă nr.

1201 din 31 ianuarie 2014, prin care și-a declinat, la rândul său, competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei și, constatând ivit

conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, ca instanță comună superioară, în vederea pronunțării

regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, potrivit art. 789 alin. (1) C. proc. civ., cererea de

validare a popririi se introduce la instanța de executare, iar potrivit art.

650 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria din

circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face

executarea.

Constatând că

executarea silită este realizată de B.E.J. P.I.V., care are sediul în Carei,

județul Satu Mare, și că Judecătoria Sectorului 2 București nu este competentă

să dispună validarea popririi, întrucât nu este instanță de executare, a fost

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Prin cererea

formulată în cauza pendinte, s-a solicitat validarea popririi în Dosarul

execuțional nr. 73/2013 al B.E.J. P.I.V., cu sediul în Carei, județul Satu

Mare, privind pe debitorul Ministerul Finanțelor Publice.

Potrivit

dispozițiilor art. 789 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă terțul poprit nu își

îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în

cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului

poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen

de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să

plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea

validării popririi".

Prin urmare, potrivit

textului de lege sus-menționat, competența de soluționare a unei cereri privind

validarea popririi - cum este cazul în speța de față, aparține instanței de

executare.

În acest sens, devin

incidente dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că

"Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află

biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în

care legea dispune altfel."

Ca atare, dacă nu se

constată ca fiind incidentă o dispoziție derogatorie de la competența stabilită

prin art. 650 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că judecătoria în circumscripția

căreia se află sediul biroului executorului judecătoresc care face executarea

este instanța competentă să soluționeze cererea de validare poprire.

Cum în cauză sediul

biroului executorului judecătoresc ce instrumentează Dosarul de executare nr.

73/2013 este în Carei, județul Satu Mare, așadar, în circumscripția

Judecătoriei Carei, rezultă că această judecătorie este instanța de executare

competentă să soluționeze cererea de validare poprire.

În consecință, având

în vedere considerentele expuse, constatând că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 789 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența teritorială de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Carei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 3 aprilie 2014.

Procesat

de GGC - AZ