ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1164/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 7 august 2013 pe rolul Judecătoriei Carei, sub nr. Dosar 2167/218/2013, petenta creditoare SC K.I. SRL Satu Mare, în contradictoriu cu terții popriți B.C.F. SA, A.B.R. SA și B. SA și cu debitorul Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună validarea popririi în Dosarul execuțional nr. 73/2013 al B.E.J. P.I.V. privind pe debitorul Ministerul Finanțelor Publice și să dispună amendarea, în favoarea Statului Român, a reprezentanților legali ai terților popriți cu suma de 10.000 RON, conform prevederilor art. 789 alin. (9) C. proc. civ.

În motivarea cererii, s-a arătat că executorul judecătoresc P.I.V. a fost învestit de către petentă cu punerea în executare a Sentinței civile nr. 174 din 12 februarie 2013 a Judecătoriei Salonta. În exercitarea atribuțiilor sale, subsecvent încuviințării executării silite de către Judecătoria Carei, executorul judecătoresc a înființat o poprire asupra conturilor debitorului Ministerul Finanțelor Publice deschise la terții popriți. Terții popriți nu au consemnat la dispoziția executorului judecătoresc sumele cuprinse în actele de executare. De asemenea, s-a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 651 lit. c) alin. (2) noul C. proc. civ., executorul judecătoresc este competent să înființeze poprirea.

Prin Sentința civilă nr. 2533 din 7 noiembrie 2013, Judecătoria Carei a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, invocată de intimate, prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 București a pronunțat Sentința civilă nr. 1201 din 31 ianuarie 2014, prin care și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță comună superioară, în vederea pronunțării regulatorului de competență. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 789 alin. (1) C. proc.

civ., cererea de validare a popririi se introduce la instanța de executare, iar potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria din circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea. Constatând că executarea silită este realizată de B.E.J. P.I.V., care are sediul în Carei, județul Satu Mare, și că Judecătoria Sectorului 2 București nu este competentă să dispună validarea popririi, întrucât nu este instanță de executare, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea formulată în cauza pendinte, s-a solicitat validarea popririi în Dosarul execuțional nr. 73/2013 al B.E.J. P.I.V., cu sediul în Carei, județul Satu Mare, privind pe debitorul Ministerul Finanțelor Publice. Potrivit dispozițiilor art. 789 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi". Prin urmare, potrivit textului de lege sus-menționat, competența de soluționare a unei cereri privind validarea popririi - cum este cazul în speța de față, aparține instanței de executare.

În acest sens, devin incidente dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că "Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." Ca atare, dacă nu se constată ca fiind incidentă o dispoziție derogatorie de la competența stabilită prin art. 650 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că judecătoria în circumscripția căreia se află sediul biroului executorului judecătoresc care face executarea este instanța competentă să soluționeze cererea de validare poprire. Cum în cauză sediul biroului executorului judecătoresc ce instrumentează Dosarul de executare nr. 73/2013 este în Carei, județul Satu Mare, așadar, în circumscripția Judecătoriei Carei, rezultă că această judecătorie este instanța de executare competentă să soluționeze cererea de validare poprire.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, constatând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 789 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 aprilie 2014. Procesat de GGC - AZ