ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 731/2013

Asupra recursului de fața, examinând actele și lucrările din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 276 din 30 noiembrie 2011, Tribunalul Bihor l-a condamnat pe inculpatul B.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 C. pen., raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 – art. 999 C. civ., I-a obligat pe inculpat la plata sumelor de 40 de lei cu titlu de daune materiale și 5.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă O.B.L.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 03 aprilie 2010, pe fondul unei situații conflictuale mai vechi, inculpatul B.M. a lovit partea vătămată la nivelul feței cu o furcă, provocându-i în partea stângă plăgi înțepate și excoriații, conform raportului de expertiză medico-legală, de față fiind și martorul O.D.N., fiul victimei, aspecte confirmate însă și de martorii O.I., B.F., O.K.C., O.A.D., C.M. care, au aflat cele întâmplate din relatările părții vătămate. Instanța de fond, în raport de ansamblul probator administrat în cauză, a înlăturat ca fiind nesincere declarațiile inculpatului B.M., care a negat comiterea faptei, precizând că la data incidentului nu s-a întâlnit cu partea vătămată, precum și cele ale soției sale, martora B.F.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului B.M. de a lovi partea vătămata cu o furcă la nivelul feței, dar și a gatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, întrucât intenția acestuia a fost de a-i suprima viața victimei și nu de a-i produce vătămări corporale, în raport de poziția în care se afla inculpatul în momentul în care a acționat, precum și de regiunea unde au fost aplicate loviturile, respectiv la o distanță de doar 2-3 cm stânga de artera carotidă, care dacă ar fi fost afectată, ar fi condus la moartea victimei. S-a apreciat că împrejurarea că lovitura aplicată părții vătămate nu a pus în primejdie viața victimei, așa cum s-a reținut în raportul medico-legal, nu are relevanță sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, în condițiile în care, din circumstanțele reale rezulta dincolo de orice dubiu intenția inculpatului de a ucide.

La individualizarea judiciară a pedepsei s-a avut în vedere că inculpatul a acționat pe fondul unui conflict mai vechi, fără a fi determinat de vreo atitudine a victimei și fără a fi preocupat de situația acesteia după aplicarea loviturii nici imediat, dar nici ulterior, precum și faptul că este la primul conflict cu legea penală, motiv pentru care s-a apreciat că în cauză sunt incidente circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (l) C. pen. Pe latură civilă, s-au admis doar în parte daunele materiale solicitate, corespunzător serviciilor medicale prestate pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată, precum și daunele morale în raport de suferința fizică și psihică produsă victimei de suferințele ce au fost cauzate prin acțiunea inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul B.M. Reprezentantul Ministerului Public a extins oral motivele de apel, arătând că, în raport de circumstanțele cauzei, rezultă dincolo de orice dubiu că inculpatul nu a avut intenția de a ucide victima, motiv pentru care încadrarea juridică a faptei este cea prevăzută de art. l 80 alin. (2) C. pen. În motivarea apelului, inculpatul B.M. a solicitat achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât leziunile suferite de partea vătămată au fost produse accidental, neavând intenția de a aduce nici măcar o vătămare corporală acesteia, întrucât în momentul în care victima a tăiat o creangă, încercând să se ferească pentru a nu fi zgâriat, a îndepărtat-o cu furca, moment în care a atins-o cu furca.

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă de omor în infracțiunea de loviri sau alte violențe, cu consecința restituirii cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita pentru efectuarea urmăririi penale de organul competent. Prin decizia penală nr. 106/ A din 27 septembrie 2012, Curtea de Apel Oradea a admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatului B.M., a desființat în parte sentința penală atacată și, rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., condamnându-l pe inculpatul B.M., la 1000 lei amendă penală, menținând restul dispozițiilor hotărârii apelate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență că, din probele administrate în cauză a rezultat că la data incidentului, în timp ce partea vătămată tăia cu drujba crengi pentru a igieniza malul unui râu, inculpatul, cu o furcă, ținând de crengi a încercat să o împiedice să facă această operațiune, moment în care a lovit-o în zona feței, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16 zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune însă în pericol viața victimei.

În raport de starea de fapt reținută, instanța de prim control judiciar a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., iar la individualizarea tratamentului sancționator a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., printre care vârsta înaintată a inculpatului (69 de ani) și lipsa antecedentelor penale, în raport de care a considerat că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei amenzi penale. Criticile formulate de inculpat, sub aspectul lipsei intenției cu care a acționat cu fost înlăturate de către instanța de apel, apreciindu-se că sunt nefondate în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, partea civilă O.B.L., fără a dezvolta în scris sau oral criticile aduse soluției pronunțate în apel de către instanța de prim control judiciar. Potrivit art. 385 10 C. proc. pen., calea de atac a recursului trebuie motivată, iar motivele care au condus la promovarea acesteia este obligatoriu să fie depuse la instanța de control judiciar cu cel puțin 5 zile înainte de primul termen de judecată, în caz contrar putându-se lua în discuție doar cazurile de casare care, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu. În speță, dat fiind că recursul nu a fost motivat în scris prin cererea de promovare a căii de atac și nici printr-un memoriu separat depus cu cei puțin 5 zile înainte de primul termen de judecată din 28 februarie 2013, iar recurenta partea civilă O.B.L.

deși a fost legal citată pentru acest termen, a lipsit, înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., referitoare la cenzurarea hotărârii atacate doar prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (l) pct. 3 - 6, 13 și 14 C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu. Cum însă, în cauză, nu este aplicabil niciunul din cazurile de casare care permit analizarea din oficiu a hotărârii atacate, Înalta Curte în lipsa motivelor de recurs avute în vedere la exercitarea căii de atac de către partea civilă O.B.L., în temeiul art. 385 15 pct. (l) lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul acesteia, neputând pune în discuție nici criticile formulate de procuror în ședința publică de la termenul din 28 februarie 2013, în condițiile în care sunt în defavoarea intimatului inculpat B.M., iar parchetul nu a promovat recurs împotriva deciziei date de instanța de prim control judiciar, ba mai mult, în apel, și-a extins oral motivele pentru care a promovat respectiva cale de atac, solicitând ca în raport de circumstanțele cauzei să se schimbe încadrarea juridică a faptei de tentativă la omor reținută prin rechizitoriu în infracțiunea prevăzută de art. 180 C. pen., dat fiindcă lipsește intenția inculpatului de a ucide partea civilă. Având în vedere că recurenta partea civilă O.B.L.

este cea care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte o va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIYE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă O.B.L. împotriva deciziei penale nr. 106/ A din 27 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul B.M. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2013.