ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 579/2012

Asupra recursului penale de față, Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 185 din 22 septembrie 2011, Tribunalul Mehedinți în baza art. 320 1 C. proc. pen. a admis cererea și a constatat intervenit acordul privind recunoașterea de vinovăție. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen.a condamnat pe inculpatul L.N. la 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat acestui inculpat pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat acestui inculpat pedepsele complementare prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de doi ani, care se vor executa conform art. 66 C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 30 iunie 2011, la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut inculpatul în stare de arest. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unui topor, corp delict, având coadă din lemn, de esență tare, în lungime de 85 cm, lungimea lamei tăietoare 10 cm, lățimea lamei 15 cm, muchie 3x3 cm.

În baza art. 14 și urm. C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., a respins ca nefondată acțiunea civilă exercitată de partea civilă B.M.D. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul L.N.

la 923 RON, din care 533 RON reprezintă contravaloarea cheltuielilor efectuate de stat în cursul urmăririi penale (inclusiv suma de 250 RON și s-a dispus să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției și reprezintă parte din onorariul avocatului din oficiu B.L.), iar 390 RON, reprezintă contravaloarea cheltuielilor efectuate de stat în cursul judecății inclusiv sumele ce s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției pentru plata onorariului avocatului din oficiu (100 RON – onorariul integral stabilit conform delegației nr. 2194 din 23 august 2011 – pentru avocat Ș.A.; iar 100 RON reprezintă parte din onorariul stabilit pentru avocat Ș.A., conform delegației nr. 2195 din 23 august 2011). Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 29 februarie 2011, în jurul orelor 17.00, partea vătămată B.M.I., s-a deplasat împreună cu P.A.M., P.V.

și P.E. în pădurea situată pe raza satului L., să culeagă flori de tei. În același loc se aflau la cules de flori de tei inculpatul L.N. împreună cu T.M. Când a ajuns în pădure, partea vătămată, care se deplasa mai în față, l-a văzut pe inculpatul L.N. în timp ce tăia crengi cu o secure și i-a cerut să plece, spunându-i că pădurea nu-i aparține. În acel moment inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu toporul, în zona temporo-parietal stânga a capului, în urma loviturii primite partea vătămată suferind o fractură cominutivă temporo-parietală stângă cu înfundare. Partea vătămată a căzut la pământ și și-a pierdut cunoștința. După ce a lovit partea vătămată cu toporul, atât inculpatul, cât și T.M.

au plecat de la fața locului. Martora P.E. a plecat după inculpat și l-a chemat înapoi pentru a ajuta la transportarea părții vătămate, dar acesta a refuzat. Martorul P.A.M. a mers la locuința sa, a luat autoturismul pentru a transporta partea vătămată la spital și a sesizat serviciul 112, solicitând o ambulanță. Martorele P.E. și P.V. au rămas cu partea vătămată în pădure, acordându-i ajutor. Revenind în pădure, P.A.M., împreună cu P.E. și P.V. au coborât partea vătămată la baza dealului și după ce au urcat-o în autoturism, P.A.M. a transportat-o către spital. În localitatea C., partea vătămată a fost preluată de către o ambulanță și transportată la Spitalul din Drobeta Turnu Severin. Ulterior, partea vătămată a fost transferată la Spitalul Județean de Urgență nr. 1 Craiova, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale.

După ce a săvârșit fapta, inculpatul a plecat în locul unde se aflau vitele la păscut, după care l-a sunat pe tatăl său L.A. și l-a chemat în pădure. Ajungând în pădure, acesta l-a găsit pe fiul său stând pe pășune lângă vite și având toporul asupra sa. Inculpatul i-a povestit tatălui său că, în timp ce culege flori de tei, a venit parte vătămată însoțită de P.A.M., P.V. și P.E. și întrucât partea vătămată i-a reproșat că nu este pădurea sa, s-a apărat de aceasta, lovindu-l cu toporul. Inculpatul a plecat cu tatăl său acasă iar, ulterior, L.A. a revenit în pădure și a predat organelor de poliție toporul pe care inculpatul l-a folosit atunci când a lovit partea vătămată. Din concluziile raportului medico-legal nr. 485 din 05 august 2011, întocmit de S.M.L.

Mehedinți, rezultă că leziunile traumatice s-au produs prin lovire cu sau de corpuri dure; leziunile pot data din 29 iunie 2011; necesită 25-30 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, dacă nu survin complicații, leziunile punând în primejdie viața victimei. Fiind audiat, inculpatul a recunoscut că i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu muchia laterală a toporului, în partea stângă a capului, precizând că a lovit pe partea vătămată cu muchia și nu cu tăișul, întrucât în acea poziție se afla orientat toporul în mâna sa. Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond, a fost dovedită cu declarațiile părții vătămată, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, raport medico-legal, acte medicale, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpatului.

Fiind audiat, inculpatul a avut o poziție procesuală pozitivă, recunoscând fapta comisă, acesta exprimându-și voința de a fi judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului L.N. la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Referitor la latura civilă a cauzei, instanța de fond a menționat că deși partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare, întrucât nu a făcut dovada acestor cheltuieli, a fost respinsă acțiunea civilă astfel formulată. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc.

pen., inculpatul L.N. criticând sentința primei instanțe numai sub aspectul modului de individualizare a pedepsei, solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea condiționată conform art. 81 C. pen. sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de art. 86 1 C. pen. Prin decizia penală nr. 241 din 17 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat L.N., împotriva sentinței penale nr. 185 din 22 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 5958/101/2011. A dedus în continuare arestarea preventivă de la 22 septembrie 2011 la zi și a menținut starea de arest.

A obligat inculpatul la plata sumei de 120 RON cheltuieli judiciare statului, din care 100 RON reprezentând 1/2 din onorariu avocat oficiu, s-a dispus să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Avocați Dolj. Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în baza probelor administrate pe parcursul procesului penal, iar pedeapsa aplicată inculpatului corespunde exigențelor prevăzute de art. 72 C. pen. fiind bine individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 385 3 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul L.N. Întrucât la dosarul cauzei se află o cerere prin care inculpatul L.N. își exprimă voința de retragere a recursului, Înalta Curte l-a întrebat pe inculpat dacă susține această cerere, situație în care inculpatul a învederat Înaltei Curți că nu renunță la recursul declarat. În raport de această poziție a inculpatului, Înalta Curte a acordat cuvântul apărătorului ales al inculpatului care, în susținerea recursului a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. solicitând a se avea în vedere că încadrarea juridică dată faptei nu este corectă. În raport de numărul de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea vătămată pentru vindecare, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen.

Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen. și art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte că recursul declarat de inculpatul L.N. nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Verificând soluția primei instanțe, rezultă că fapta, împrejurările săvârșirii acesteia și vinovăția inculpatului L.N. s-au reținut corect astfel cum au fost descrise prin actul de sesizare, fiind dovedite prin probele concludente administrate în faza de urmărire penală, recunoscute și însușite de inculpat în condițiile art. 320 1 C. proc. pen., ce au fost complet analizate și just apreciate.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută în rechizitoriu și avută în vedere și de instanța de fond ca urmare a voinței inculpatului a fi judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., a fost temeinic stabilită în baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală în baza căruia s-a stabilit că în ziua de 29 iunie 2011, inculpatul i-a aplicat părții vătămate B.M.D. o lovitură în cap cu muchia unui topor, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 25-30 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie. Și încadrarea juridică dată faptei este justă, în mod corect reținând instanța fondului că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen.

Față de obiectul folosit de inculpat la comiterea faptei, respectiv un topor, intensitatea loviturii aplicate, ca și zona anatomică vizată și anume capul părții vătămate, zonă vitală, sunt aspecte care justifică încadrarea juridică a faptei în aceea de tentativă la infracțiunea de omor. Numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea victimei, relativ redus, nu poate determina schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., din probele dosarului rezultând că inculpatul a acționat cu intenție, chiar și indirectă, de a suprima viața victimei. Și pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, instanța de fond dând eficiența necesară tuturor criteriilor generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen.

Astfel, instanța de fond a realizat o analiză judicioasă a tuturor cerințelor obligatorii reglementate de art. 72 C. pen. apreciind că în raport de circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei aplicarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție este potrivită pentru a asigura reeducarea inculpatului. Analizând propria analiză, reține Înalta Curte că pedeapsa aplicată inculpatului L.N. a fost bine dozată în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege fiind avute în vedere atât dispozițiile privind sancționarea tentativei, cât și cele prevăzute de art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., modalitatea de comitere a faptei, respectiv inculpatul fiind deranjat de atitudinea victimei i-a aplicat acesteia o lovitură de topor în cap, provocându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, cât și circumstanțele personale pozitive ale inculpatului și anume lipsa antecedentelor penale, ca și poziția de recunoaștere și regret a faptei comise. Atitudinea pozitivă a inculpatului atât înainte de comiterea faptei, constând în lipsa antecedentelor penale, cât și cea de după comiterea faptei, manifestată prin poziția de recunoaștere și regret a faptei săvârșite, sunt împrejurări cărora instanța de fond le-a acordat consistența necesară, reținând în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

cu consecința reducerii pedepsei în limitele prevăzute de art. 76 alin. (2) C. pen. Înalta Curte consideră că nu mai este posibilă reducerea în continuare a pedepsei, neputând fi omis și gradul de pericol social al faptei comise, faptă de violență ce a pus în primejdie viața victimei, care a fost salvată doar ca urmare a intervențiilor medicale de urgență. Și modalitatea de executare a pedepsei a fost bine individualizată de instanța de fond care a apreciat că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins doar prin privare de libertate.

Este adevărat că partea vătămată a înțeles să se împace cu inculpatul, iar referatul de evaluare întocmit în cauză concluzionează că inculpatul are perspective de reabilitare comportamentală, încă apreciază Înalta Curte că aplicarea unei alte modalități de executare a pedepsei neprivative de libertate ar duce în derizoriu actul de justiție, prin aplicarea unor pedepse prea blânde în cazul infracțiunilor de violență ce pun în primejdie viața victimei. În raport de argumentele prezentate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedeapsă prevenția de la 30 iunie 2011 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.N. împotriva deciziei penale nr. 241 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 30 iunie 2011 la 24 februarie 2012. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2012.