ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1603/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1603/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

125 din 20 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 3234/101/2012,

s-a dispus, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) raportat la

art. 176 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., raportat la art. 39 alin. (4) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.N., la

pedeapsa de 10 ani închisoare, iar în baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.,

s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din

momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la

terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de

pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării

pedepsei.

În baza art. 65 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, pe o

durată de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară ce s-a dispus a se executa în

conformitate cu dispozițiile art. 66 C. pen., după executarea pedepsei

închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după

prescripția executării pedepsei; în baza art. 88 C. pen., raportat la art. 357 alin.

(2) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării

preventive, începând cu 26 decembrie 2011, la zi, iar în baza art. 357 alin.

(2) lit. b) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului P.N.

În baza art. 118 alin.

(1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.N. a unui cuțit

cu lungimea de 20 cm, lățimea lamei de 1,8 cm, lungimea lamei tăietoare de 10 cm, cu mâner din plastic de culoare portocalie, pe lamă observându-se urme de

sol, cuțit ridicat de pe marginea drumului comunal, din dreptul locuinței lui S.D.

și care aparține inculpatului P.N.

În baza art. 118 alin.

(1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.N. a unei bâte

din lemn în lungime de 1,20 m, ridicată din încăperea în care locuia inculpatul

P.N.; în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea,

la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a următoarelor bunuri,

ce sunt depuse la camera de corpuri delicate a Tribunalului Mehedinți: o bluză

de trening de culoare gri spre negru, având mărimea L, ce poată o etichetă de

culoare maro pe care este inscripționat cu negru F&E, FREE AND EASY; o

pereche pantaloni de trening, de culoare gri spre negru, prevăzuți pe margine

cu două buzunare ce poartă etichetă de culoare maro, ce poartă inscripționat cu

negru F&E, FREE AND EASY, mărimea L; o pereche ADIDAS, mărimea 42, de

culoare maro cu gri, având două dungi pe lateral cu culoare alb, prinși cu

șiret de culoare maro, ce poartă inscripția cu alb „ACTIVE”, bunuri ce aparțin

inculpatului P.N. și care îi vor fi restituite acestuia; o geacă din material

tip doc, de culoare maro, prevăzută cu patru buzunare, cu fermoar, cu guler de

culoare maro din blană sintetică, ce poartă inscripția cu roșu „M.”, având în

partea din spate o tăietură, în jurul căreia se observă, pe interior, o pată de

culoare brun-roșcat, ce pare a fi de sânge, bun ce va fi restituit părții

vătămate N.F.A.; un pantalon, tip blue-jeans de culoare crem, fără etichetă, pe

cracul drept prezentând depuneri de materie de culoare brun-roșcată; o geacă de

culoare mov, cadrilată, fără etichete cu marcă, bunurile urmând a fi restituite

martorului P.C.A.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008, a fost obligat inculpatul P.N. să se supună prelevării de

probe biologice, în vederea introducerii pofilului genetic în S.N.D.G.J., după

rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 348 C.

proc. pen., art. 14 C. proc. pen. și urm., raportat la art. 998 – art. 999 C.

civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N.A.F. și a

fost obligat inculpatul P.N. să plătească părții civile N.A.F. suma de 10.000

lei, cu titlu de daune morale; s-a respins, ca nedovedit, capătul de cerere

privind acordarea daunelor materiale către partea civilă N.A.F.; în baza art. 313

din Legea nr. 95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă

Spitalul Județean de Urgență Dr. Tr. Severin și a fost obligat inculpatul P.N.

să achite Spitalului Județean de Urgență Dr. Tr. Severin suma de 3.528 lei,

reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat partea

vătămată N.A.F. în perioada internării, 25 decembrie 2011 – 12 ianuarie 2012,

conform adresei nr. 6929 din 03 mai 2012.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.N. la plata sumei de 2.303,6 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către statul roman, din care, 1.503,6 lei reprezentând

contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate în faza de urmărire penală

(inclusiv suma de 400 lei, ce va fi avansată din fondurile Ministerului

Justiției și care reprezintă onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru

inculpat conform delegației nr. 3718 din 26 decembrie 2011 emisă de Baroul

Mehedinți), iar suma de 800 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor

judiciare efectuate de stat în faza de judecată (inclusiv sumele ce vor fi

avansate din fondurile Ministerului Justiției, sume reprezentând onorariile de

100 lei, respectiv 200 lei, cuvenite avocatului din oficiu desemnat pentru

inculpat conform delegațiilor nr. 1262 din 04 aprilie 2012 și nr. 1263 din 04

aprilie 2012, emise de Baroul Mehedinți).

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În dimineața zilei de

25 decembrie 2011, inculpatul P.N., care avea o relație de concubinaj cu

martora M.C., a consumat băuturi alcoolice, iar în după amiaza aceleiași zile,

în jurul orelor 13.00, a continuat în cameră alcool împreună cu nepotul său P.C.

Nemulțumită de

această situație, concubina M.C. s-a certat cu inculpatul, iar acesta a

lovit-o. Nepotul inculpatului, încercând să aplaneze conflictul dintre ei, a

fost luat la bătaie, la rândul lui, inculpatul doborându-l la pământ,

împrejurare în care concubina i-a spus inculpatului că dorește să se despartă

de el și i-a solicitat acestuia să-și ia lucrurile și să plece din domiciliul

ei.

Supărat și sub

influența băuturilor alcoolice, inculpatul a plecat de la domiciliul concubinei

și a mers la domiciliul unui vecin, numitul B., de unde l-a sunat pe nepotul

lui, P.C.A. și i-a cerut să-i aducă o sticlă cu vișinată. De frica

inculpatului, P.C.A. s-a conformat și, odată ajuns la domiciliul lui B., i-a

găsit acolo pe inculpat, pe N.A., pe N.N. și pe C.E.

În timp ce consumau

toți alcool, inculpatul a fost sunat de concubina lui, care i-a cerut să vină

să-și ia lucrurile, întrucât este căutat de poliție.

Inculpatul a plecat

și din domiciliul numitului B. și, stând pe uliță, în fața locuinței mamei lui,

l-a întâlnit pe martorul N.N., care urma să se întâlnească cu martorul C.E.,

pentru a merge la horă în sat. Inculpatul i-a rugat pe cei doi să vină în

domiciliul mamei lui, pentru a bea vin, însă martorii au refuzat, cunoscând că

este o persoană violentă. Totuși, pentru a nu-l supăra, cei doi martori i-au

spus inculpatului că, dacă insistă, poate să le aducă un pahar de vin la poartă,

lucru care s-a și întâmplat.

După ce martorii N.N.

și C.E. au băut un pahar de vin, inculpatul P.N. a plecat spre casa concubinei

lui, iar după ce a parcurs câțiva metrii, s-a întors, a strigat la martori și

le-a arătat un cuțit, de circa 15-20 centimetri lungime, cu plăsele portocalii, pe care l-a scos parțial din buzunarul de la pantalon. Întrebat fiind de martorul

N.N. ce vrea să facă cu acel cuțit, inculpatul i-a răspuns că „o să audă el”.

Inculpatul P.N. a

mers până la domiciliul părții vătămate, N.A.F., care era rudă cu concubina

inculpatului, pentru a-i solicita să-l ajute să-și ia lucrurile.

La domiciliul părții

vătămate N.A.F., mama acestuia, martora N.J., observând că inculpatul este băut

și cunoscând că nu este o persoană tocmai liniștită, inițial, nu a vrut să-i

spună unde este fiul ei, dar, la insistențele inculpatului, sora părții

vătămate l-a sunat pe acesta din urmă și l-a chemat acasă.

Inculpatul și partea

vătămată au mers la domiciliul bunicului părții vătămate, unde l-au găsit și pe

fratele părții vătămate, martorul N.M.D., și, împreună, au consumat alcool timp

de aproximativ două ore, după care, inculpatul, împreună cu cei doi frați N.,

au mers la domiciliul concubinei inculpatului, pentru a lua lucrurile acestuia.

Întrucât inculpatul

s-a întors din casa concubinei fără bagaje, acesta i-a invitat pe cei doi frați

N. la domiciliul mamei lui, pentru a bea vin și pentru a asculta muzică. Din

cauza stării de ebrietate, inculpatul s-a dezechilibrat pe ulița satului, a

căzut într-un șanț și a început să meargă de-a bușilea spre casă, moment în

care N.A.F. și N.M.D. au început să-și bată joc de inculpat, spunându-i „cuțu,

cuțu, ai ajuns la picioarele noastre”, situație percepută și de martora P.S.,

care le-a reproșat celor doi frați N. acest comportament.

Când au ajuns la

domiciliul mamei inculpatului, acesta a lovit cu piciorul în gardul curții,

rupând două scânduri, după care, inculpatul i-a invitat pe cei doi frați N. în

camera nepotului lui, P.C.A., care, în acel moment, nu era acasă. Întrucât mama

inculpatului i-a reproșat acestuia starea de ebrietate și a refuzat să-i dea

bani, inculpatul P.N. a început să facă scandal și a spart geamurile de la o

ușă, moment în care a intervenit și fratele inculpatului, numitul P.C.

Auzind că s-a iscat un

scandal, partea vătămată N.A.F. și fratele acestuia, N.M.D., au vrut să plece

și au ieșit în curtea casei, situație în care inculpatul a mers după ei, a

insistat să revină în domiciliu, lucru cu care cei doi frați N. au fost de

acord, iar inculpatul a luat o cană cu vin și au revenit toți trei în camera

nepotului inculpatului.

Când nepotul

inculpatului a ajuns la domiciliu și i-a găsit pe martorul N.M.D. și pe partea

vătămată N.A.F. în camera lui, P.C.A. a apucat-o de geacă pe partea vătămată,

fiind certat cu acesta, și a lovit-o în față, motiv pentru care cei doi frați N.

s-au ridicat și au plecat din casă în fugă.

Ieșind din curtea

mamei inculpatului, martorul N.M.D., care fugise mai în față, s-a întors să

vadă de ce s-a oprit partea vătămată N.A.F., moment în care l-a văzut pe

fratele lui căzut jos, iar, lângă el, se afla inculpatul P.N. cu un cuțit în

mâna dreaptă. De asemenea, martorul a observat că inculpatul avea supra sa și

un ciomag, cu care nu l-a lovit însă pe fratele lui. Tot în acel moment, martorul

l-a văzut și pe nepotul inculpatului venind din curte, spre poartă, dar a

observat că, acesta nu s-a apropiat de locul incidentului.

Văzând că inculpatul s-a

aplecat deasupra părții vătămate și i-a aplicat o lovitură de cuțit în spate,

martorul s-a întors să-l ajute pe fratele lui, l-a ridicat de jos și i-a spus

să fugă.

Deoarece a observat

că inculpatul P.N. intenționa să intre în curte, martorul N.M.D. i-a smuls

cuțitul din mână și, văzând că fratele lui nu poate să continue drumul, l-a ridicat

de jos și, sprijinindu-l de după gât, s-au îndreptat spre domiciliul lor.

După o distanță de

circa 50-60 de metri, ajungând în dreptul locuinței numitului S.D. și neputând

să-l sprijine prea bine pe fratele lui, martorul N.M.D. a înfipt cuțitul pe care

îl luase de la inculpat în pământ, după care au continuat drumul până la

domiciliul lor, unde, împreună cu martora N.J., mama martorului și a părții

vătămate, au constatat că acesta din urmă sângera și prezenta două răni în

partea din stânga spate, motiv pentru care au sunat la Serviciul de Urgență 112 și la poliție.

Leziunile au fost

constatate și de martorul N.N., care a venit la domiciliul părții vătămate, cu

acea ocazie aflând și că autorul faptei este inculpatul P.N.

Ulterior, cu ocazia

cercetărilor, martorul N.M.D. a indicat locul unde a înfipt cuțitul în pământ,

în acest sens încheindu-se procesul-verbal din data de 25 decembrie 2011.

Această stare de fapt

a rezultat din coroborarea tuturor probelor administrate în ambele faze ale

procesului penal, respectiv: proces-verbal de sesizare; proces-verbal de

cercetare la fața locului, procesul-verbal de conducere în locul unde se afla

obiectul corp delict (cuțit) și de ridicare; planșe foto; raportul medico-legal

nr. 110 din 07 februarie 2012; certificatul medico-legal nr. 51 din 25 ianuarie

2012; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/1741/2012,

încheiat de I.N.M.L. Mina Minovici, declarațiile martorilor N.M.D., N.N., C.E.,

P.C.A. și P.S.M., coroborate și cu declarațiile date de inculpatul P.N.

Potrivit

certificatului medico-legal nr. 51 din 25 ianuarie 2012 al S.M.L. Mehedinți, și

raportului medico-legal nr. 110 din 07 februarie 2012 al S.M.L. Mehedinți,

rezultă că partea vătămată N.A. a suferit leziuni în zona hemitoracelui stâng,

posterior, ce au necesitat, pentru vindecare, 25-30 de zile de îngrijiri

medicale, leziunile care au fost produse prin lovire cu un corp tăietor

înțepător, prin lovire cu un corp dur și lovire cu sau de corpuri dure și care

i-au pus viața în primejdie.

De asemenea, din

raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/1742/2012 întocmit de I.N.M.L.

Mina Minovici, a rezultat că inculpatul, care prezintă diagnosticul „tulburare

de personalitate de tip antisocial”, are păstrat discernământul în raport cu

fapta comisă la data de 25 decembrie 2011.

În drept, fapta

inculpatului P.N. a fost încadrată în infracțiunea de tentativă la omor

deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 176 alin. (2)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Instanța de fond,

reținând vinovăția inculpatului i-a aplicat acestuia o pedeapsă cu executare în

regim de detenție.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul P.N. solicitând desființarea hotărârii și în

rejudecare achitarea sa întrucât nu este autorul faptei.

Prin decizia penală nr.

16 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a dispus

respingerea, ca nefundat, a apelului, menținându-se hotărârea primei instanțe

ca fiind legală și temeinică.

Instanța de apel a

reținut, în esență, că probele administrate îl indică pe inculpat ca fiind

autorul faptei astfel încât criticile acestuia sunt nefondate.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de

art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

În principal s-a

solicitat achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Inculpatul a susținut că nu există

probe suficiente, directe și pertinente care să-l indice ca fiind autorul

faptei.

Se face referire, de

asemenea, la faptul că leziunile descrise în raportul medico-legal nu au fost

coroborate cu arma care se presupune că a fost folosită de inculpat la

comiterea faptei, nefiind identificate amprentele inculpatului.

În subsidiar,

recurentul inculpat a solicitat reducerea pedepsei.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate cât și

din oficiu, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Probele administrate

în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești confirmă

vinovăția reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizate a instanței.

Infracțiunea a fost

săvârșită de inculpatul P.N., în data de 25 noiembrie 2011, constând în aceea

că pe fondul consumului de alcool a aplicat părții vătămate N.A.F. două

lovituri de cuțit, în spate, în timp ce partea vătămată se afla la poarta

locuinței inculpatului.

Din certificatul

medico-legal nr. 51 din 25 ianuarie 2012 și a raportului medico-legal nr. 110

din 7 februarie 2012 întocmite S.M.L. Mehedinți rezultă că partea vătămată N.A.

a suferit leziuni în zona hemitoracelui stâng posterior, necesitând pentru

vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale. Leziunile au fost produse prin lovire

cu un corp tăietor-înțepător, prin lovire cu un corp dur și lovire cu sau de

corpuri dure care i-au pus viața în primejdie.

Apărarea recurentului

inculpat în sensul că certificatul medico-legal nu este concludent, că pe

obiectul vulnerant și pe hainele victimei nu au fost descoperite nici urme papilare

și nici urme de sânge, nu este întemeiată și nu-l exclude pe inculpat ca fiind

autorul infracțiunii.

Sub un prim aspect,

se impune a se observa că prin actele medicale deduse la dosarul cauzei relevă

existența a două categorii de leziuni, unele produse cu un corp tăietor

înțepător, altele produse prin lovire cu un corp dur și lovire cu sau de

corpuri dure, toate leziunile, în ansamblul lor, punând în primejdie viața

victimei.

Pe de altă parte,

probele testimoniale administrate în faza de urmărire penală și în cursul

cercetării judecătorești nu demonstrează prezența la locul faptei a altor

persoane care să fi avut asupra lor vreun cuțit și care să fi fost implicată în

atacul asupra părții civile N.A.

Din declarațiile date

de martorul N.M.D. rezultă că inculpatul împreună cu mai multe persoane au

consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orelor 19.30 a ieșit în curtea casei.

Partea vătămată se

afla în spatele său la „doi pași”, moment în care a fost lovit în spate cu

cuțitul de către inculpatul P.N.

Martorul a perceput

în mod direct momentul în care inculpatul a lovit victima în spate, a încercat

să o salveze, luând cuțitul de la inculpat pe care l-a înfipt în pământ în

apropierea casei, fiind găsit ulterior de către organele de poliție.

Același martor arată

că geaca victimei era plină de sânge, obiect care a fost predat ulterior

organelor de poliție.

Aceste aspecte au

fost aduse la cunoștința martorilor N.I. și N.J., la aproximativ o jumătate de

oră, după epuizarea conflictului, aflând că victima a fost lovită cu cuțitul de

către inculpat.

Relevantă, sub aspect

probatoriu, este și declarația martorului C.E. care arată că a observat la

inculpat un cuțit iar în momentul în care a fost întrebat de martorul N.N. la

ce-l folosește, inculpatul i-a răspuns că „o să vadă el”. Lungimea cuțitului a

fost apreciată de martor la aproximativ 20 centimetri, iar ulterior, martorul a

aflat că inculpatul a lovit partea vătămată.

Aceleași aspecte sunt

confirmate și de martorul N.N., observând că inculpatul ținea cuțitul în

buzunarul de la pantaloni, iar seara a fost văzut de sora părții vătămate

spunându-i că victima „a fost tăiată”.

Declarațiile

martorilor se coroborează cu declarațiile părții vătămate care, în mod constant

a arătat că inculpatul este cel care l-a lovit cu cuțitul, iar în ziua

respectivă nu a mai avut vreun conflict cu vreo altă persoană.

Din analiza

procesului-verbal de cercetare la fața locului rezultă că organele de poliție,

în prezența martorilor asistenți au ridicat cuțitul, corp delict, găsit pe marginea

drumului în apropierea locuinței lui S.D., iar din locuința părții vătămate au

fost ridicate mai multe obiecte de îmbrăcăminte, inclusiv o geacă care prezenta

în partea din spate o tăietură. Pe partea interioară s-a constatat o pată de

culoare brun roșcată.

De asemenea, a fost

ridicată și o urmă biologică, de pe regiunea digito-palmară a mâinii drept și

de pe degetul mic al mâinii drepte a inculpatului P.C.A.

Împrejurarea că în

cauză nu s-a efectuat o expertiză prin care să se stabilească proveniența

urmelor de sânge găsite pe geaca victimei, respectiv identificarea

impresiunilor digitale nu înfrânge conținutul proceselor-verbale invocate

anterior, probe care sunt analizate în contextul întregului material probatoriu

și care, în ansamblul lor îl indică pe inculpat ca fiind autorul faptei.

Ca atare, nu se poate

însuși apărarea inculpatului, aceasta fiind nefondată, probele administrate

demonstrând fără dubiu, vinovăția inculpatului.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei, se constată că inculpatul a săvârșit

fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind condamnat anterior prin

sentința penală nr. 173/2001 a Tribunalului Mehedinți, la pedeapsa de 10 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, ceea ce a atras reținerea dispozițiilor

art. 176 lit. c) C. pen., respectiv art. 37 lit. b) C. pen.

Având în vedere

gradul de pericol social ridicat al faptei coroborat cu atitudinea sa

procesuală și cu tendința spre săvârșirea unor acte de voință, Înalta Curte

apreciază că pedeapsa nu poate fi redusă.

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 16 din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 385

17

alin. (4), art. 383 alin. (2), art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsa

aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 26 decembrie 2012 la

zi.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul

P.N.

împotriva deciziei penale nr. 16

din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și a arestării preventive de la 26 decembrie 2011 la 13 mai

2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai

2013.