ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1603/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 125 din 20 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 3234/101/2012, s-a dispus, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) raportat la art. 176 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., raportat la art. 39 alin. (4) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.N., la pedeapsa de 10 ani închisoare, iar în baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară ce s-a dispus a se executa în conformitate cu dispozițiile art. 66 C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei; în baza art. 88 C. pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, începând cu 26 decembrie 2011, la zi, iar în baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului P.N.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.N. a unui cuțit cu lungimea de 20 cm, lățimea lamei de 1,8 cm, lungimea lamei tăietoare de 10 cm, cu mâner din plastic de culoare portocalie, pe lamă observându-se urme de sol, cuțit ridicat de pe marginea drumului comunal, din dreptul locuinței lui S.D. și care aparține inculpatului P.N. În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.N. a unei bâte din lemn în lungime de 1,20 m, ridicată din încăperea în care locuia inculpatul P.N.; în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc.

pen., s-a dispus restituirea, la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a următoarelor bunuri, ce sunt depuse la camera de corpuri delicate a Tribunalului Mehedinți: o bluză de trening de culoare gri spre negru, având mărimea L, ce poată o etichetă de culoare maro pe care este inscripționat cu negru F&E, FREE AND EASY; o pereche pantaloni de trening, de culoare gri spre negru, prevăzuți pe margine cu două buzunare ce poartă etichetă de culoare maro, ce poartă inscripționat cu negru F&E, FREE AND EASY, mărimea L; o pereche ADIDAS, mărimea 42, de culoare maro cu gri, având două dungi pe lateral cu culoare alb, prinși cu șiret de culoare maro, ce poartă inscripția cu alb „ACTIVE”, bunuri ce aparțin inculpatului P.N.

și care îi vor fi restituite acestuia; o geacă din material tip doc, de culoare maro, prevăzută cu patru buzunare, cu fermoar, cu guler de culoare maro din blană sintetică, ce poartă inscripția cu roșu „M.”, având în partea din spate o tăietură, în jurul căreia se observă, pe interior, o pată de culoare brun-roșcat, ce pare a fi de sânge, bun ce va fi restituit părții vătămate N.F.A.; un pantalon, tip blue-jeans de culoare crem, fără etichetă, pe cracul drept prezentând depuneri de materie de culoare brun-roșcată; o geacă de culoare mov, cadrilată, fără etichete cu marcă, bunurile urmând a fi restituite martorului P.C.A. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a fost obligat inculpatul P.N. să se supună prelevării de probe biologice, în vederea introducerii pofilului genetic în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 348 C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen. și urm., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N.A.F. și a fost obligat inculpatul P.N. să plătească părții civile N.A.F. suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale; s-a respins, ca nedovedit, capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale către partea civilă N.A.F.; în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Dr. Tr. Severin și a fost obligat inculpatul P.N. să achite Spitalului Județean de Urgență Dr. Tr. Severin suma de 3.528 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat partea vătămată N.A.F.

în perioada internării, 25 decembrie 2011 – 12 ianuarie 2012, conform adresei nr. 6929 din 03 mai 2012. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.N.

la plata sumei de 2.303,6 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către statul roman, din care, 1.503,6 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate în faza de urmărire penală (inclusiv suma de 400 lei, ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și care reprezintă onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpat conform delegației nr. 3718 din 26 decembrie 2011 emisă de Baroul Mehedinți), iar suma de 800 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate de stat în faza de judecată (inclusiv sumele ce vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției, sume reprezentând onorariile de 100 lei, respectiv 200 lei, cuvenite avocatului din oficiu desemnat pentru inculpat conform delegațiilor nr. 1262 din 04 aprilie 2012 și nr. 1263 din 04 aprilie 2012, emise de Baroul Mehedinți).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: În dimineața zilei de 25 decembrie 2011, inculpatul P.N., care avea o relație de concubinaj cu martora M.C., a consumat băuturi alcoolice, iar în după amiaza aceleiași zile, în jurul orelor 13.00, a continuat în cameră alcool împreună cu nepotul său P.C. Nemulțumită de această situație, concubina M.C. s-a certat cu inculpatul, iar acesta a lovit-o. Nepotul inculpatului, încercând să aplaneze conflictul dintre ei, a fost luat la bătaie, la rândul lui, inculpatul doborându-l la pământ, împrejurare în care concubina i-a spus inculpatului că dorește să se despartă de el și i-a solicitat acestuia să-și ia lucrurile și să plece din domiciliul ei.

Supărat și sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a plecat de la domiciliul concubinei și a mers la domiciliul unui vecin, numitul B., de unde l-a sunat pe nepotul lui, P.C.A. și i-a cerut să-i aducă o sticlă cu vișinată. De frica inculpatului, P.C.A. s-a conformat și, odată ajuns la domiciliul lui B., i-a găsit acolo pe inculpat, pe N.A., pe N.N. și pe C.E. În timp ce consumau toți alcool, inculpatul a fost sunat de concubina lui, care i-a cerut să vină să-și ia lucrurile, întrucât este căutat de poliție. Inculpatul a plecat și din domiciliul numitului B. și, stând pe uliță, în fața locuinței mamei lui, l-a întâlnit pe martorul N.N., care urma să se întâlnească cu martorul C.E., pentru a merge la horă în sat.

Inculpatul i-a rugat pe cei doi să vină în domiciliul mamei lui, pentru a bea vin, însă martorii au refuzat, cunoscând că este o persoană violentă. Totuși, pentru a nu-l supăra, cei doi martori i-au spus inculpatului că, dacă insistă, poate să le aducă un pahar de vin la poartă, lucru care s-a și întâmplat. După ce martorii N.N. și C.E. au băut un pahar de vin, inculpatul P.N. a plecat spre casa concubinei lui, iar după ce a parcurs câțiva metrii, s-a întors, a strigat la martori și le-a arătat un cuțit, de circa 15-20 centimetri lungime, cu plăsele portocalii, pe care l-a scos parțial din buzunarul de la pantalon. Întrebat fiind de martorul N.N. ce vrea să facă cu acel cuțit, inculpatul i-a răspuns că „o să audă el”.

Inculpatul P.N. a mers până la domiciliul părții vătămate, N.A.F., care era rudă cu concubina inculpatului, pentru a-i solicita să-l ajute să-și ia lucrurile. La domiciliul părții vătămate N.A.F., mama acestuia, martora N.J., observând că inculpatul este băut și cunoscând că nu este o persoană tocmai liniștită, inițial, nu a vrut să-i spună unde este fiul ei, dar, la insistențele inculpatului, sora părții vătămate l-a sunat pe acesta din urmă și l-a chemat acasă. Inculpatul și partea vătămată au mers la domiciliul bunicului părții vătămate, unde l-au găsit și pe fratele părții vătămate, martorul N.M.D., și, împreună, au consumat alcool timp de aproximativ două ore, după care, inculpatul, împreună cu cei doi frați N., au mers la domiciliul concubinei inculpatului, pentru a lua lucrurile acestuia.

Întrucât inculpatul s-a întors din casa concubinei fără bagaje, acesta i-a invitat pe cei doi frați N. la domiciliul mamei lui, pentru a bea vin și pentru a asculta muzică. Din cauza stării de ebrietate, inculpatul s-a dezechilibrat pe ulița satului, a căzut într-un șanț și a început să meargă de-a bușilea spre casă, moment în care N.A.F. și N.M.D. au început să-și bată joc de inculpat, spunându-i „cuțu, cuțu, ai ajuns la picioarele noastre”, situație percepută și de martora P.S., care le-a reproșat celor doi frați N. acest comportament. Când au ajuns la domiciliul mamei inculpatului, acesta a lovit cu piciorul în gardul curții, rupând două scânduri, după care, inculpatul i-a invitat pe cei doi frați N. în camera nepotului lui, P.C.A., care, în acel moment, nu era acasă.

Întrucât mama inculpatului i-a reproșat acestuia starea de ebrietate și a refuzat să-i dea bani, inculpatul P.N. a început să facă scandal și a spart geamurile de la o ușă, moment în care a intervenit și fratele inculpatului, numitul P.C. Auzind că s-a iscat un scandal, partea vătămată N.A.F. și fratele acestuia, N.M.D., au vrut să plece și au ieșit în curtea casei, situație în care inculpatul a mers după ei, a insistat să revină în domiciliu, lucru cu care cei doi frați N. au fost de acord, iar inculpatul a luat o cană cu vin și au revenit toți trei în camera nepotului inculpatului. Când nepotul inculpatului a ajuns la domiciliu și i-a găsit pe martorul N.M.D. și pe partea vătămată N.A.F. în camera lui, P.C.A.

a apucat-o de geacă pe partea vătămată, fiind certat cu acesta, și a lovit-o în față, motiv pentru care cei doi frați N. s-au ridicat și au plecat din casă în fugă. Ieșind din curtea mamei inculpatului, martorul N.M.D., care fugise mai în față, s-a întors să vadă de ce s-a oprit partea vătămată N.A.F., moment în care l-a văzut pe fratele lui căzut jos, iar, lângă el, se afla inculpatul P.N. cu un cuțit în mâna dreaptă. De asemenea, martorul a observat că inculpatul avea supra sa și un ciomag, cu care nu l-a lovit însă pe fratele lui. Tot în acel moment, martorul l-a văzut și pe nepotul inculpatului venind din curte, spre poartă, dar a observat că, acesta nu s-a apropiat de locul incidentului.

Văzând că inculpatul s-a aplecat deasupra părții vătămate și i-a aplicat o lovitură de cuțit în spate, martorul s-a întors să-l ajute pe fratele lui, l-a ridicat de jos și i-a spus să fugă. Deoarece a observat că inculpatul P.N. intenționa să intre în curte, martorul N.M.D. i-a smuls cuțitul din mână și, văzând că fratele lui nu poate să continue drumul, l-a ridicat de jos și, sprijinindu-l de după gât, s-au îndreptat spre domiciliul lor. După o distanță de circa 50-60 de metri, ajungând în dreptul locuinței numitului S.D. și neputând să-l sprijine prea bine pe fratele lui, martorul N.M.D. a înfipt cuțitul pe care îl luase de la inculpat în pământ, după care au continuat drumul până la domiciliul lor, unde, împreună cu martora N.J., mama martorului și a părții vătămate, au constatat că acesta din urmă sângera și prezenta două răni în partea din stânga spate, motiv pentru care au sunat la Serviciul de Urgență 112 și la poliție.

Leziunile au fost constatate și de martorul N.N., care a venit la domiciliul părții vătămate, cu acea ocazie aflând și că autorul faptei este inculpatul P.N. Ulterior, cu ocazia cercetărilor, martorul N.M.D. a indicat locul unde a înfipt cuțitul în pământ, în acest sens încheindu-se procesul-verbal din data de 25 decembrie 2011. Această stare de fapt a rezultat din coroborarea tuturor probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, respectiv: proces-verbal de sesizare; proces-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de conducere în locul unde se afla obiectul corp delict (cuțit) și de ridicare; planșe foto; raportul medico-legal nr. 110 din 07 februarie 2012; certificatul medico-legal nr. 51 din 25 ianuarie 2012; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/1741/2012, încheiat de I.N.M.L.

Mina Minovici, declarațiile martorilor N.M.D., N.N., C.E., P.C.A. și P.S.M., coroborate și cu declarațiile date de inculpatul P.N. Potrivit certificatului medico-legal nr. 51 din 25 ianuarie 2012 al S.M.L. Mehedinți, și raportului medico-legal nr. 110 din 07 februarie 2012 al S.M.L. Mehedinți, rezultă că partea vătămată N.A. a suferit leziuni în zona hemitoracelui stâng, posterior, ce au necesitat, pentru vindecare, 25-30 de zile de îngrijiri medicale, leziunile care au fost produse prin lovire cu un corp tăietor înțepător, prin lovire cu un corp dur și lovire cu sau de corpuri dure și care i-au pus viața în primejdie. De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/1742/2012 întocmit de I.N.M.L.

Mina Minovici, a rezultat că inculpatul, care prezintă diagnosticul „tulburare de personalitate de tip antisocial”, are păstrat discernământul în raport cu fapta comisă la data de 25 decembrie 2011. În drept, fapta inculpatului P.N. a fost încadrată în infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 176 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Instanța de fond, reținând vinovăția inculpatului i-a aplicat acestuia o pedeapsă cu executare în regim de detenție. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul P.N. solicitând desființarea hotărârii și în rejudecare achitarea sa întrucât nu este autorul faptei. Prin decizia penală nr. 16 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a dispus respingerea, ca nefundat, a apelului, menținându-se hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Instanța de apel a reținut, în esență, că probele administrate îl indică pe inculpat ca fiind autorul faptei astfel încât criticile acestuia sunt nefondate. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. În principal s-a solicitat achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Inculpatul a susținut că nu există probe suficiente, directe și pertinente care să-l indice ca fiind autorul faptei. Se face referire, de asemenea, la faptul că leziunile descrise în raportul medico-legal nu au fost coroborate cu arma care se presupune că a fost folosită de inculpat la comiterea faptei, nefiind identificate amprentele inculpatului.

În subsidiar, recurentul inculpat a solicitat reducerea pedepsei. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești confirmă vinovăția reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizate a instanței. Infracțiunea a fost săvârșită de inculpatul P.N., în data de 25 noiembrie 2011, constând în aceea că pe fondul consumului de alcool a aplicat părții vătămate N.A.F. două lovituri de cuțit, în spate, în timp ce partea vătămată se afla la poarta locuinței inculpatului. Din certificatul medico-legal nr. 51 din 25 ianuarie 2012 și a raportului medico-legal nr. 110 din 7 februarie 2012 întocmite S.M.L.

Mehedinți rezultă că partea vătămată N.A. a suferit leziuni în zona hemitoracelui stâng posterior, necesitând pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale. Leziunile au fost produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, prin lovire cu un corp dur și lovire cu sau de corpuri dure care i-au pus viața în primejdie. Apărarea recurentului inculpat în sensul că certificatul medico-legal nu este concludent, că pe obiectul vulnerant și pe hainele victimei nu au fost descoperite nici urme papilare și nici urme de sânge, nu este întemeiată și nu-l exclude pe inculpat ca fiind autorul infracțiunii. Sub un prim aspect, se impune a se observa că prin actele medicale deduse la dosarul cauzei relevă existența a două categorii de leziuni, unele produse cu un corp tăietor înțepător, altele produse prin lovire cu un corp dur și lovire cu sau de corpuri dure, toate leziunile, în ansamblul lor, punând în primejdie viața victimei.

Pe de altă parte, probele testimoniale administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești nu demonstrează prezența la locul faptei a altor persoane care să fi avut asupra lor vreun cuțit și care să fi fost implicată în atacul asupra părții civile N.A. Din declarațiile date de martorul N.M.D. rezultă că inculpatul împreună cu mai multe persoane au consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orelor 19.30 a ieșit în curtea casei. Partea vătămată se afla în spatele său la „doi pași”, moment în care a fost lovit în spate cu cuțitul de către inculpatul P.N. Martorul a perceput în mod direct momentul în care inculpatul a lovit victima în spate, a încercat să o salveze, luând cuțitul de la inculpat pe care l-a înfipt în pământ în apropierea casei, fiind găsit ulterior de către organele de poliție.

Același martor arată că geaca victimei era plină de sânge, obiect care a fost predat ulterior organelor de poliție. Aceste aspecte au fost aduse la cunoștința martorilor N.I. și N.J., la aproximativ o jumătate de oră, după epuizarea conflictului, aflând că victima a fost lovită cu cuțitul de către inculpat. Relevantă, sub aspect probatoriu, este și declarația martorului C.E. care arată că a observat la inculpat un cuțit iar în momentul în care a fost întrebat de martorul N.N. la ce-l folosește, inculpatul i-a răspuns că „o să vadă el”. Lungimea cuțitului a fost apreciată de martor la aproximativ 20 centimetri, iar ulterior, martorul a aflat că inculpatul a lovit partea vătămată. Aceleași aspecte sunt confirmate și de martorul N.N., observând că inculpatul ținea cuțitul în buzunarul de la pantaloni, iar seara a fost văzut de sora părții vătămate spunându-i că victima „a fost tăiată”.

Declarațiile martorilor se coroborează cu declarațiile părții vătămate care, în mod constant a arătat că inculpatul este cel care l-a lovit cu cuțitul, iar în ziua respectivă nu a mai avut vreun conflict cu vreo altă persoană. Din analiza procesului-verbal de cercetare la fața locului rezultă că organele de poliție, în prezența martorilor asistenți au ridicat cuțitul, corp delict, găsit pe marginea drumului în apropierea locuinței lui S.D., iar din locuința părții vătămate au fost ridicate mai multe obiecte de îmbrăcăminte, inclusiv o geacă care prezenta în partea din spate o tăietură. Pe partea interioară s-a constatat o pată de culoare brun roșcată. De asemenea, a fost ridicată și o urmă biologică, de pe regiunea digito-palmară a mâinii drept și de pe degetul mic al mâinii drepte a inculpatului P.C.A.

Împrejurarea că în cauză nu s-a efectuat o expertiză prin care să se stabilească proveniența urmelor de sânge găsite pe geaca victimei, respectiv identificarea impresiunilor digitale nu înfrânge conținutul proceselor-verbale invocate anterior, probe care sunt analizate în contextul întregului material probatoriu și care, în ansamblul lor îl indică pe inculpat ca fiind autorul faptei. Ca atare, nu se poate însuși apărarea inculpatului, aceasta fiind nefondată, probele administrate demonstrând fără dubiu, vinovăția inculpatului. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, se constată că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind condamnat anterior prin sentința penală nr. 173/2001 a Tribunalului Mehedinți, la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, ceea ce a atras reținerea dispozițiilor art. 176 lit. c) C. pen., respectiv art. 37 lit. b) C. pen.

Având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei coroborat cu atitudinea sa procesuală și cu tendința spre săvârșirea unor acte de voință, Înalta Curte apreciază că pedeapsa nu poate fi redusă. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 16 din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 385 17 alin. (4), art. 383 alin. (2), art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 26 decembrie 2012 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 16 din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 26 decembrie 2011 la 13 mai 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2013.