ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3365/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3365/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea

adresată D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău și înaintată spre competentă

soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și înregistrată la nr.

624/P/2011, petentul S.V., a solicitat efectuarea de cercetări față executorul

judecătoresc B.E., precum și față de avocatul Ș.D., pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată prev. și ped. de art.

246 cu referire la art. 248 C. pen., înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2)

C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., uz

de fals prev. de art. 219 C. pen., amenințare prev. de art. 193 alin. (1) C.

pen., nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 291 C. pen.,

asociere pentru săvârșire de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.

Prin plângerea

adresată D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău și înaintată spre competentă

soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, S.I.V. susține

următoarea situație de fapt față de B.E., executor judecătoresc, și Ș.D.,

avocat în cadrul Baroului Bacău:

Prin sentința civilă

nr. 1432/D/2010 pronunțată în Dosarul nr. 6496/110/2008 al Tribunalului Bacău,

i s-au recunoscut petentului S.I.V. și altor persoane drepturi bănești. A fost

obligată pârâta SC P. SA, să plătească reclamanților drepturi bănești ce urmau

a fi actualizate de la data scadenței la data plății efective.

În Dosarul nr.

6496/110/2008 al Tribunalului Bacău, a fost reprezentat de avocat Ș.D. căruia

i-a plătit onorariul în sumă de 50 RON fără a-i elibera chitanță pentru această

sumă de bani.

Ulterior, avocatul Ș.D.

a formulat cerere pentru executare silită la B.E.J. B.E. cu sediul în Moinești,

fără a avea aprobarea sa. Cererea de executare silită a fost semnată de avocat Ș.D.

în locul său.

Petentul precizează că

a solicitat informații și l-a atenționat și prin scrisoare recomandată pe executorul

judecătoresc să pună în executare hotărârea judecătorească, dar acesta a refuzat

comunicându-i prin adresa din 11 aprilie 2011 să se prezinte la sediul biroului

pentru clarificarea conținutului plângerii.

Mențiunea din această

adresă, respectiv că în cazul în care nu se va prezenta va sesiza organele de cercetare

penală militare, petentul o apreciază ca pe o amenințare la adresa sa.

Executorul judecătoresc

a recuperat în contul creanței suma de 2.190 RON potrivit recipisei de consemnare

din 11 mai 2011, deși din verificările efectuate ulterior a constatat că SC O.P.

SA era debitoare cu suma de 5.613,41 RON.

S.I.V. a anexat „un tabel

nominal cu reclamanții din Dosarul nr. 6496/110/2008” în care, la poziția 22, figurează

cu suma de 5.613,41 RON.

S.I.V. apreciază că „a

fost înșelat (...) de grupul infracțional organizat format din avocat și executor

judecătoresc și consideră că executorul judecătoresc B.E. și respectiv avocat

Ș.D. au săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de

art. 246 cu ref. la art. 248 C. pen., înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1),

(2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C.

pen., uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., amenințare, prev. de art. 193

alin. (1) C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271

C. pen., asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1)

C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Bacău, prin ordonanța din data de 23 februarie 2012, dată în Dosarul

nr. 624/P/2011, a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.E. - executor judecătoresc

și Ș.D. - avocat - sub aspectul săvârșiri infracțiunilor de abuz în serviciu în

formă calificată, prev. de art. 246 cu ref. la art. 248 C. pen., înșelăciune, prev.

de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., fals în scrisuri sub semnătură privată, prev.

de art. 290 C. pen., uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., amenințare, prev. de

art. 193 alin. (1) C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de

art. 271 C. pen., asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323

alin. (1) C. pen. aplic. art. 33 lit. a) C. pen., deoarece aceste fapte nu există.

Totodată, a dispus disjungerea

cauzei și declinarea competenței de soluționare privind pe S.I.V., pentru efectuarea

de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de denunțare calomnioasă și

tentativă la înșelăciune, prev. de art. 259 C. pen. și art. 20 rap. la art. 215

alin. (1) C. pen. în favoarea Parchetului Militar lași.

Împotriva acestei rezoluții,

petentul a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău, care a fost respinsă prin rezoluția nr. 195/II/2/2012.

Nemulțumit de soluțiile

pronunțate, petentul, în conformitate cu prevederile art. 278

1

C.

proc. pen., s-a adresat cu plângere penală instanței de judecată, respectiv Curții

de Apel Bacău, cauza fiind înregistrată sub nr. 339/32/2012, solicitând următoarele:

- desființarea rezoluției

nr. 195/II din 28 martie 2012 și ordonanței din data de 23 februarie 2012, pronunțată

de procurorul P.V., restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bacău în vederea continuării cercetărilor față de cei 2 învinuiți, de fapt să se

facă cercetări cu adevărat față de aceștia în conformitate cu prevederile C.

proc. pen. și nu apărarea lor penală pentru săvârșirea infracțiunilor menționate

în plângerea inițială;

- disjungerea cauzei și

declinarea competenței de soluționare privind pe P.V. - procuror în cadrul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor - fapta prevăzută

și pedepsită de art. 246 C. pen., favorizarea infractorilor - fapta prevăzută

și pedepsită de art. 264 C. pen. și denunțare calomnioasă - fapta prevăzută și pedepsită

de art. 259 C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru motivele absolut întemeiate pe care le voi arăta mai jos;

- continuarea cercetărilor

în ceea ce îl privește pe numitul B.E. și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

denunțare calomnioasă,

faptă prevăzută și pedepsită de art. 259 C. pen.

Petentul a susținut că

atât prin rezoluția, cât și prin ordonanța sus-menționată, se demonstrează încă

o dată, dacă mai era nevoie, că cei doi reprezentanți ai Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău nu au făcut altceva decât să apere pe cei doi infractori și

să-i încalce, în mod grosolan, drepturi elementare prevăzute de legile țării, de

Constituția României și de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale.

Referitor la plângerea

sa formulată împotriva ordonanței, a arătat că aceasta a fost primită la Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Bacău pe data de 27 martie 2012, iar rezoluția procurorului

general este pronunțată pe data de 28 martie 2012, ceea ce denotă nu numai că acesta

nu a lecturat plângerea subsemnatului, ba mai mult nici nu a cercetat lucrările

dosarului, pentru că practic nici nu avea timp să facă acest lucru în mai puțin

de o zi.

Petentul a susținut că

din analiza ordonanței, rezultă că procurorul se contrazice singur de la un paragraf

la altul, motivează doar pe susținerile celor doi învinuiți pe care i-a audiat consultându-se

cu aceștia, el fiind exclus total de la faza de cercetare penală, nedându-i-se posibilitatea

de a da declarație în calitatea de parte vătămată și de a prezenta probe suplimentare.

Astfel, nu i s-a dat posibilitatea

să prezinte adresa din 01 februarie 2012 prin care Corpul de Control al Ministerului

Justiției i-a făcut cunoscut că „s-au efectuat verificări cu privire la activitatea

executorului judecătoresc B.E. și s-au constatat deficiențe în ce privește calitatea

actelor și lucrărilor acestuia, motiv pentru care Colegiul Director al Camerei Executorilor

Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Bacău a exercitat acțiunea disciplinară

împotriva executorului judecătoresc pentru săvârșirea abaterii disciplinare „întârzierea

sistematică și neglijentă în efectuarea lucrărilor”, prevăzută de art. 47 lit. e)

din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată.

Totodată, petentul a făcut

mai multe precizări, la motivarea de către procuror a ordonanței sus-menționate

și anume în legătură cu conținutul scrisorii recomandate privind somarea executorului

judecătoresc în virarea sumelor ce i se cuveneau, concluzionând că cererea de executare

a fost întocmită în lipsa și fără acordul său; precizări cu privire la numărul real

de reclamanți, corectând numărul acestora, de la 23 la 25; imputarea procurorului

a faptului că a reluat fraze întregi din afirmațiile învinuitului avocat Ș.D., fără

a fi verificată veridicitatea acestora; neverificarea de către procuror a susținerii

sale că a achitat avocatului la fel ca și ceilalți reclamanți câte 50 RON, pentru

care însă nu a primit nici o chitanță și nici nu s-a încheiat contract de asistență

juridică. Mai mult decât atât, procurorul în scopul favorizării infractorului, a

luat de bună afirmația acestuia, respectiv că petentul că nu i-a achitat suma de

bani reprezentând onorariul de avocat și că avocatul a achitat din banii lui aceasta

suma, eliberând chitanța din 15 septembrie 2010, în aceasta chitanță figurând eu

plus alte 3 persoane, consemnându-se primirea sumei de 400 RON reprezentând onorariul

de avocat în Dosarul nr. 6496/110/2008. Critică aceste afirmații, arătând că pentru

un dosar din 2008 avocatul a tăiat o chitanța pe data de 15 septembrie 2010 și,

mai mult, această chitanța nu are nici o serie și nici un număr. În pofida faptului

ca acestea sunt documente fiscale cu regim special și personalizate, susține că

nu a primit nici o copie după nici o chitanță, ori orice contract de asistență juridică

se încheie în mod individual, pentru fiecare petent în parte, eliberarea chitanței

se face tot în mod individual pentru fiecare petent în dublu exemplar din care unul

se înmânează petentului.

Petentul susține, de asemenea,

că nu a apelat la acest avocatul Ș.D. să înainteze dosarul spre executare, așa cum

de altfel s-a întâmplat și cu ceilalți reclamanți din același dosar, arătând că

împuternicirea avocațială are un număr, dar nu are nicio dată înscrisă pe ea, iar

pretinsul contract de asistență juridică are înscris anul 2008, dar nu are specificată

ziua, luna, așa cum este normal să se specifice.

Cât privește cererea de

executare, aceasta nu a fost făcută în prezența sa, și pe cale de consecință, nu

avea cum să fie semnată de petent, procurorul luând de bune numai afirmațiile infractorilor

reclamați, fără să țină cont de realitate, în scopul vădit de a-i proteja pe cei

doi infractori.

Cât privește raportul

de constatare tehnico-științifică grafică din 09 februarie 2012 de către Serviciul

Criminalistic din cadrul I.P.J. Bacău, prin care s-a stabilit că scrisul ce completează

împuternicirea avocațială a fost executat de către avocatul Ș.D., iar semnătura

de la rubrica „forma de exercitare a profesiei - prin avocat a fost executată tot

de către acesta, iar semnătura de la rubrica „client/reprezentant” a fost executată

de către S.I.V.”, susține că nu poate fi luat în seamă, întrucât nu a fost anunțat

de către procuror, despre intenția de a dispune în cauză efectuarea unui raport

de expertiza grafologică. Nu numai că nu am fost anunțat, ba mai mult a fost ignorat

total de acesta în tot timpul efectuării cercetărilor. Totodată, susține și faptul

că la întocmirea unui raport de constatare tehnico-științifică grafică este obligatoriu

să fie prezentă persoana al cărei scris sau semnătură se expertizează, că aceasta

trebuie să dea proba de scris sau de semnătură în mai multe poziții, de exemplu

stând în picioare, stând pe scaun etc. Pentru acest motiv, amenință că va sesiza

Ministrul de Interne pentru a se verifica cine se face responsabil de săvârșirea

acestui abuz prin întocmirea unui raport de constatare tehnico-științifică grafică

fără să se respecte procedurile legale, așa cum a arătat mai sus, și să se ia măsuri

în consecință.

A mai criticat ordonanța

și pentru faptul că în conținutul său s-a susținut că „calculul a fost efectuat

de SC P. SA în raport de perioada lucrată de fiecare reclamant, respectiv și S.I.V.”

întrebând de ce nu i s-a adus la cunoștința modul de calcul dacă totul este transparent?

Fiind calculul unor drepturi bănești care i se cuveneau atât lui, cât și celorlalte

părți din aceasta hotărâre, dacă se afirmă că s-a făcut executarea corectă, de ce

i se ascund și se refuză cu obstinație să i se prezinte aceste calcule? În altă

ordine de idei de ce reclamanți din același dosar, pentru aceleași perioade lucrate,

cu aceleași sume trecute în tabelul de calcul aflat la dosar au încasat de la executor

sume diferite, criticând în continuarea modul de calcul a sumelor ce i se cuveneau.

În concluzie, petentul

susține că ordonanța este dată de procuror ca răzbunare la faptul că a avut marea

îndrăzneală, să reclame un avocat și un executor, și, mai mult să reclam la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție tergiversarea instrumentării plângerii

mele penale.

Pentru soluționarea plângerii,

Curtea a solicitat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, atât dosarul

de urmărire penală nr. 624/P/2011, cât și rezoluția nr. 195/II/2/2012.

Analizând soluțiile date

de procuror în raport de motivele plângerii, Curtea constată că Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Bacău, a reținut în rezoluțiile atacate, o situație de fapt

corespunzătoare probelor administrate și în mod corect a adoptat o soluție de netrimitere

în judecată a intimaților, întrucât faptele nu există, soluția fiind legală și temeinică,

astfel încât plângerea urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente, Curtea

însușind-și în totalitate motivarea procurorului.

Prin sentința civilă

nr. 1432/D/2010 pronunțată în Dosarul nr. 6496/110/2008 a Tribunalului Bacău, a

fost admisă acțiunea formulată de către S.I.V. și alte persoane (foști angajați

ai SC P. SA) prin mandatar avocat Ș.D. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, având

ca obiect „drepturi bănești”.

A fost obligată pârâta

să plătească reclamanților, în funcție de perioada în care au avut calitatea de

salariați, ajutorul material reprezentând contravaloarea cotei de gaze naturale,

respectiv 4.000 m.c. pentru anii 2005-2006 și a suplimentării salariale reprezentând

aprovizionarea de toamnă - iarnă ce se acordă în luna octombrie a fiecărui an, în

cuantum de un salariu minim la nivel de ramură, pentru perioada 2005-2007, drepturi

bănești ce vor fi actualizate de la data scadenței la data plății efective.

Avocat Ș.D. în declarația

dată, precizează că a fost rugat de către reclamantul S.I.V. să-l reprezinte alături

de alte 23 de persoane în procesul ce a format obiectul Dosarului nr. 6496/110/2008

al Tribunalului Bacău privind „drepturi bănești” în contradictoriu cu pârâta SC

P. SA.

Deoarece îl cunoștea,

avocat Ș.D. a acceptat acest fapt urmând ca reclamantul S.I.V. să-i plătească suma

de 100 RON reprezentând onorariu de avocat.

Acesta din urmă nu a mai

achitat suma de bani reprezentând onorariu de avocat - în aceste condiții avocat

Ș.D. achitând el pentru reclamant această sumă de bani și eliberând chitanța din

15 septembrie 2010. În această chitanță figurează S.I.V. alături de alte 3 persoane

și se consemnează primirea sumei de 400 RON reprezentând „onorariu avocat în Dosarul

nr. 6496/110/2008”.

La solicitarea reclamantului

S.I.V., avocat Ș.D. a acceptat să întocmească și formele de executare silită a hotărârii

judecătorești către B.E.J. B.E.

Avocat Ș.D. a eliberat

împuternicirea avocațială prin care a fost împuternicit de S.I.V. ca în baza contractului

de asistență juridică să „redacteze formele de executare silită și să-l reprezinte

în fața B.E.J. B.E.”.

Această împuternicire

avocațială a fost completată de către avocat în prezența reclamantului S.I.V., acesta

semnând la rubrica „client reprezentat”.

Cererea de executare silită

înregistrată sub nr. 744/2011, la B.E.J. B.E., a fost completată de avocat Ș.D.

fiind semnată de către acesta precum și de S.I.V.

La dosarul de executare

silită mai există o declarație din 12 mai 2011 prin care S.I.V. a luat la cunoștință

că din suma datorată de SC O.P. SA, potrivit sentinței civile nr. 1432/2010 au fost

reținute la sursă urmând a fi achitate la bugetul statului anumite taxe și contribuții.

În cauză a fost efectuat

raportul de constatare tehnico-științifică grafică din 09 februarie 2012 de către

Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Bacău.

Prin acest raport de constatare

tehnico-științifică s-a stabilit că scrisul ce completează împuternicirea avocațială

a fost executat de către avocatul Ș.D., iar semnătura de la rubrica „forma de exercitare

a profesiei - prin avocat” a fost executată tot de către acesta. Semnătura de la

rubrica „client/reprezentant” a fost executată de către S.I.V.

Scrisul ce completează

cererea adresată executorului judecătoresc din data de 12 mai 2011 a fost executat

de către Ș.D., iar semnătura de la rubrica „semnătură” a fost executată de către

numitul S.I.V.

Referitor la săvârșirea

faptelor de abuz în serviciu în formă calificată și înșelăciune reclamate de către

S.I.V.

Reclamantul S.I.V. a susținut

faptul că executorul judecătoresc a pus în executare hotărârea judecătorească pentru

o sumă mai mică decât cea datorată de debitorul SC O.P. SA, în acest sens reclamantul

a anexat la plângerea formulată „un tabel nominal” din Dosarul nr. 6496/110/2008

al Tribunalului Bacău în care este menționat cu suma de 5.613,41 RON.

Prin sentința civilă nr.

1432/D/2010 a Tribunalului Bacău a fost obligată pârâta SC P. SA să plătească reclamanților,

printre care și S.I.V., în funcție de perioada în care au avut calitatea de salariați,

anumite drepturi bănești ce vor fi actualizate de la data scadenței la data plății

efective.

Calculul a fost efectuat

de SC P. SA în raport de perioada lucrată de fiecare reclamant, respectiv și S.I.V.

Din suma cuvenită de 3.944

RON (ce a fost actualizată în raport cu rata inflației) au fost reținute, pentru

a fi achitate la bugetul de stat, taxele și contribuțiile obligatorii (contribuția

de asigurări sociale, contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj, etc.), fapt

ce a fost adus la cunoștință de către executorul judecătoresc potrivit declarației

semnate de S.I.V.

Potrivit statului de plată

SC O.P. SA a virat B.E.J. B.E., în două rânduri, suma de 2.190 RON fiind consemnată

la C. Bank prin recipisa din 11 mai 2011 și respectiv 452 RON ce a fost consemnată

prin recipisa din 30 mai 2011.

Aceste recipise au fost

înmânate numitului S.I.V. ce a ridicat aceste sume de bani de la R. Bank.

După cum s-a menționat,

avocat Ș.D. a emis chitanța din 15 septembrie 2009 de plată a onorariului și pentru

S.I.V. deși acesta nu achitase această sumă de 100 RON.

Petentul S.I.V. a susținut

că executorul judecătoresc a săvârșit infracțiunea de amenințare constând în faptul

că prin adresa din 11 aprilie 2011 i-a pus în vedere să se prezinte la sediul biroului

pentru a clarifica o plângere depusă de acesta, atenționându-l că în caz contrar

va fi nevoit să sesizeze organele de cercetare penală.

Referitor la acest fapt,

executorul judecătoresc B.E. a precizat că în luna aprilie 2011, S.I.V. s-a prezentat

la acest birou și a solicitat să-i restituie și o altă recipisă în sumă de 9.044

RON ce i s-ar fi cuvenit ca despăgubiri stabilite printr-o altă hotărâre judecătorească

la care ar fi fost obligată SC P. SA.

Prin sentința civilă

nr. 1336/D din 10 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 7221/110/2008 al Tribunalului

Bacău, a fost admisă acțiunea formulată de mai mulți reclamanți în contradictoriu

cu SC P. SA având ca obiect „drepturi bănești”. Între reclamanți figurează și o

persoană cu numele de S.I.V.

Executorul judecătoresc

a verificat și a constatat că identitatea persoanei menționată în sentința civilă

nr. 1336/D/2010 este alta decât a reclamantului S.I.V. (fiind doar coincidență de

nume).

Astfel, S.G.V., care a

solicitat primirea recipisei din 04 aprilie 2011 prin care era consemnată suma de

9.044 RON, are un alt domiciliu, un alt C.N.P. față de reclamant.

Pentru a lămuri aceste

aspecte, executorul judecătoresc a trimis adresa reclamantului S.I.V.

Executorul judecătoresc

a respectat dispozițiile legale cu ocazia punerii în executare a sentinței civile

nr. 1432/D/2010 a Tribunalului Bacău.

Avocat Ș.D. nu a primit

nici o sumă de bani, respectiv onorariu de avocat pentru redactarea formelor de

executare din suma primită cu titlul de drepturi bănești de către S.I.V. de la SC

P. SA, potrivit hotărârii ce a fost pusă în executare.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că atât executorul judecătoresc, cât și avocatul și-au exercitat

activitatea în conformitate cu legislația specifică în vigoare, aceștia nefăcându-se

vinovați de faptele reclamate de către petent.

Cât privește criticile

formulate de către petent că nu a fost audiat în calitate de parte vătămată, acestea

sunt nefondate, întrucât în faza actelor premergătoare, C. proc. pen. stabilește

că nu este obligatorie audierea părților, acestea putând depune memorii și cereri,

administrarea de probe făcându-se odată cu începerea urmăririi penale.

Referitor la susținerile

modului ilegal de efectuare a constatării tehnico-științifice, sunt neîntemeiate,

întrucât potrivit art. 113 C. proc. pen., organul de urmărire penală care dispune

efectuarea acesteia, stabilește obiectul, formulează întrebările la care trebuie

să se răspundă și termenul la care urmează a fi efectuată lucrarea. Constatarea

tehnico-științifică se efectuează asupra materialelor și datelor puse la dispoziție

sau indicate de organul de urmărire penală.

Cât privește cauzele privind

infracțiunile de fals în înscrisuri, organul de urmărire penală poate prezenta scripte

de comparație, fiind opțională dispoziția ca persoana în cauză să prezinte o piesă

scrisă de mâna sa.

Criticile formulate de

petent cu privire la sumele datorate de către unitatea debitoare, componența acestora,

comparația cu sumele datorate altor persoane în situații similare nu pot forma obiectul

unei plângeri penale, ci puteau constitui motive pentru formularea unei contestații

la executare, în materie civilă,putându-se solicita efectuarea unei expertize contabile

care să clarifice toate aspectele invocate. Executorul, după încuviințarea executării

de către instanța de judecată, a executat sumele comunicate de către unitatea debitoare

respectiv calculate de către SC P. SA acesta nefăcându-se vinovat de comiterea vreunei

fapte penale. Faptul că în activitatea executorului judecătoresc s-au constatat

deficiențe în ce privește calitatea actelor și lucrărilor acestuia de către Ministerul

Justiției, nu înseamnă că aceste fapte au îmbrăcat o formă infracțională, în condițiile

în care acest minister poate exercita doar un control administrativ asupra activității

executorilor judecătorești, putând dispune măsuri în consecință. Referitor la nemulțumirile

petentului referitoare la cuantumul creanței în raport cu debitoarea SC O.P. SA,

rezultate din titlul executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 1432/D/2010

a Tribunalului Bacău, și Ministerul Justiției se pronunță că se pot valorifica numai

pe calea contestației la executare, cu respectarea condițiilor și termenelor prevăzute

de dispozițiile legale.

Cât privește acuzațiile

către avocatul Ș.D., acestea au fost înlăturate în mod corect pe baza raportului

de constatare tehnico-științifică grafologică, efectuat cu respectarea prevederilor

legale.

Prin sentința penală

nr. 71 din 21 mai 2012, Curtea de Apel Bacău, secția penală, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul

S.V. împotriva ordonanței din data de 23 februarie 2012 dată de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 624/P/2011 și confirmată prin rezoluția

nr. 195/II/2/2012 din 28 martie 2012 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău.

A menținut rezoluția atacată.

A disjuns capătul de cerere

privind plângerea penală formulată împotriva procurorului P.V. de la Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Bacău, pe care a înaintat-o spre competentă soluționare

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs petentul S.V., recurs care a fost motivat în scris (Dosar nr.

339/32/2012).

Recursul este inadmisibil.

Examinând actele și lucrările

dosarului prin prisma dispozițiilor Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru

accelerarea soluționării proceselor publicată în M. Of. al României, Partea I,

nr. 714/26.10.2010, cu referire la art. 278

1

alin. (10) și (13) C.

proc. pen., constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor

art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. „nemodificat”, hotărârea judecătorului

pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror,

de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale,

precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.

Potrivit alin. (13) al

aceluiași articol „plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent”.

Prin Legea nr. 202/2010,

la art. 278

1

alin. (10) și (13) C. proc. pen. s-au modificat în sensul

că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă”.

Raportat la dispozițiile

art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, potrivit cărora hotărârile pronunțate

în cauzele penale, înainte de intrarea în vigoare a legii rămân supuse căilor de

atac, motivelor și termenelor prevăzute de lege sub care a început procesul, precum

și la faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 25 mai 2012, deci

ulterior intrării în vigoare a legii sus-menționate (25 noiembrie 2010) constată

că recursul petentului este declarat împotriva unei hotărâri definitive.

Așa fiind, văzând dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu referire la

art. 385

1

C. proc. pen., urmează a se respinge ca inadmisibil recursul

declarat de petentul S.V. împotriva sentinței penale nr. 71 din 21 mai 2012 a Curții

de Apel Bacău, secția penală.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a obliga recurentul petent la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul S.V. împotriva sentinței penale

nr. 71 din data de 21 mai 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată

în Dosarul nr. 339/32/2012.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi, 19 octombrie 2012.