ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3365/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău și înaintată spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și înregistrată la nr. 624/P/2011, petentul S.V., a solicitat efectuarea de cercetări față executorul judecătoresc B.E., precum și față de avocatul Ș.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată prev. și ped. de art. 246 cu referire la art. 248 C. pen., înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., uz de fals prev. de art. 219 C. pen., amenințare prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 291 C. pen., asociere pentru săvârșire de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.

Prin plângerea adresată D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău și înaintată spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, S.I.V. susține următoarea situație de fapt față de B.E., executor judecătoresc, și Ș.D., avocat în cadrul Baroului Bacău: Prin sentința civilă nr. 1432/D/2010 pronunțată în Dosarul nr. 6496/110/2008 al Tribunalului Bacău, i s-au recunoscut petentului S.I.V. și altor persoane drepturi bănești. A fost obligată pârâta SC P. SA, să plătească reclamanților drepturi bănești ce urmau a fi actualizate de la data scadenței la data plății efective. În Dosarul nr. 6496/110/2008 al Tribunalului Bacău, a fost reprezentat de avocat Ș.D. căruia i-a plătit onorariul în sumă de 50 RON fără a-i elibera chitanță pentru această sumă de bani.

Ulterior, avocatul Ș.D. a formulat cerere pentru executare silită la B.E.J. B.E. cu sediul în Moinești, fără a avea aprobarea sa. Cererea de executare silită a fost semnată de avocat Ș.D. în locul său. Petentul precizează că a solicitat informații și l-a atenționat și prin scrisoare recomandată pe executorul judecătoresc să pună în executare hotărârea judecătorească, dar acesta a refuzat comunicându-i prin adresa din 11 aprilie 2011 să se prezinte la sediul biroului pentru clarificarea conținutului plângerii. Mențiunea din această adresă, respectiv că în cazul în care nu se va prezenta va sesiza organele de cercetare penală militare, petentul o apreciază ca pe o amenințare la adresa sa. Executorul judecătoresc a recuperat în contul creanței suma de 2.190 RON potrivit recipisei de consemnare din 11 mai 2011, deși din verificările efectuate ulterior a constatat că SC O.P.

SA era debitoare cu suma de 5.613,41 RON. S.I.V. a anexat „un tabel nominal cu reclamanții din Dosarul nr. 6496/110/2008” în care, la poziția 22, figurează cu suma de 5.613,41 RON. S.I.V. apreciază că „a fost înșelat (...) de grupul infracțional organizat format din avocat și executor judecătoresc și consideră că executorul judecătoresc B.E. și respectiv avocat Ș.D. au săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246 cu ref. la art. 248 C. pen., înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., amenințare, prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 C. pen., asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin ordonanța din data de 23 februarie 2012, dată în Dosarul nr. 624/P/2011, a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.E. - executor judecătoresc și Ș.D. - avocat - sub aspectul săvârșiri infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246 cu ref. la art. 248 C. pen., înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., fals în scrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., amenințare, prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 C. pen., asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.

aplic. art. 33 lit. a) C. pen., deoarece aceste fapte nu există. Totodată, a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare privind pe S.I.V., pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de denunțare calomnioasă și tentativă la înșelăciune, prev. de art. 259 C. pen. și art. 20 rap. la art. 215 alin. (1) C. pen. în favoarea Parchetului Militar lași. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care a fost respinsă prin rezoluția nr. 195/II/2/2012. Nemulțumit de soluțiile pronunțate, petentul, în conformitate cu prevederile art. 278 1 C. proc.

pen., s-a adresat cu plângere penală instanței de judecată, respectiv Curții de Apel Bacău, cauza fiind înregistrată sub nr. 339/32/2012, solicitând următoarele: - desființarea rezoluției nr. 195/II din 28 martie 2012 și ordonanței din data de 23 februarie 2012, pronunțată de procurorul P.V., restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în vederea continuării cercetărilor față de cei 2 învinuiți, de fapt să se facă cercetări cu adevărat față de aceștia în conformitate cu prevederile C. proc. pen. și nu apărarea lor penală pentru săvârșirea infracțiunilor menționate în plângerea inițială; - disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare privind pe P.V.

- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor - fapta prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., favorizarea infractorilor - fapta prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen. și denunțare calomnioasă - fapta prevăzută și pedepsită de art. 259 C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru motivele absolut întemeiate pe care le voi arăta mai jos; - continuarea cercetărilor în ceea ce îl privește pe numitul B.E. și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 259 C. pen.

Petentul a susținut că atât prin rezoluția, cât și prin ordonanța sus-menționată, se demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că cei doi reprezentanți ai Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nu au făcut altceva decât să apere pe cei doi infractori și să-i încalce, în mod grosolan, drepturi elementare prevăzute de legile țării, de Constituția României și de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Referitor la plângerea sa formulată împotriva ordonanței, a arătat că aceasta a fost primită la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău pe data de 27 martie 2012, iar rezoluția procurorului general este pronunțată pe data de 28 martie 2012, ceea ce denotă nu numai că acesta nu a lecturat plângerea subsemnatului, ba mai mult nici nu a cercetat lucrările dosarului, pentru că practic nici nu avea timp să facă acest lucru în mai puțin de o zi.

Petentul a susținut că din analiza ordonanței, rezultă că procurorul se contrazice singur de la un paragraf la altul, motivează doar pe susținerile celor doi învinuiți pe care i-a audiat consultându-se cu aceștia, el fiind exclus total de la faza de cercetare penală, nedându-i-se posibilitatea de a da declarație în calitatea de parte vătămată și de a prezenta probe suplimentare. Astfel, nu i s-a dat posibilitatea să prezinte adresa din 01 februarie 2012 prin care Corpul de Control al Ministerului Justiției i-a făcut cunoscut că „s-au efectuat verificări cu privire la activitatea executorului judecătoresc B.E.

și s-au constatat deficiențe în ce privește calitatea actelor și lucrărilor acestuia, motiv pentru care Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Bacău a exercitat acțiunea disciplinară împotriva executorului judecătoresc pentru săvârșirea abaterii disciplinare „întârzierea sistematică și neglijentă în efectuarea lucrărilor”, prevăzută de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată.

Totodată, petentul a făcut mai multe precizări, la motivarea de către procuror a ordonanței sus-menționate și anume în legătură cu conținutul scrisorii recomandate privind somarea executorului judecătoresc în virarea sumelor ce i se cuveneau, concluzionând că cererea de executare a fost întocmită în lipsa și fără acordul său; precizări cu privire la numărul real de reclamanți, corectând numărul acestora, de la 23 la 25; imputarea procurorului a faptului că a reluat fraze întregi din afirmațiile învinuitului avocat Ș.D., fără a fi verificată veridicitatea acestora; neverificarea de către procuror a susținerii sale că a achitat avocatului la fel ca și ceilalți reclamanți câte 50 RON, pentru care însă nu a primit nici o chitanță și nici nu s-a încheiat contract de asistență juridică.

Mai mult decât atât, procurorul în scopul favorizării infractorului, a luat de bună afirmația acestuia, respectiv că petentul că nu i-a achitat suma de bani reprezentând onorariul de avocat și că avocatul a achitat din banii lui aceasta suma, eliberând chitanța din 15 septembrie 2010, în aceasta chitanță figurând eu plus alte 3 persoane, consemnându-se primirea sumei de 400 RON reprezentând onorariul de avocat în Dosarul nr. 6496/110/2008. Critică aceste afirmații, arătând că pentru un dosar din 2008 avocatul a tăiat o chitanța pe data de 15 septembrie 2010 și, mai mult, această chitanța nu are nici o serie și nici un număr.

În pofida faptului ca acestea sunt documente fiscale cu regim special și personalizate, susține că nu a primit nici o copie după nici o chitanță, ori orice contract de asistență juridică se încheie în mod individual, pentru fiecare petent în parte, eliberarea chitanței se face tot în mod individual pentru fiecare petent în dublu exemplar din care unul se înmânează petentului. Petentul susține, de asemenea, că nu a apelat la acest avocatul Ș.D. să înainteze dosarul spre executare, așa cum de altfel s-a întâmplat și cu ceilalți reclamanți din același dosar, arătând că împuternicirea avocațială are un număr, dar nu are nicio dată înscrisă pe ea, iar pretinsul contract de asistență juridică are înscris anul 2008, dar nu are specificată ziua, luna, așa cum este normal să se specifice.

Cât privește cererea de executare, aceasta nu a fost făcută în prezența sa, și pe cale de consecință, nu avea cum să fie semnată de petent, procurorul luând de bune numai afirmațiile infractorilor reclamați, fără să țină cont de realitate, în scopul vădit de a-i proteja pe cei doi infractori. Cât privește raportul de constatare tehnico-științifică grafică din 09 februarie 2012 de către Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Bacău, prin care s-a stabilit că scrisul ce completează împuternicirea avocațială a fost executat de către avocatul Ș.D., iar semnătura de la rubrica „forma de exercitare a profesiei - prin avocat a fost executată tot de către acesta, iar semnătura de la rubrica „client/reprezentant” a fost executată de către S.I.V.”, susține că nu poate fi luat în seamă, întrucât nu a fost anunțat de către procuror, despre intenția de a dispune în cauză efectuarea unui raport de expertiza grafologică.

Nu numai că nu am fost anunțat, ba mai mult a fost ignorat total de acesta în tot timpul efectuării cercetărilor. Totodată, susține și faptul că la întocmirea unui raport de constatare tehnico-științifică grafică este obligatoriu să fie prezentă persoana al cărei scris sau semnătură se expertizează, că aceasta trebuie să dea proba de scris sau de semnătură în mai multe poziții, de exemplu stând în picioare, stând pe scaun etc. Pentru acest motiv, amenință că va sesiza Ministrul de Interne pentru a se verifica cine se face responsabil de săvârșirea acestui abuz prin întocmirea unui raport de constatare tehnico-științifică grafică fără să se respecte procedurile legale, așa cum a arătat mai sus, și să se ia măsuri în consecință.

A mai criticat ordonanța și pentru faptul că în conținutul său s-a susținut că „calculul a fost efectuat de SC P. SA în raport de perioada lucrată de fiecare reclamant, respectiv și S.I.V.” întrebând de ce nu i s-a adus la cunoștința modul de calcul dacă totul este transparent? Fiind calculul unor drepturi bănești care i se cuveneau atât lui, cât și celorlalte părți din aceasta hotărâre, dacă se afirmă că s-a făcut executarea corectă, de ce i se ascund și se refuză cu obstinație să i se prezinte aceste calcule? În altă ordine de idei de ce reclamanți din același dosar, pentru aceleași perioade lucrate, cu aceleași sume trecute în tabelul de calcul aflat la dosar au încasat de la executor sume diferite, criticând în continuarea modul de calcul a sumelor ce i se cuveneau.

În concluzie, petentul susține că ordonanța este dată de procuror ca răzbunare la faptul că a avut marea îndrăzneală, să reclame un avocat și un executor, și, mai mult să reclam la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție tergiversarea instrumentării plângerii mele penale. Pentru soluționarea plângerii, Curtea a solicitat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, atât dosarul de urmărire penală nr. 624/P/2011, cât și rezoluția nr. 195/II/2/2012. Analizând soluțiile date de procuror în raport de motivele plângerii, Curtea constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a reținut în rezoluțiile atacate, o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate și în mod corect a adoptat o soluție de netrimitere în judecată a intimaților, întrucât faptele nu există, soluția fiind legală și temeinică, astfel încât plângerea urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente, Curtea însușind-și în totalitate motivarea procurorului.

Prin sentința civilă nr. 1432/D/2010 pronunțată în Dosarul nr. 6496/110/2008 a Tribunalului Bacău, a fost admisă acțiunea formulată de către S.I.V. și alte persoane (foști angajați ai SC P. SA) prin mandatar avocat Ș.D. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, având ca obiect „drepturi bănești”. A fost obligată pârâta să plătească reclamanților, în funcție de perioada în care au avut calitatea de salariați, ajutorul material reprezentând contravaloarea cotei de gaze naturale, respectiv 4.000 m.c. pentru anii 2005-2006 și a suplimentării salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă ce se acordă în luna octombrie a fiecărui an, în cuantum de un salariu minim la nivel de ramură, pentru perioada 2005-2007, drepturi bănești ce vor fi actualizate de la data scadenței la data plății efective.

Avocat Ș.D. în declarația dată, precizează că a fost rugat de către reclamantul S.I.V. să-l reprezinte alături de alte 23 de persoane în procesul ce a format obiectul Dosarului nr. 6496/110/2008 al Tribunalului Bacău privind „drepturi bănești” în contradictoriu cu pârâta SC P. SA. Deoarece îl cunoștea, avocat Ș.D. a acceptat acest fapt urmând ca reclamantul S.I.V. să-i plătească suma de 100 RON reprezentând onorariu de avocat. Acesta din urmă nu a mai achitat suma de bani reprezentând onorariu de avocat - în aceste condiții avocat Ș.D. achitând el pentru reclamant această sumă de bani și eliberând chitanța din 15 septembrie 2010. În această chitanță figurează S.I.V. alături de alte 3 persoane și se consemnează primirea sumei de 400 RON reprezentând „onorariu avocat în Dosarul nr. 6496/110/2008”.

La solicitarea reclamantului S.I.V., avocat Ș.D. a acceptat să întocmească și formele de executare silită a hotărârii judecătorești către B.E.J. B.E. Avocat Ș.D. a eliberat împuternicirea avocațială prin care a fost împuternicit de S.I.V. ca în baza contractului de asistență juridică să „redacteze formele de executare silită și să-l reprezinte în fața B.E.J. B.E.”. Această împuternicire avocațială a fost completată de către avocat în prezența reclamantului S.I.V., acesta semnând la rubrica „client reprezentat”. Cererea de executare silită înregistrată sub nr. 744/2011, la B.E.J. B.E., a fost completată de avocat Ș.D. fiind semnată de către acesta precum și de S.I.V. La dosarul de executare silită mai există o declarație din 12 mai 2011 prin care S.I.V.

a luat la cunoștință că din suma datorată de SC O.P. SA, potrivit sentinței civile nr. 1432/2010 au fost reținute la sursă urmând a fi achitate la bugetul statului anumite taxe și contribuții. În cauză a fost efectuat raportul de constatare tehnico-științifică grafică din 09 februarie 2012 de către Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Bacău. Prin acest raport de constatare tehnico-științifică s-a stabilit că scrisul ce completează împuternicirea avocațială a fost executat de către avocatul Ș.D., iar semnătura de la rubrica „forma de exercitare a profesiei - prin avocat” a fost executată tot de către acesta. Semnătura de la rubrica „client/reprezentant” a fost executată de către S.I.V. Scrisul ce completează cererea adresată executorului judecătoresc din data de 12 mai 2011 a fost executat de către Ș.D., iar semnătura de la rubrica „semnătură” a fost executată de către numitul S.I.V.

Referitor la săvârșirea faptelor de abuz în serviciu în formă calificată și înșelăciune reclamate de către S.I.V. Reclamantul S.I.V. a susținut faptul că executorul judecătoresc a pus în executare hotărârea judecătorească pentru o sumă mai mică decât cea datorată de debitorul SC O.P. SA, în acest sens reclamantul a anexat la plângerea formulată „un tabel nominal” din Dosarul nr. 6496/110/2008 al Tribunalului Bacău în care este menționat cu suma de 5.613,41 RON. Prin sentința civilă nr. 1432/D/2010 a Tribunalului Bacău a fost obligată pârâta SC P. SA să plătească reclamanților, printre care și S.I.V., în funcție de perioada în care au avut calitatea de salariați, anumite drepturi bănești ce vor fi actualizate de la data scadenței la data plății efective.

Calculul a fost efectuat de SC P. SA în raport de perioada lucrată de fiecare reclamant, respectiv și S.I.V. Din suma cuvenită de 3.944 RON (ce a fost actualizată în raport cu rata inflației) au fost reținute, pentru a fi achitate la bugetul de stat, taxele și contribuțiile obligatorii (contribuția de asigurări sociale, contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj, etc.), fapt ce a fost adus la cunoștință de către executorul judecătoresc potrivit declarației semnate de S.I.V. Potrivit statului de plată SC O.P. SA a virat B.E.J. B.E., în două rânduri, suma de 2.190 RON fiind consemnată la C. Bank prin recipisa din 11 mai 2011 și respectiv 452 RON ce a fost consemnată prin recipisa din 30 mai 2011. Aceste recipise au fost înmânate numitului S.I.V.

ce a ridicat aceste sume de bani de la R. Bank. După cum s-a menționat, avocat Ș.D. a emis chitanța din 15 septembrie 2009 de plată a onorariului și pentru S.I.V. deși acesta nu achitase această sumă de 100 RON. Petentul S.I.V. a susținut că executorul judecătoresc a săvârșit infracțiunea de amenințare constând în faptul că prin adresa din 11 aprilie 2011 i-a pus în vedere să se prezinte la sediul biroului pentru a clarifica o plângere depusă de acesta, atenționându-l că în caz contrar va fi nevoit să sesizeze organele de cercetare penală. Referitor la acest fapt, executorul judecătoresc B.E. a precizat că în luna aprilie 2011, S.I.V. s-a prezentat la acest birou și a solicitat să-i restituie și o altă recipisă în sumă de 9.044 RON ce i s-ar fi cuvenit ca despăgubiri stabilite printr-o altă hotărâre judecătorească la care ar fi fost obligată SC P. SA.

Prin sentința civilă nr. 1336/D din 10 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 7221/110/2008 al Tribunalului Bacău, a fost admisă acțiunea formulată de mai mulți reclamanți în contradictoriu cu SC P. SA având ca obiect „drepturi bănești”. Între reclamanți figurează și o persoană cu numele de S.I.V. Executorul judecătoresc a verificat și a constatat că identitatea persoanei menționată în sentința civilă nr. 1336/D/2010 este alta decât a reclamantului S.I.V. (fiind doar coincidență de nume). Astfel, S.G.V., care a solicitat primirea recipisei din 04 aprilie 2011 prin care era consemnată suma de 9.044 RON, are un alt domiciliu, un alt C.N.P. față de reclamant. Pentru a lămuri aceste aspecte, executorul judecătoresc a trimis adresa reclamantului S.I.V.

Executorul judecătoresc a respectat dispozițiile legale cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr. 1432/D/2010 a Tribunalului Bacău. Avocat Ș.D. nu a primit nici o sumă de bani, respectiv onorariu de avocat pentru redactarea formelor de executare din suma primită cu titlul de drepturi bănești de către S.I.V. de la SC P. SA, potrivit hotărârii ce a fost pusă în executare. Din actele și lucrările dosarului rezultă că atât executorul judecătoresc, cât și avocatul și-au exercitat activitatea în conformitate cu legislația specifică în vigoare, aceștia nefăcându-se vinovați de faptele reclamate de către petent. Cât privește criticile formulate de către petent că nu a fost audiat în calitate de parte vătămată, acestea sunt nefondate, întrucât în faza actelor premergătoare, C. proc.

pen. stabilește că nu este obligatorie audierea părților, acestea putând depune memorii și cereri, administrarea de probe făcându-se odată cu începerea urmăririi penale. Referitor la susținerile modului ilegal de efectuare a constatării tehnico-științifice, sunt neîntemeiate, întrucât potrivit art. 113 C. proc. pen., organul de urmărire penală care dispune efectuarea acesteia, stabilește obiectul, formulează întrebările la care trebuie să se răspundă și termenul la care urmează a fi efectuată lucrarea. Constatarea tehnico-științifică se efectuează asupra materialelor și datelor puse la dispoziție sau indicate de organul de urmărire penală. Cât privește cauzele privind infracțiunile de fals în înscrisuri, organul de urmărire penală poate prezenta scripte de comparație, fiind opțională dispoziția ca persoana în cauză să prezinte o piesă scrisă de mâna sa.

Criticile formulate de petent cu privire la sumele datorate de către unitatea debitoare, componența acestora, comparația cu sumele datorate altor persoane în situații similare nu pot forma obiectul unei plângeri penale, ci puteau constitui motive pentru formularea unei contestații la executare, în materie civilă,putându-se solicita efectuarea unei expertize contabile care să clarifice toate aspectele invocate. Executorul, după încuviințarea executării de către instanța de judecată, a executat sumele comunicate de către unitatea debitoare respectiv calculate de către SC P. SA acesta nefăcându-se vinovat de comiterea vreunei fapte penale.

Faptul că în activitatea executorului judecătoresc s-au constatat deficiențe în ce privește calitatea actelor și lucrărilor acestuia de către Ministerul Justiției, nu înseamnă că aceste fapte au îmbrăcat o formă infracțională, în condițiile în care acest minister poate exercita doar un control administrativ asupra activității executorilor judecătorești, putând dispune măsuri în consecință. Referitor la nemulțumirile petentului referitoare la cuantumul creanței în raport cu debitoarea SC O.P. SA, rezultate din titlul executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 1432/D/2010 a Tribunalului Bacău, și Ministerul Justiției se pronunță că se pot valorifica numai pe calea contestației la executare, cu respectarea condițiilor și termenelor prevăzute de dispozițiile legale.

Cât privește acuzațiile către avocatul Ș.D., acestea au fost înlăturate în mod corect pe baza raportului de constatare tehnico-științifică grafologică, efectuat cu respectarea prevederilor legale. Prin sentința penală nr. 71 din 21 mai 2012, Curtea de Apel Bacău, secția penală, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul S.V. împotriva ordonanței din data de 23 februarie 2012 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 624/P/2011 și confirmată prin rezoluția nr. 195/II/2/2012 din 28 martie 2012 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. A menținut rezoluția atacată. A disjuns capătul de cerere privind plângerea penală formulată împotriva procurorului P.V.

de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pe care a înaintat-o spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul S.V., recurs care a fost motivat în scris (Dosar nr. 339/32/2012). Recursul este inadmisibil. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 714/26.10.2010, cu referire la art. 278 1 alin. (10) și (13) C. proc. pen., constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen.

„nemodificat”, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate. Potrivit alin. (13) al aceluiași articol „plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent”. Prin Legea nr. 202/2010, la art. 278 1 alin. (10) și (13) C. proc. pen. s-au modificat în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă”.

Raportat la dispozițiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, potrivit cărora hotărârile pronunțate în cauzele penale, înainte de intrarea în vigoare a legii rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de lege sub care a început procesul, precum și la faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 25 mai 2012, deci ulterior intrării în vigoare a legii sus-menționate (25 noiembrie 2010) constată că recursul petentului este declarat împotriva unei hotărâri definitive. Așa fiind, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu referire la art. 385 1 C. proc. pen., urmează a se respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul S.V.

împotriva sentinței penale nr. 71 din 21 mai 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a obliga recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul S.V. împotriva sentinței penale nr. 71 din data de 21 mai 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 339/32/2012. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 19 octombrie 2012.