ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3326/2012

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 2707 din 13 iulie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 3863/63/2009, s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și de către inculpații D.I.M., O.D.I., B.F.L. și R.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 186 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. S-a casat decizia și în parte și Sentința penală nr. 486 din 19 noiembrie 2009 a Tribunalului Dolj, numai cu privire la pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 C. pen.

și la omisiunea deducerii din pedepsele aplicate inculpaților R.F.D. și O.D.I. a reținerii de 24 de ore din 10 decembrie 2008. S-a dispus pentru inculpații D.I.M., B.F.L. și R.F.D. descontopirea pedepselor rezultante, în pedepsele componente. 1) Pentru inculpatul D.I.M. reduce pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare; S-au menținut, în ce-l privește pe acest inculpat, pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani închisoare, aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) combinat cu alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a art. 37 lit. b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare sporită cu 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 alin. (2) și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 2) Pentru inculpatul B.F.L. s-a redus pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., la 3 ani închisoare; s-au menținut pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și de 1 an închisoare, aplicate aceluiași inculpat pentru art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., combinat cu alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și pentru art. 26 C. pen.

raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare sporită cu 2 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 alin. (2) și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 3) Pentru inculpatul R.F.D., s-a redus pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare; s-au menținut, în ce-l privește pe acest inculpat, pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și de 1 an închisoare, aplicate pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., combinat cu alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

și, respectiv, pentru art. 26 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare. S-a menținut dispoziția de revocare a suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată anterior sus-numitului inculpat, inclusiv contopirea acesteia cu pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, în total inculpatul având de executat 6 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 alin. (2) și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Deduce, în ce-l privește pe acest inculpat, perioada executată de la 4 august 2006, la 15 septembrie 2006. S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților R.F.D.

și O.D.I., durata reținerii de 24 de ore, respectiv din 10 decembrie 2008. S-au menținut restul dispozițiilor hotărârilor. Onorariile de avocat în sumă de câte 100 RON, cuvenite apărării din oficiu a inculpaților până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele: Tribunalul Dolj, prin Sentința penală nr. 486 din 19 noiembrie 2009, a condamnat pe inculpații: - D.I.M., la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și a art. 41 alin. (2) C. pen., precum și la 1 an închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 41 alin. (2) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Totodată, s-a dispus menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 145 1 C. proc. pen.

- B.F.L., la 2 luni închisoare pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., combinat cu alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. e) C. pen., la 2 luni închisoare pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. c) C. pen., precum și la 1 an închisoare pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. c) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a), ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 1 an închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani. Inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare. Totodată, privind pe acest inculpat, s-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 145 1 C. proc.

pen. Inculpații R.F.D. și O.D.I., în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 C. pen., pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1), combinat cu alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a dispus, în ce-l privește pe inculpatul O.D.I., revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 145 1 C. proc.

pen. În baza dispozițiilor art. 118 lit. b) și c) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpații D.I.M. și B.F.L., a bunurilor care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea infracțiunilor și acelor produse, modificate sau adaptate pentru săvârșirea infracțiunilor, individualizate ca atare în paginile 7, 8, 9, 10 ale sentinței. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarele: În anul 2008, D.I.M., cunoscător în domeniul informaticii, la cererea fratelui său vitreg, B.F.L., precum și a mai multor persoane, contactat fiind telefonic, a întocmit, în fals, acte de identitate, permise de conducere auto, adeverințe purtând antetul D.G.F.P., adrese ale Ministerului Finanțelor către C.E.B.

România (exemplificări - 8 octombrie, 26 octombrie, 2 octombrie 2008). Percheziția informatică efectuată la calculatorul său a evidențiat 12 fișiere tip document, printre acestea adeverință D.G.F.P. Dolj pentru creditarea C.E.B., diverse împuterniciri, încheieri de legalizare, somații, un document redactat în limba bulgară, în conținutul lui fiind identificat numele R.F.D., 143 fișiere tip imagine, ce reprezentau fotografii, semnături olografe, cărți de identitate pe numele C.M., B.A.M., B.I.C., P.N.G., B.T., o adeverință de identitate pe numele C.D.A., un permis de conducere auto pe numele B.H.C., impresiuni ale unor ștampile aparținând Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Craiova, Serviciului Economic din cadrul Primăriei Călimănești, Prefectura din Roma, diverse certificate profesionale, o poliță de asigurare în limba italiană, o fișă de înmatriculare auto pentru un autoturism marca M.B., cărți verzi de asigurare auto, apostile Haga și altele.

S-au mai evidențiat 487 fișiere tip imagine ce reprezentau permise de conducere auto, cărți de identitate, pașapoarte, contracte de vânzare-cumpărare, asigurări pentru autovehicule, însemne ale unor instituții de stat sau private, impresiuni ale unor ștampile, semnături indescifrabile, cărți de muncă, extrase de carte funciară, legitimații diverse, bonuri fiscale, adeverințe medicale, adeverințe de salariu, procuri, împuterniciri, autentificări, file CEC completate integral sau parțial. Unele documente, exemplu Adresa din 20 ianuarie 2009 emisă de C.E.B.; Adresa din 23 ianuarie 2009 a Ministerului Finanțelor Publice; Adresa din 10 februarie 2009 emisă de Direcția Publică Comunitară de Evidență a Persoanelor Dolj, Adresa din 23 ianuarie 2009 a Ministerului Internelor și Reformei Administrației, Adresa din 28 ianuarie 2009 emisă de Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor de pe lângă Consiliul Local al Municipiului Craiova au produs consecințe juridice.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 alin. (1) combinat cu alin. (3) C. pen. și de art. 290 alin. (1) C. pen., dar a negat că ar fi fost sprijinit, ajutat de alții. În cauză și interceptarea convorbirilor telefonice a evidențiat activitatea infracțională a coinculpaților B.F.L., complicitatea acestuia din urmă, precum și asocierea lui la comiterea faptelor de către fratele lui vitreg, inculpatul D.I.M. În ce-i privește pe inculpații O.D.I. și R.F.D., instanța a reținut că probatoriul administrat nu dovedește, fără dubiu, implicarea lor în săvârșirea faptelor infracționale pentru care au fost trimiși în judecată. Convorbirea telefonică dintre inculpatul O.D.I.

și coinculpatul D.I.M., cu referire la facerea "unui permis" pentru a se deplasa în Germania, "după buletin", nu este urmată de o altă probă concludentă în condițiile în care perchezițiile domiciliare și informatice nu au evidențiat existența permisului, inculpatul era posesor de permis de conducere auto, el chiar fiind conducător auto. S-a mai reținut că nici convorbirea din 28 octombrie 2008 nu dovedește, fără dubiu, că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, cel cu care discuta în legătură cu un contract ce urma să fie făcut de inculpatul D.I.M. "la calculator", cu "încă două exemplare", nu s-a dovedit că actul de multiplicat ar fi fost fals, și, deci, nici înțelegerea în vederea obținerii unui act fals.

În sprijinul soluției, s-a motivat că nici cuvintele folosite de persoană "Tu ești I." nu reprezintă cooperarea cu coinculpatul, mai mult, în continuare, acea persoană discută cu o alta de gen feminin și, ca atare, aceasta urmă să execute lucrarea cerută. Privind cele 12 documente întocmite în limba italiană și un altul elvețian, găsite la perchezițiile realizate la domiciliul inculpatului D.I.M., instanța a reținut că soții B.A., martori în cauză, îl cunoșteau personal pe inculpat, deci nu era necesară intermedierea de către coinculpatul O.D.I. Referitor la inculpatul R.F.D., în sarcina acestuia, la urmărirea penală, reținându-se că la data de 7 noiembrie 2008 ar fi discutat telefonic cu coinculpatul D.I.M.

și ulterior, de pe telefonul său i-a trimis un mesaj, în care menționa numele lui Ș.M.F., seria cărții de identitate și codul numeric personal, nu s-a evidențiat existența vreunui act fals la care el s-ar fi referit, înțelegerea rămânând în faza actelor preparatorii, nepedepsibile, prezumția de nevinovăție nefiind răsturnată. Împotriva sentinței au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, precum și inculpații D.I.M. și B.F.L. Apelul parchetului a vizat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond cu privire la greșita achitare a inculpaților O.D.I.

și R.F.D., precum și netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților D.I.M. și B.F.L. Inculpatul D.I.M. și-a motivat apelul pe greșita condamnare pentru infracțiunile prev. de art. 323 C. pen. și pe greșita individualizare a pedepsei în sensul greșitei modalități de executare. Inculpatul B.F.L. a criticat sentința pentru greșita sa condamnare pentru infracțiunile prev. de art. 323 C. pen., și, în subsidiar, pentru netemeinicia pedepsei aplicate. Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 186 din 23 septembrie 2010, a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința și în baza dispozițiilor art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.I.M. la 6 ani închisoare, la 3 ani închisoare pentru infracțiunile prev. de art. 288 alin. (1) combinat cu alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și a art. 41 alin. (2) C. pen., precum și la 2 ani închisoare pentru infracțiunile prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 41 alin. (2) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a decis adăugarea sporului de 1 an închisoare, în final inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Inculpatul B.F.L.

a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen., la 1 an și 6 luni închisoare pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1), combinat cu alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și la 1 an închisoare pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea, de către sus-numitul inculpat, a pedepsei cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final el având de executat 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Inculpatul R.F.D. a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 1 an și 6 luni închisoare pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1), combinat cu alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen., precum și la 1 an închisoare pentru complicitate prev. de art. 26 C. pen., la infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare.

Privindu-l pe acest inculpat, în baza dispozițiilor art. 86 4 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare ce i s-a aplicat prin Sentința penală nr. 565 din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Gorj și executarea acesteia pe lângă pedeapsa din cauză, în total inculpatul având de executat 6 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Inculpatul O.D.I. a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen., și la câte 1 an închisoare pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracțiunile prev. de art. 288 alin. (1), combinat cu alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Totodată, instanța de apel a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații D.I.M. și B.F.L. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova și toți cei patru inculpați. Cazurile de casare invocate de recurenți au fost dezvoltate în Încheierea din 21 iunie 2011 și sunt înscrise și în documentele existente la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Recursurile declarate de parchet și de către inculpați au fost considerate ca fondate și în consecință au fost admise. Referitor la cazurile de casare invocate de parchet, respectiv cele prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și pct. 17 1 C. proc. pen., primul vizând pedepsele aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen., iar celălalt, omisiunea deducerii reținerii de 24 de ore (10 decembrie 2008) privindu-i pe R.F.D. și O.D.I., din verificarea lucrărilor dosarului s-a reținut că acestea sunt fondate. Astfel, potrivit textului incriminator, art. 323 alin. (1) C. pen., fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cea prev. de art. 167 C. pen., ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.

Raportat la cauză, infracțiunile scop pentru care inculpații s-au asociat sunt cele de fals material în înscrisuri oficiale (art. 288 alin. (1) C. pen. - închisoare de la 3 luni la 3 ani) și fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 alin. (1) C. pen. - închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă). Ca atare, pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și cea de 6 ani închisoare aplicate inculpaților B.F.L., R.F.D. și D.I.M. au fost stabilite în alte limite și, deci, considerate ca nelegale. În altă ordine de idei, în ce-i privește pe inculpații R.F.D. și O.D.I., au fost reținuți la 10 decembrie 2008, iar potrivit dispozițiilor art. 88 alin. (1) C. pen., timpul reținerii se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate.

În ce privește recursurile inculpaților, această cale de atac s-a apreciat că este fondată, dar pentru alte considerente decât cele menționate de recurenți ca fiind motive de casare a hotărârii recurate. Astfel, privind recursul declarat de inculpatul D.I.M., motivat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, pct. 12 și pct. 14 C. proc. pen., din verificarea lucrărilor dosarului s-a reținut că instanța de apel, aplicând principiul devolutiv al căii de atac cu care a fost sesizată, și-a argumentat soluția, în ce privește situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor penale reținute în sarcina sa.

Probele administrate au evidențiat relația de colaborare a sus-numitului inculpat cu fiecare din participanți, relevante fiind convorbirile telefonice interceptate legal, perchezițiile informatice și domiciliare, asociații parte se ocupau cu racolarea potențialilor solicitanți de documente falsificate, inculpatul executând dispozițiile primite, în schimb el beneficiind de sume de bani sau bunuri. În ce privește pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen., astfel cum s-a mai motivat, aceasta a fost cuantificată în alte limite, motiv pentru care cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. s-a apreciat că este fondat.

Referitor însă la sporul de pedeapsă pentru starea de recidivă în care se afla sus-numitul inculpat, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (4) C. pen., sporul ce se poate aplica este de până la 10 ani, or, inculpatului, după stabilirea pedepsei pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, unele săvârșite în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen., 2 ani închisoare spor ar reprezenta 5 ani închisoare pedeapsă individualizată prin luarea în considerare a tuturor criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen.: pericolul social grav al faptelor, consecințele acestora asupra valorilor atinse, respectiv înfrângerea cadrului juridic aplicabil domeniilor activităților instituțiilor de stat sau private spre care s-au îndreptat documentele falsificate, unele chiar în planul exercitării unor drepturi în țări străine, perioada de timp pe care s-a întins activitatea infracțională, dar și persoana inculpatului, recidivist, datele sale neconducând la reținerea de circumstanțe atenuante și nici o altă modalitate de executare decât cea a privării de libertate, aceasta, în plus, și pentru că inculpatului, recidivist, vinovat de săvârșirea în concurs a infracțiunilor, apreciindu-se că nu i se pot aplica dispozițiile art. 81 sau ale art. 86 1 C. pen.

referitoare la suspendarea condiționată și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Recursul inculpatului B.F.L., motivat pe cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., respectiv instanța de apel nu și-a motivat hotărârea, s-a apreciat că acesta nu este fondat. Situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 323 C. pen. și pentru complicitate la infracțiunile prev. de art. 288 și de art. 290 C. pen. a fost probată, inculpatul a fost condamnat legal, încă de la nivelul instanței de fond, asocierea lui cu coinculpatul D.I.M., fratele său vitreg, au fost detaliate și coroborate, alături de convorbiri telefonice, percheziții domiciliare și informatice, existând și probe materiale, necombătute, și, ca atare, motivarea hotărârii este convingătoare.

Dar, în ce-l privește, s-a apreciat că este incident cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., cu referire la pedeapsa nelegală dispusă pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen., iar pentru aceleași considerente de drept ca și în cazul coinculpatului D.I.M., recursul său a fost admis. Privind însă solicitarea de a i se reține circumstanțele atenuante, așa cum și instanța de apel a motivat, din actele dosarului, s-a apreciat că nu există date care să le justifice, simpla constatare că nu are antecedente penale neputând constitui temei pentru aplicarea unui tratament sancționator mai blând.

S-a arătat că este de reținut că și acest inculpat a comis infracțiunea prev. de art. 288 și de art. 290 C. pen., în forma complicității, pe o perioadă întinsă de timp, iar pericolul social al faptelor este grav, se justifică chiar aplicarea unui spor de pedeapsă, motiv pentru care executarea pedepsei își va realiza, posibil, rolul prev. de art. 52 C. pen., numai prin privare de libertate. Inculpatul R.F.D. și-a motivat recursul pe cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 și pct. 14 C. proc. pen., în cadrul primului susținând că hotărârea instanței de apel nu a motivat considerentul pentru care inculpatul a fost condamnat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 323 C. pen.

Din verificarea lucrărilor cauzei, s-a reținut că percheziția informatică, înregistrările convorbirilor telefonice, celelalte probe materiale deja evidențiate și în ce-l privește pe inculpatul D.I.M., au condus la existența asocierii, inculpatul racola eventuali solicitanți de documente falsificate, coinculpatul menționat fiind cel care executa faptic dispozițiile primite. Și în cauză, cu referire la inculpatul R.F.D., s-a apreciat că este însă fondat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen., pedeapsa aplicată de instanța de apel fiind în alte limite, așa cum s-a mai motivat mai sus. Dar susținerile recurentului vizând netemeinicia pedepsei de executat s-a apreciat că nu sunt fondate, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

impunând ca în sfera de aplicare a pedepsei să fie analizat pericolul social al faptelor, aceasta și prin prisma consecințelor aduse valorilor legale și sociale ocrotite, împrejurările săvârșirii lor, și acest inculpat a comis faptele în condițiile continuității infracționale, iar în ce privește persoana sa, se află în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen., iar anterior, condamnat fiind la o pedeapsă a cărei executare s-a suspendat sub supraveghere, săvârșind faptele din cauză, a dovedit că nu a înțeles clemența legii. În ce-l privește, s-a arătat că îi profită și recursul declarat de parchet, cu referire la deducerea din pedeapsă a reținerii din 10 decembrie 2008, deja motivată.

Inculpatul O.D.I. și-a motivat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12 și pct. 17 1 C. proc. pen., el susținând că în ce-l privește sentința și decizia instanței de apel sunt contradictorii și astfel s-a făcut o greșită aplicare a legii. Sub acest aspect, recursul inculpatului s-a apreciat că nu este fondat. Motivarea achitării inculpatului de către instanța de fond a fost analizată în apel, instanța de apel răsturnând, în baza analizei proprii, modul în care judecătorul apreciase probatoriul cauzei. Ca atare, faptul că instanța de apel, admițând apelul parchetului, a constatat că acesta a fost fondat și, ca atare, l-a condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen.

și pentru complicitate la infracțiunea prev. de art. 288 și de art. 290 C. pen., nu înseamnă că hotărârile sunt contradictorii. S-a relevat că inculpatul s-a asociat cu coinculpatul D.I.M., privind falsificarea de documente, în perioada infracțională s-a probat că inculpatul avea permisul de conducere auto suspendat, convorbirile telefonice și cele ambientale interceptate legal dovedind că el a intermediat contactele coinculpatului cu persoane doritoare de acte falsificate. În ce-l privește însă, s-a apreciat că este fondat recursul parchetului cu referire la deducerea, din pedeapsa aplicată, a reținerii din 10 decembrie 2008. Împotriva acestei decizii, contestatorul R.F.D.

a formulat contestație în anulare, cerere care a fost înregistrată pe rolul acestei secții la data de 23 aprilie 2012, sub nr. 2994/1/2012, fixându-se prim termen aleatoriu la data de 5 septembrie 2012, următorul termen fiind fixat la data de 17 octombrie 2012. În motivele invocate de către contestator, acesta a reiterat criticile invocate și în fața instanței de recurs, arătând în esență că este nemulțumit de modalitatea în care s-a soluționat cauza, că nu a fost ascultat la instanța de recurs și nu i-au fost aplicate dispozițiile privind existența unei cauze de nepedepsire, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală. Examinând contestația în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe la dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1 1 ). Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., instanța constată că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de dispozițiile art. 388 C. proc. pen., respectiv 10 de zile de la data începerii executării deciziei contestate, în speța de față executarea pedepsei aplicate contestatorului condamnat nu a început până la data formulării cererii de contestație în anulare, astfel cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar, iar motivele invocate, chiar dacă au fost indicate cazurile prevăzute de dispozițiile art. 386 lit. c) și e) C. proc. pen., la dosarul cauzei nu există dovezi pe care aceste motive să se sprijine, astfel încât contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă. Ca atare, văzând dispozițiile art. 391 C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul R.F.D. și va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul R.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 2707 din 13 iulie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 3863/63/2009. Obligă contestatorul R.F.D. la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 17 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ