ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.02.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 998/2014

HOTĂRÂRE
27.02.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 998/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr.

7145/2/2012 din 19 septembrie 2012, contestatorul A.C.A. a formulat în

contradictoriu cu intimatul Ministerul Administrației și Internelor contestație

în anulare împotriva Sentinței civile nr. 7289 din 2 decembrie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ fiscal, în Dosarul

nr. 7841/2/2011.

În motivarea

contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 317 pct. 2 din C.

proc. civ., contestatorul a invocat faptul că Sentința nr. 7289 din 2 decembrie

2011 a fost pronunțată de o "entitate" care nu era o "instanță

de judecată" constituită potrivit legii, fiindu-i încălcate drepturile

prevăzute de art. 21 și art. 126 alin. (1) din Constituție, art. 10 din Legea

nr. 304/2004 și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Contestatorul a

considerat că secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel

București s-a înființat ilegal printr-o Hotărârea a Consiliului Superior al

Magistraturii care nu a fost publicată în M. Of. al României, condiția

publicării fiind impusă de lege atât pentru satisfacerea condiției de formă

"ad probationem" a unei norme juridice, prevăzută de Legea nr.

202/1998 cât și pentru satisfacerea condiției pentru "intrarea în vigoare

a unui act normativ" prevăzută de Legea nr. 24/2000.

În cuprinsul

contestației în anulare, contestatorul a invocat următoarele excepții:

- excepția

inexistenței juridice a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.

189/2004,

- excepția de

nelegalitate a actului juridic administrativ cu caracter individual emis de

către Colegiul de Conducere al Curții de Apel București, prin care s-a hotărât

constituirea și componența, în anul 2011, a completului de judecată format din

judecător F.G.A., complet care a judecat Dosarul nr. 7841/2/2011,

- excepția de

nelegalitate a actul administrativ individual prin care judecătorul F.G.A. a

fost numit în funcția de judecător, pe un post aflat în organigrama secției

contencios administrativ fiscal din cadrul Curții de Apel București,

"instanță de judecată" înființată ilegal, printr-o Hotărâre a

Consiliului Superior al Magistraturii nepublicată, inexistentă juridic.

Prin întâmpinarea

depusă la 1 noiembrie 2012, intimatul Ministerul Administrației și Internelor a

invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare arătând că nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.,

întrucât contestatorul putea invoca motivele contestației pe calea recursului.

Prin Sentința nr. 158

din 16 ianuarie 2013, Curtea de Apel București a admis excepția

inadmisibilității invocată de intimatul Ministerul Administrației și Internelor

și a respins contestația în anulare ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a constatat că sentința atacată este o hotărâre

pronunțată de Curtea de Apel București, în primă instanță, și împotriva ei

contestatorul putea formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare,

astfel cum s-a prevăzut expres în dispozitivul acestei sentințe.

Din actele Dosarului

nr. 7841/2/2011, Curtea a reținut că împotriva Sentinței nr. 7289 din 2

decembrie 2011, contestatorul A.C.A. nu a formulat recurs, sentința devenind

irevocabilă prin nerecurare.

De asemenea, Curtea a

reținut că motivul prezentei contestații în anulare ce constă în încălcarea de

către judecători a dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență,

putea fi invocat de contestator prin calea de atac a recursului, având în

vedere că acest motiv este prevăzut de art. 304 pct. 3 și ca motiv de recurs.

De altfel, a mai reținut Curtea că fiind vorba de o sentință ce nu putea fi

atacată cu apel, contestatorul putea invoca pe calea recursului orice

neregularitate, nu numai cele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 din C. proc.

civ., în temeiul art. 304

1

din C. proc. civ.

Prin urmare, Curtea a

admis excepția inadmisibilității, invocată de pârâtul Ministerul Administrației

și Internelor și a respins contestația în anulare formulată de contestatorul

A.C.A. împotriva Sentinței civile nr. 7289 din 2 decembrie 2011, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul

nr. 7841/2/2011, ca inadmisibilă.

În ceea ce privește

cererea contestatorului A.C.A. de restituire a taxei judiciare de timbru,

Curtea a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere că aceasta a fost stabilită

în mod legal în baza art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele

judiciare de timbru.

Împotriva Sentinței

nr. 158 din 16 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs contestatorul A.C.A.

În conformitate cu

prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul

judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările

ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru

și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302

1

alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale

sus-menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici

ulterior - deși a fost citat cu mențiunea timbrării - devin aplicabile

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr.

32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

Anulează recursul

declarat de A.C.A. împotriva Sentinței nr. 158 din 16 ianuarie 2013 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2014.

Procesat de GGC - AS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-03-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 829/2016
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Obiectul cererii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a c
ÎCCJ 2016-02-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 332/2016
meiată; - a admis contestația în anulare formulată de contestatorul B., împotriva Deciziei civile nr. 5682 din 12 decembrie 2013 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/
ÎCCJ 2015-02-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 499/2015
, instanța de recurs a reținut că recurentul-reclamant nu a susținut niciodată că nu ar fi cunoscut conținutul Ordinului nr. MP/660/2001, ceea ce rezultă cu prisosință din faptul că a beneficiat de efectele acestui act administrativ până la
ÎCCJ 2014-11-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4489/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 1880 din 7 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
ÎCCJ 2015-02-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 762/2015
, fiecare, întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului; 1.Înalta Curte, examinând sentința atacată, prin prisma efectelor sentinței civile nr. 835 din 8 februarie 2012 a Cu
Sursă