ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7139/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea formulată, reclamantul I.N.C.D.T.C.I. - I.C.S.I. Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată pe pârâta A.N.C.Ș. - D.G.O.I.C. din cadrul M.E.C.T.S., solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență din 04 septembrie 2012 și a Scrisorii de notificare a debitului către beneficiar din 06 septembrie 2012 emise de pârâtă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației formulate împotriva acestui titlu executoriu.

Prin sentința nr. 7223 din 19 decembrie 2012, Curtea de Apel București a admis cererea formulată de reclamantul I.N.C.D.T.C.I. - I.C.S.I. Râmnicu Vâlcea în contradictoriu cu A.N.C.Ș. - D.G.O.I.C. din cadrul M.E.C.T.S. și a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență din 04 septembrie 2012 și a scrisorii de notificare a debitului către beneficiar din 06 septembrie 2012, emise de A.N.C.Ș. - D.G.O.I.C., până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență din 04 septembrie 2012 și scrisoarea de notificare a debitului către beneficiar din 06 septembrie 2012, emise de A.N.C.Ș.

- D.G.O.I.C. s-a stabilit în sarcina reclamantei I.N.C.D.T.C.I. - I.C.S.I. Râmnicu Vâlcea un debit în valoare de 1.250.818,80 lei reprezentând corecție financiară aplicată în derularea proiectului „Dezvoltarea infrastructurii C.D. a I.C.S.I. prin crearea unui laborator de temperaturi scăzute pentru aplicații energetice a fluidelor criogenice" - aferent contractului de finanțare din 28 septembrie 2010. Prima instanță a reținut că în conținutul notei de constatare din 04 septembrie 2012 sunt redate mai multe cerințe prevăzute în procedura de atribuire a contractului de furnizare din 29 decembrie 2010 și a contractului din 12 ianuarie 2010, sunt citate prevederile unor texte de lege pretins nerespectate de reclamant și este prezentată concluzia organului de control în sensul că cerințele respective interzic practic accesul la procedură al operatorilor economici.

În ceea ce privește contractul din 12 ianuarie 2010, contract pentru care s-a aplicat corecția mai mare de 25%, judecătorul fondului a constatat că organul de control nu prezintă motivele concrete pentru care a considerat cerințele respective ca fiind de natură a restricționa accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului, prin urmare susținerile formulate de reclamant în cuprinsul cererii de față privind legalitatea cerințelor din procedura de achiziție a contractului 238/12 ianuarie 2010, creează o aparență de temeinicie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Referitor la procedura de atribuire a contractului din 29 decembrie 2010, în cuprinsul notei de constatare, se arată că cerința, privind impunerea exigenței ca electricienii autorizați gradul 3 B să fie angajați cu contract de muncă pentru perioadă nedeterminată, este excesivă, întrucât interzice practic accesul la procedură al operatorilor economici care nu dispun de personal angajat sau angajat permanent. În condițiile în care o altă cerință impusă prin procedura de atribuire era ca ofertantul să dețină atestat A.N.R.E., pentru eliberarea căruia Ordinul A.N.R.E.

nr. 24/2007 prevede condiția de a se face dovada că are angajați un număr de electricieni autorizați, Curtea apreciază critica reclamantului privind faptul că nota de constatare nu ia în considerare existența unor dispoziții materiale speciale în materie, ca fiind de natură să creeze o îndoială serioasă asupra concluziei din nota de constatare potrivit căreia respectiva cerință ar restricționa accesul operatorilor economici la procedură.

În fine, Curtea de apel a constatat că și condiția prevenirii unei pagube iminente este îndeplinită, având în vedere cuantumul ridicat al debitului stabilit prin actele a căror suspendare se solicită de 1.250.818,80 lei și având în vedere că reclamantul este un institut de cercetare ce se finanțează, în principal, de la bugetul statului, fiind previzibil că executarea creanței respective va duce la imposibilitatea pentru reclamant de a finaliza proiectul început (pentru realizarea căruia are în derulare și un credit bancar), ceea ce reprezintă un prejudiciu viitor și previzibil, fiind îndeplinită astfel și condiția prevenirii unei pagube iminente. 2. Recursul exercitat în cauză Împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Pitești, a declarat recurs M.E.N.

criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că în mod eronat a apreciat prima instanță faptul că în speță sunt îndeplinite condițiile avute în vedere de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, reiterând argumentele prezentate în fața primei instanței, recurentul-pârât a susținut că în mod greșit instanța de fond s-a apreciat că prin neprezentarea motivelor concrete pentru care pârâtul a considerat că cerințele de calificare impuse sunt de natură a restricționa accesul la procedura de achiziție publică a altor operatori economici, s-ar crea o îndoială serioasă asuora legalității notei de constatare.

A mai arătat recurentul că Nota de constatare din 2012 a fost emisă pentru încălcarea de către reclamant a prevederilor art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și pentru că nu au fost respectate prevederile art. 8 din H.G. nr. 925/2006 și art. 48 alin. (2) din Directiva nr. 2004/18/ CE la încheierea Contractului de servicii din 2010 încheiat cu SC C.C.I.D. SRL și la încheierea contractului din 2010 încheiat cu SC R. SA - SC M.S. SRL . Ori încălcarea textelor de lege nu echivalează cu existența unei îndoieli serioase asupra legalității actului administrativ. În ceea ce privește paguba iminentă, recurentul a argumentat că nu s-a făcut dovada unei pagube iminente și efective pe care ar suferi-o de natură să justifice suspendarea actului contestat.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare. Prima instanță a admis cererea de suspendare formulată de reclamant și a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 8150 din 04 septembrie 2012 și a scrisorii de notificare a debitului către beneficiar din 06 septembrie 2012 emise de pârât, opinie împărtășită și de Înalta Curte.

Argumente de fapt și de drept relevante Așa cum rezultă din lucrările dosarului, reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ, cu o cerere privind suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență din 04 septembrie 2012 și a Scrisorii de notificare a debitului către beneficiar din 06 septembrie 2012 emise de pârâtă, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în valoare de 1.250.818,80 lei reprezentând corecție financiară aplicată în derularea proiectului „Dezvoltarea infrastructurii C.D. a I.C.S.I.

prin crearea unui laborator de temperaturi scăzute pentru aplicații energetice a fluidelor criogenice" - aferent contractului de finanțare din 28 septembrie 2010. Din actele aflate la dosar rezultă că pârâtul a apreciat că în procedura de atribuire a contractului de furnizare din 29 decembrie 2010 și a contractului nr. 238/12 ianuarie 2010 au fost impuse anumite cerințe de calificare care interzic practic accesul la procedură a operatorilor economici, nerespectându-se prevederile art. 188 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 8 din H.G. nr. 925/2006, în cazul primul contract, respectiv art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 8 din H.G. nr. 925/2006, în cazul celui de-al doilea contract.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași Lege.

Aceste condiții se analizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării. În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Înalta Curte constată că în raport cu circumstanțele concrete ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului și a împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de reclamantă, îndeplinirea cumulativă condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect reținută. De asemenea,instanța de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât prima instanță a expus în mod convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale. Mai precis, judecătorul fondului a prezentat în cuprinsul hotărârii toate elementele care au condus la concluzia că în cauză sunt îndeplinite condițiile referitoare la cazul bine justificat și la prevenirea unei pagube iminente.

Verificând considerentele sentinței atacate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a explicat în mod convingător rațiunile pentru care a apreciat că există o îndoială serioasă în ceea ce privește legalitatea notei de constatare, atâta vreme cât cerința potrivit căreia toți membrii echipei să fie angajați cu contract de muncă, respectă principiile nediscriminării și tratamentului egal și este legală în raport de complexitatea, unicitate și specificitatea aparte a proiectului. În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că în cazul contractului din 12 ianuarie 2010, contract pentru care s-a aplicat corecția mai mare de 25%, organul de control nu prezintă motivele concrete pentru care a considerat cerințele respective ca fiind de natură a restricționa accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului.

Este adevărat că în cadrul procedurii suspendării de executare nu se poate face o analiză aprofundată a conținutului raportului juridic dedus judecății, pentru a nu se prejudeca fondul cauzei, dar aceasta nu înseamnă că împrejurările de fapt sau de drept care ar putea crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ se limitează la dimensiunea formală a acesteia. Dimpotrivă, aparența de nelegalitate poate viza și aspecte de drept material, esențial fiind ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei. Totodată, Înalta Curte constată, că în prezenta cauză, înscrisurile dosarului și ansamblul circumstanțelor speței atestă și îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, raportat la cuantumul sumei în discuție și efectele unei executării silite asupra reclamantului.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de M.E.N. (în calitate de succesor al A.N.C.Ș.) împotriva sentinței civile nr. 7223 din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013.